Aduceţi-vă aminte de Marele vostru Creator!

„Dar adu-ţi aminte de [Marele tău Creator, NW] . . . înainte de a veni zilele cele rele.“ — ECLESIASTUL 12:1.

 1. Cum ar trebui tinerii dedicaţi lui Dumnezeu să dorească să-şi folosească tinereţea şi vigoarea?

IEHOVA le dă slujitorilor săi vigoare ca să înfăptuiască voinţa sa (Isaia 40:28–31). El face aceasta indiferent de vârsta pe care o au. Însă tinerii dedicaţi lui Dumnezeu ar trebui prin excelenţă să dorească să-şi folosească cu înţelepciune tinereţea şi vigoarea. Prin urmare, ei iau în serios sfatul „convocatorului“ (NW), regele Solomon al Israelului antic. El a îndemnat: „Dar adu-ţi aminte de [Marele tău Creator, NW] în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei»“. — Eclesiastul 1:1; 12:1.

 2. Ce ar trebui să facă copiii creştinilor dedicaţi?

² Îndemnul lui Solomon de a ne aduce aminte în tinereţe de Marele Creator a fost adresat mai întâi tinerilor şi tinerelor din Israel. Aceştia erau născuţi într-o naţiune dedicată lui Iehova. Ce se poate spune despre copiii creştinilor dedicaţi din prezent? Desigur, ei trebuie să-şi aducă aminte de Creatorul lor. Dacă vor face aşa, ei îl vor onora şi vor trage ei înşişi foloase. — Isaia 48:17, 18.

Exemple excelente din trecut

 3. Ce exemplu au dat Iosif, Samuel şi David?

³ Mulţi tineri menţionaţi în Biblie au dat un exemplu excelent ca persoane care şi-au adus aminte de Marele lor Creator. Iosif, fiul lui Iacov, şi-a adus aminte de Creatorul său încă din tinereţe. Când soţia lui Potifar l-a ademenit pe Iosif să comită imoralitate sexuală cu ea, el a refuzat în mod ferm şi a spus: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39:9). Levitul Samuel şi-a adus aminte de Creatorul său nu numai în copilărie, ci pe tot parcursul vieţii (1 Samuel 1:22–28; 2:18; 3:1–5). Cu certitudine, tânărul David din Betleem l-a păstrat în minte pe Creatorul său. Încrederea sa în Dumnezeu a fost evidentă atunci când l-a înfruntat pe uriaşul filistean Goliat şi a spus următoarele: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai sfidat-o. Astăzi, DOMNUL te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; . . . Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că DOMNUL mântuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a DOMNULUI şi El vă dă în mâinile noastre“. Puţin mai târziu, Goliat era mort, iar filistenii au luat-o la fugă. — 1 Samuel 17:45–51.

 4. a) Ce anume demonstrează că o fetiţă israelită captivă în Siria şi tânărul rege Iosia şi-au adus aminte de Marele nostru Creator? b) Cum a arătat Isus la vârsta de 12 ani că şi-a adus aminte de Creatorul său?

⁴ O altă persoană tânără care şi-a adus aminte de Marele Creator a fost o fetiţă israelită captivă. Ea i-a depus o mărturie atât de frumoasă soţiei lui Naaman, comandantul armatei siriene, încât acesta s-a dus la profetul lui Dumnezeu, a fost vindecat de lepră şi a devenit un închinător al lui Iehova (2 Împăraţi 5:1–19). Tânărul rege Iosia a promovat în mod curajos închinarea pură adusă lui Iehova (2 Împăraţi 22:1—23:25). Însă cel mai remarcabil exemplu de persoană care şi-a adus aminte de Marele său Creator încă de la o vârstă fragedă a fost Isus din Nazaret. Să analizăm ce s-a întâmplat când Isus avea 12 ani. Părinţii lui l-au luat la Ierusalim, unde mergeau pentru a sărbători Paştele. La întoarcere, ei au remarcat că Isus lipsea, aşa că s-au întors ca să-l caute. După trei zile, l-au găsit la templu analizând întrebări scripturale cu învăţătorii. Ca răspuns la întrebarea plină de îngrijorare a mamei sale, Isus a spus: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale [în casa, NW] Tatălui Meu?“ (Luca 2:49). Lui Isus i-a fost de folos să obţină informaţii valoroase din punct de vedere spiritual la templu, ‘casa Tatălui său’. În zilele noastre, Sala Regatului a Martorilor lui Iehova este un loc excelent unde putem obţine cunoştinţă exactă despre Marele nostru Creator.

Aduceţi-vă aminte de Iehova acum!

 5. Cum aţi exprima cu cuvintele voastre ceea ce a spus convocatorul în Eclesiastul 12:1?

⁵ Un închinător devotat al lui Iehova doreşte să înceapă cât mai curând posibil să fie activ în serviciul Său şi să-i slujească lui Dumnezeu pentru tot restul vieţii. Însă care sunt perspectivele cuiva care îşi iroseşte tinereţea întrucât nu îşi aduce aminte de Creator? Sub inspiraţie divină, convocatorul spune: „Dar adu-ţi aminte de [Marele tău Creator, NW] în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei»“. — Eclesiastul 12:1.

 6. Ce dovezi există că vârstnicii Simeon şi Ana şi-au adus aminte de Marele lor Creator?

⁶ Nimeni nu găseşte plăcere în „zilele cele rele“ ale bătrâneţii. Însă persoanele în vârstă care îl păstrează viu în minte pe Dumnezeu sunt bucuroase. De exemplu, la templu, vârstnicul Simeon l-a luat în braţe pe copilaşul Isus şi a declarat plin de bucurie: „Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să descopere neamurile şi slava poporului Tău Israel“ (Luca 2:25–32). Ana, care era în vârstă de 84 de ani, şi-a adus şi ea aminte de Creatorul ei. Ea era mereu la templu şi a fost de faţă când copilaşul Isus a fost adus acolo. „A venit şi ea în acelaşi ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Isus tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.“ — Luca 2:36–38.

 7. Ce se poate spune despre cei ce au îmbătrânit în serviciul lui Dumnezeu?

⁷ Martorii din prezent ai lui Iehova care au îmbătrânit în serviciul lui Dumnezeu poate că cunosc durerile şi limitele impuse de vârsta înaintată. Totuşi, cât de fericiţi sunt ei şi cât de mult apreciem noi serviciul lor fidel! Ei au „bucuria lui Iehova“ (NW), deoarece ştiu că el a început să-şi exercite puterea sa invincibilă cu privire la pământ şi l-a instalat pe Isus Cristos ca Rege ceresc puternic (Neemia 8:10). Acum este timpul ca tinerii şi vârstnicii deopotrivă să dea ascultare îndemnului: „Tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele DOMNULUI! Căci numai Numele Lui este înălţat. Măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri“. — Psalmul 148:12, 13.

 8, 9. a) Pentru cine sunt „zilele rele“ lipsite de satisfacţii, şi de ce stau lucrurile astfel? b) Cum aţi explica Eclesiastul 12:2?

⁸ Pentru cei ce nu-l iau deloc în considerare pe Marele lor Creator şi nu înţeleg scopurile sale glorioase, „zilele cele rele“ ale bătrâneţii sunt lipsite de satisfacţii, poate chiar foarte nefericite. Aceşti oameni nu posedă nici o înţelegere spirituală care să poată compensa necazurile bătrâneţii şi suferinţele care copleşesc omenirea de la expulzarea lui Satan din cer (Apocalipsa 12:7–12). Prin urmare, convocatorul ne îndeamnă să ne aducem aminte de Creatorul nostru „înainte de a se întuneca soarele şi lumina, luna şi stelele, şi înainte de a se întoarce norii îndată după ploaie“ (Eclesiastul 12:2). Ce înseamnă aceste cuvinte?

⁹ Solomon compară perioada tinereţii cu vara din Palestina, când soarele, luna şi stelele răspândesc lumina lor de pe un cer fără nori. În această perioadă, lucrurile par foarte luminoase. Însă, la bătrâneţe, zilele unei persoane sunt asemenea iernii reci şi ploioase, ploile de necazuri succedându-se unele după altele (Iov 14:1). Ce trist ar fi să îl cunoaştem pe Creator şi totuşi să nu îl slujim în vara vieţii noastre! În iarna vieţii, adică la bătrâneţe, lucrurile se întunecă, îndeosebi pentru cei care au lăsat să le scape ocazia de a-l sluji pe Iehova în tinereţe din cauză că au urmărit obiective deşarte. Însă, indiferent de vârsta pe care o avem, să-l ‘urmăm în totul’ pe Iehova, aşa cum a făcut Caleb, un colaborator loial al profetului Moise. — Iosua 14:6–9.

Efectele vârstei înaintate

10. Ce reprezintă expresiile: a) „paznicii casei“? b) „bărbaţii cei puternici“?

¹⁰ În continuare, Solomon îndreaptă atenţia spre dificultăţile legate de „ziua când tremură paznicii casei . . . şi se încovoaie bărbaţii cei puternici; când se opresc cei ce macină . . ., căci s-au împuţinat; când sunt întunecaţi cei ce se uită pe ferestre . . .“ (Eclesiastul 12:3). „Casa“ semnifică corpul uman (Matei 12:43–45; 2 Corinteni 5:1–8). „Paznicii“ ei sunt braţele şi mâinile, care apără corpul şi îi furnizează cele necesare. La bătrâneţe, deseori aceştia tremură din cauza slăbiciunii, a nervozităţii şi a paraliziei agitante. „Bărbaţii cei puternici“ — picioarele — nu mai sunt stâlpi solizi. Ei au slăbit şi s-au încovoiat, astfel că picioarele abia se mai târâie. Cu toate acestea, nu sunteţi fericiţi să vedeţi la întrunirile creştine colaboratori în credinţă vârstnici?

11. Cine sunt „cei ce macină“ şi „cei ce se uită pe ferestre“?

¹¹ În ce sens „se opresc cei ce macină . . ., căci s-au împuţinat“? Dinţii poate că s-au stricat sau au fost scoşi, rămânând câţiva sau chiar nici unul. Mestecarea alimentelor solide este dificilă sau chiar imposibilă. „Cei ce se uită pe ferestre“ — ochii împreună cu facultăţile mentale care ne permit să vedem — au slăbit, dacă nu s-au cufundat complet în întuneric.

12. a) În ce sens „se închid cele două uşi dinspre stradă“? b) Ce părere aveţi despre vârstnicii proclamatori ai Regatului?

¹² Convocatorul continuă astfel: „Şi se închid cele două uşi dinspre stradă . . .; când huruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări şi fiicele cântecului se aud înăbuşit“ (Eclesiastul 12:4). Cele două uşi ale gurii — buzele — nu se mai deschid mult sau nu se mai deschid deloc pentru a exprima ce este în „casa“, sau corpul, celor înaintaţi în vârstă care nu îi slujesc lui Dumnezeu. Nu se mai trimite nimic pe „strada“ vieţii publice. Dar cum stau lucrurile în cazul vârstnicilor proclamatori zeloşi ai Regatului (Iov 41:14)? Poate că merg încet din casă în casă şi poate că unii se exprimă în mod greoi, însă, fără îndoială, ei îl laudă pe Iah! — Psalmul 113:1.

13. Cum descrie convocatorul alte probleme cu care se confruntă cei bătrâni, însă ce putem spune pe bună dreptate despre creştinii vârstnici?

¹³ „Huruitul morii slăbeşte“ întrucât hrana este mestecată cu gingiile. În patul său, un om bătrân nu are un somn adânc. Până şi ciripitul unei păsări îl deranjează. Puţine sunt cântecele pe care le cântă, iar, când fredonează vreo melodie, el o face pe un ton stins. „Fiicele cântecului“, adică notele muzicale, „se aud înăbuşit“. Un om în vârstă aude slab muzica şi melodiile cântate de alţii. Însă creştinii unşi în vârstă şi însoţitorii lor, dintre care unii nu sunt nici ei aşa de tineri, continuă să-şi înalţe vocile în cântări de laudă pentru Dumnezeu la întrunirile creştine. Cât de mult ne bucurăm să-i avem lângă noi în timp ce îl preamărim pe Iehova în congregaţie! — Psalmul 149:1.

14. Ce temeri îi apasă pe oamenii în vârstă?

¹⁴ În ce situaţie tristă se găsesc oamenii bătrâni, îndeosebi aceia care îl ignoră pe Creator! Convocatorul spune: „Te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; migdalul înfloreşte şi lăcusta abia se târăşte, iar pofta nu se mai simte [şi caperele pleznesc, NW]; căci omul merge spre casa lui cea veşnică [fiindcă omul se îndreaptă spre casa lui de lungă durată, NW] şi bocitorii cutreieră străzile“ (Eclesiastul 12:5). Când sunt în capul unui şir de scări, mulţi oameni în vârstă se tem că vor cădea. Chiar şi faptul de a se uita în sus la ceva înalt îi poate face să ameţească. Când trebuie să meargă pe străzi aglomerate, ei sunt paralizaţi de frică la gândul că ar putea fi răniţi sau atacaţi de hoţi.

15. Ce înseamnă că „migdalul înfloreşte“, şi ce se înţelege prin expresia „lăcusta abia se târăşte“?

¹⁵ În cazul unui om bătrân, „migdalul înfloreşte“, ceea ce înseamnă, probabil, că părul său devine cărunt, iar apoi alb ca zăpada. Părul cărunt sau alb cade asemenea florilor albe de migdal. În timp ce „se târăşte“, probabil adus de spate, cu braţele atârnând sau cu mâinile sprijinite în şolduri şi cu coatele îndreptate înapoi, el seamănă cu o lăcustă. Chiar dacă vreunul dintre noi se regăseşte întru câtva în această descriere, să-i lăsăm pe alţii să observe că facem parte din energica şi rapida armată de lăcuste a lui Iehova! — Vezi Turnul de veghere din 1 mai 1998, paginile 8–13.

16. a) Ce anume sugerează expresia „caperele pleznesc“? b) Ce este „casa de lungă durată“ a omului, şi ce semne evidente indică apropierea morţii?

¹⁶ O persoană în vârstă nu mai are poftă de mâncare cum avea înainte, chiar dacă mâncarea din faţa lui este la fel de gustoasă ca o caperă. Caperele au fost folosite multă vreme ca stimulent al poftei de mâncare. ‘Pleznirea caperelor’ sugerează că, atunci când pofta unui om în vârstă scade, nici chiar caperele nu îi mai pot retrezi dorinţa de a mânca. Acestea sunt indicii că el se apropie de „casa lui de lungă durată“, adică mormântul. Mormântul va fi casa lui pentru totdeauna în cazul în care omul respectiv nu şi-a adus aminte de Creatorul lui şi a urmat o cale de viaţă atât de nelegiuită, încât Dumnezeu nu îşi va aduce aminte de el la înviere. Sunetele tânguitoare care ies pe uşile gurii omului bătrân sunt semne evidente ale apropierii morţii.

17. În ce sens se rupe „funia de argint“, şi ce ar putea reprezenta „vasul de aur“?

¹⁷ Suntem îndemnaţi să ne aducem aminte de Creatorul nostru „înainte de a se rupe funia de argint, de a se sfărâma vasul de aur, de a se sparge găleata la izvor sau de a se strica roata de la fântână“ (Eclesiastul 12:6). „Funia de argint“ poate fi măduva spinării. Vătămarea iremediabilă a acestei extraordinare căi de transmitere a impulsurilor la creier înseamnă moarte sigură. „Vasul de aur“ se poate referi la creier, care se află într-un craniu asemănător unui vas şi care are legătură cu măduva spinării. Vasul este de aur, ceea ce indică faptul că acesta este de valoare. Atunci când creierul încetează să funcţioneze, consecinţa imediată este moartea.

18. Ce se înţelege prin expresia figurativă „găleata la izvor“, şi ce se întâmplă când aceasta se sparge?

¹⁸ „Găleata la izvor“ este inima, care primeşte şuvoiul de sânge şi îl trimite din nou pentru a circula prin corp. Când omul moare, inima devine asemenea unei găleţi sparte, distruse la izvor, deoarece nu mai poate primi, păstra şi pompa sângele, care este vital pentru hrănirea şi revigorarea organismului. ‘Roata stricată de la fântână’ nu se mai învârte, oprind circulaţia sângelui, care întreţine viaţa. Astfel, Iehova i-a vorbit lui Solomon despre circulaţia sângelui cu mult timp înainte ca medicul englez William Harvey să demonstreze în secolul al XVII-lea că sângele circulă.

19. În ce mod se aplică cuvintele din Eclesiastul 12:7 la moarte?

¹⁹ Convocatorul adaugă: „Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Când „roata“ s-a stricat, corpul uman, făcut la început din ţărâna pământului, se întoarce în ţărână (Geneza 2:7; 3:19). Sufletul moare deoarece spiritul dat de Dumnezeu, adică forţa de viaţă, se întoarce la Creatorul nostru şi se află în mâinile sale. — Ezechiel 18:4, 20; Iacov 2:26.

Ce viitor îi aşteaptă pe cei ce îşi aduc aminte de Creator?

20. Ce a cerut Moise în rugăciunea sa, aşa cum este consemnat în Psalmul 90:12?

²⁰ Solomon a arătat într-un mod foarte eficient cât de important este să ne aducem aminte de Marele nostru Creator. Bineînţeles, pentru cei ce îl păstrează viu în minte pe Iehova şi înfăptuiesc din toată inima voinţa sa, o viaţă relativ scurtă şi plină de necazuri nu reprezintă totul. Fie că sunt tineri, fie că sunt vârstnici, ei au aceeaşi atitudine pe care a avut-o Moise, care s-a rugat astfel: „Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ Profetul umil al lui Dumnezeu a dorit cu ardoare ca Iehova să le arate lui şi poporului lui Israel, sau să-i înveţe, cum să manifeste înţelepciune pentru a preţui ‘zilele anilor lor’ şi pentru a le folosi într-un mod aprobat de Dumnezeu. — Psalmul 90:10, 12.

21. Ce trebuie să facem dacă dorim să ne numărăm zilele spre gloria lui Iehova?

²¹ Îndeosebi tinerii creştini ar trebui să fie hotărâţi să acorde atenţie sfatului dat de convocator de a-şi aduce aminte de Creator. Ce posibilităţi excelente au ei de a-i aduce lui Dumnezeu un serviciu sacru! Însă, indiferent de vârsta pe care o avem, dacă învăţăm să ne numărăm zilele spre gloria lui Iehova în acest ‘timp al sfârşitului’, vom putea să continuăm să le numărăm pentru totdeauna (Daniel 12:4; Ioan 17:3). Desigur, pentru a face acest lucru trebuie să ne aducem aminte de Marele nostru Creator. De asemenea, trebuie să ne îndeplinim întreaga noastră obligaţie faţă de Dumnezeu.

Cum aţi răspunde?

◻ De ce sunt îndemnaţi tinerii să-şi aducă aminte de Creatorul lor?

◻ Care sunt câteva exemple scripturale de persoane care şi-au adus aminte de Marele lor Creator?

◻ Potrivit descrierii lui Solomon, care sunt unele efecte ale vârstei înaintate?

◻ Ce viitor îi aşteaptă pe cei ce îşi aduc aminte de Iehova?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

David, fetiţa israelită captivă, Ana şi Simeon şi-au adus aminte de Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Martorii lui Iehova vârstnici îi aduc cu bucurie un serviciu sacru Marelui nostru Creator