Botezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt

„Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli . . ., botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt.“ (MAT. 28:19)

 1, 2. a) Ce s-a întâmplat la Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n.? b) De ce mulţi oameni s-au simţit impulsionaţi să se boteze?

ESTE ziua Penticostei din 33 e.n. Ierusalimul freamătă de oameni! Mulţi au venit din alte ţări ca să ia parte la o sărbătoare importantă. La un moment dat se întâmplă ceva neobişnuit. Apoi apostolul Petru ţine un discurs plin de forţă, cu un efect uimitor asupra ascultătorilor. Mişcaţi de cuvintele sale, aproximativ 3 000 de iudei şi de prozeliţi se căiesc şi sunt botezaţi în apă. Astfel, ei devin membri ai congregaţiei creştine nou-formate (Fap. 2:41). Acest număr mare de botezuri în bazinele din jurul Ierusalimului trebuie să fi produs multă rumoare!

² Ce anume i-a determinat pe atât de mulţi oameni să se boteze? Mai devreme, în aceeaşi zi, „din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic“. În camera de sus a unei case, aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus au fost umpluţi cu spirit sfânt. Apoi, bărbaţi şi femei temători de Dumnezeu s-au adunat şi au fost uimiţi să-i audă pe discipoli ‘vorbind în alte limbi’. După ce au auzit discursul lui Petru, inclusiv cuvintele sale directe referitoare la uciderea lui Isus, mulţi „au fost străpunşi în inimă“. Ce trebuiau ei să facă? Petru i-a îndemnat: „Căiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos . . . şi veţi primi darul spiritului sfânt“ (Fap. 2:1–4, 36–38).

 3. Ce au trebuit să facă în ziua Penticostei iudeii şi prozeliţii care s-au căit?

³ Să ne gândim la iudeii şi la prozeliţii care au auzit discursul lui Petru. Aceştia îl acceptaseră deja pe Iehova ca Dumnezeu al lor. Ei ştiau din Scripturile ebraice că spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu, pe care el a folosit-o atât în timpul creării, cât şi după aceea (Gen. 1:2; Jud. 14:5, 6; 1 Sam. 10:6; Ps. 33:6). Totuşi, ei aveau nevoie de mai mult. Era vital să înţeleagă şi să accepte că Mesia, adică Isus, este mijlocul de salvare folosit de Dumnezeu. Astfel, Petru a scos în evidenţă necesitatea ca ei să fie ‘botezaţi în numele lui Isus Cristos’. Cu câteva zile mai înainte, Isus le-a poruncit lui Petru şi celorlalţi discipoli să-i boteze pe oameni „în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt“ (Mat. 28:19, 20). Acest lucru avea o semnificaţie profundă în secolul I şi continuă să aibă şi în prezent.

În numele Tatălui

 4. Ce schimbare a făcut Iehova în modul în care interacţiona cu oamenii?

⁴ După cum am observat, cei care au ascultat îndemnul lui Petru aveau deja o relaţie de prietenie cu Iehova, fiind închinători ai Săi. Ei se străduiau să respecte Legea, acesta fiind şi motivul pentru care cei din alte ţări veniseră la Ierusalim (Fap. 2:5–11). Totuşi, Dumnezeu tocmai făcuse o schimbare importantă în modul în care interacţiona cu oamenii. El i-a respins pe iudei ca naţiune specială a sa. Respectarea Legii nu mai era condiţia necesară pentru a primi aprobarea lui Iehova (Mat. 21:43; Col. 2:14). Dacă voiau să-şi păstreze prietenia cu El, cei care au ascultat discursul lui Petru trebuiau să facă altceva.

 5, 6. Ce au făcut mulţi iudei şi prozeliţi din secolul I pentru a fi prieteni cu Dumnezeu?

⁵ Bineînţeles, cei care au ascultat explicaţia lui Petru nu trebuiau să se îndepărteze de Iehova, Dătătorul Vieţii (Fap. 4:24). Ei au înţeles mai bine ca oricând că Iehova era un Tată bun. El l-a trimis pe Mesia ca să-i elibereze şi a fost dispus să-i ierte chiar şi pe cei cărora Petru le-a spus: „Toată casa lui Israel să ştie sigur că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp“. De fapt, cei care acţionau în armonie cu îndemnul lui Petru aveau acum şi mai multe motive să aprecieze ceea ce făcuse Tatăl pentru toţi cei care voiau să fie prieteni cu El! (Citeşte Faptele 2:30–36.)

⁶ Într-adevăr, pentru a fi prieteni cu Iehova, acei iudei şi prozeliţi trebuiau să-l recunoască pe Iehova drept Cel care îi salva prin intermediul lui Isus. Aşadar, înţelegem motivul pentru care s-au căit ei de păcate. Unul dintre acestea era faptul de a fi părtaşi la uciderea lui Isus, indiferent că ştiau sau nu acest lucru. De asemenea, înţelegem de ce în zilele care au urmat „perseverau în învăţătura apostolilor“ (Fap. 2:42). Ei puteau şi voiau ‘să se apropie cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate’ (Evr. 4:16).

 7. Cum şi-au schimbat mulţi oameni punctul de vedere cu privire la Dumnezeu şi s-au botezat în numele Tatălui?

⁷ În prezent, milioane de oameni din diverse medii sociale învaţă din Biblie adevărul despre Iehova (Is. 2:2, 3). Unii au fost atei sau deişti, dar acum cred în existenţa unui Creator cu care pot avea o relaţie de prietenie.a Alţii s-au închinat unei trinităţi sau la idoli. Acum, ei ştiu că numai Iehova este Dumnezeul Atotputernic şi i se adresează pe nume. Acest lucru este în armonie cu porunca lui Isus, potrivit căreia discipolii trebuiau să fie botezaţi în numele Tatălui.

 8. Ce înţeleg cu privire la Tatăl cei care învaţă despre păcatul adamic?

⁸ Cei care studiază Biblia învaţă că toţi am moştenit păcatul adamic (Rom. 5:12). Ei înţeleg şi acceptă acest adevăr. Ei pot fi comparaţi cu un om care nu ştie că este bolnav. Poate că prezintă anumite simptome; de exemplu, are uneori dureri. Totuşi, întrucât nu a fost diagnosticat cu o anumită boală, crede că este destul de sănătos. Însă, în realitate, lucrurile stau altfel. (Compară cu 1 Corinteni 4:4.) Dar să presupunem că omul respectiv primeşte un diagnostic corect. Nu-i aşa că ar fi înţelept să caute şi să accepte un tratament testat, cunoscut şi eficient? În mod asemănător, mulţi oameni care află adevărul despre păcatul moştenit acceptă „diagnosticul“ Bibliei şi ajung să înţeleagă că Dumnezeu este cel care oferă „tratamentul“. Într-adevăr, toţi oamenii înstrăinaţi de Tatăl trebuie să vină la Cel care poate să-i „vindece“ (Ef. 4:17–19).

 9. Ce măsuri a luat Iehova ca să putem fi prieteni cu el?

⁹ Dacă ţi-ai dedicat deja viaţa lui Dumnezeu şi te-ai botezat, ştii ce privilegiu minunat este să fii prieten cu El. Acum înţelegi cât de iubitor este Iehova, Tatăl tău. (Citeşte Romani 5:8.) Deşi Adam şi Eva au păcătuit împotriva Sa, Iehova a luat măsuri ca urmaşii acestora, printre care şi noi, să se poată bucura de o relaţie de prietenie cu El. Astfel, Dumnezeu a trebuit să înfrunte durerea de a-şi vedea Fiul preaiubit suferind şi murind. Cunoaşterea acestui fapt ne ajută să acceptăm autoritatea lui Dumnezeu şi, din iubire, să ascultăm de poruncile sale. Dacă nu te-ai dedicat încă şi nu te-ai botezat, ai toate motivele să faci aceşti paşi.

În numele Fiului

10, 11. a) Cât de îndatoraţi suntem faţă de Isus? b) Ce simţi în legătură cu moartea de jertfă a lui Isus?

¹⁰ Să ne amintim ce le-a spus Petru oamenilor din mulţime. El le-a explicat că este important să-l accepte pe Isus, ceea ce are legătură directă cu faptul de a fi botezaţi ‘în numele Fiului’. Acest lucru era vital atunci, dar este şi în prezent. De ce? Deoarece a-l accepta pe Isus şi a fi botezat în numele său înseamnă a recunoaşte rolul pe care îl are în relaţia noastră cu Creatorul. Isus a trebuit să fie ţintuit pe un stâlp de tortură pentru a îndepărta de la iudei blestemul Legii. Însă moartea lui a adus un folos mult mai mare (Gal. 3:13). Isus a oferit jertfa de răscumpărare de care toţi oamenii au nevoie (Ef. 2:15, 16; Col. 1:20; 1 Ioan 2:1, 2). El a fost nedreptăţit, insultat, torturat, iar în final, ucis. Eşti recunoscător pentru sacrificiul său? Imaginează-ţi acum că ai 12 ani şi călătoreşti pe Titanic, vaporul care în 1912 s-a izbit de un aisberg şi s-a scufundat. Încerci să cobori într-o barcă de salvare, dar este deja plină. Apoi, un bărbat din barcă îşi sărută soţia, urcă înapoi pe punte şi te aşază pe tine în locul său. Ce simţi? Cu siguranţă, îi eşti foarte recunoscător! Probabil, acum înţelegi mai bine ce a simţit un băiat care a trecut chiar prin această experienţă.b Dar gândeşte-te: Isus a făcut mult mai mult pentru tine! A murit ca să poţi obţine viaţă fără sfârşit.

¹¹ Ce ai simţit când ai aflat ce a făcut Fiul lui Dumnezeu pentru tine? (Citeşte 2 Corinteni 5:14, 15.) O profundă recunoştinţă, nu-i aşa? Iar aceasta te-a îndemnat să-ţi dedici viaţa lui Dumnezeu şi ‘să nu mai trăieşti pentru tine însuţi, ci pentru cel care a murit pentru tine’. A fi botezat în numele Fiului înseamnă a recunoaşte ceea ce a făcut Isus pentru tine şi a-i accepta autoritatea de ‘Reprezentant Principal al vieţii’ (Fap. 3:15; 5:31). Înainte nu aveai nicio relaţie cu Creatorul şi, practic, nu aveai nicio speranţă reală. Dar, întrucât manifeşti credinţă în sângele vărsat de Isus Cristos şi te-ai botezat, acum ai o relaţie de prietenie cu Tatăl (Ef. 2:12, 13). Iată ce a scris apostolul Pavel: „Pe voi, care altădată eraţi înstrăinaţi şi duşmani, pentru că mintea vă era îndreptată spre lucrări rele, acum el [Dumnezeu] v-a împăcat din nou prin corpul de carne al aceluia [al lui Isus], prin moartea lui, ca să vă prezinte înaintea lui Dumnezeu sfinţi, fără defect“ (Col. 1:21, 22).

12, 13. a) Întrucât te-ai botezat în numele Fiului, cum ar trebui să reacţionezi când te jigneşte cineva? b) Ce obligaţie ai în calitate de creştin botezat în numele lui Isus?

¹² Deşi te-ai botezat în numele Fiului, ai unele înclinaţii păcătoase. Însă eşti conştient de ele, iar aceasta te ajută în fiecare zi. De exemplu, când cineva te jigneşte, aminteşte-ţi că şi tu, şi el sunteţi păcătoşi. Amândoi aveţi nevoie să fiţi iertaţi de Dumnezeu şi amândoi ar trebui să fiţi iertători! (Mar. 11:25) Pentru a scoate în evidenţă această necesitate, Isus a făcut o ilustrare. Stăpânul unui sclav i-a anulat acestuia o datorie de zece mii de talanţi, adică 60 de milioane de dinari. Mai târziu însă, sclavul n-a făcut acelaşi lucru cu datoria de 100 de dinari a unui tovarăş de sclavie. Isus a subliniat următoarea idee: Iehova nu-l va ierta pe cel care nu-şi iartă fratele (Mat. 18:23–35). Într-adevăr, a fi botezat în numele Fiului înseamnă a recunoaşte autoritatea lui Isus şi a depune eforturi pentru a-i urma exemplul şi învăţăturile, inclusiv cea care îndeamnă la iertare (1 Pet. 2:21; 1 Ioan 2:6).

¹³ Întrucât eşti imperfect, nu poţi să-l imiţi în mod deplin pe Isus. Totuşi te-ai dedicat sincer lui Dumnezeu şi doreşti să-l imiţi cât mai bine pe Fiul său. Aceasta înseamnă să dezbraci vechea personalitate şi s-o îmbraci pe cea nouă, ceea ce presupune eforturi continue. (Citeşte Efeseni 4:20–24.) Când ai un prieten pe care îl respecţi mult, te străduieşti să înveţi din exemplul său şi să-i imiţi calităţile. În mod asemănător, străduieşte-te să înveţi de la Cristos şi să-l imiţi.

14. Cum poţi arăta că recunoşti autoritatea lui Isus ca Rege ceresc?

¹⁴ Există încă o modalitate prin care poţi arăta că înţelegi ce implicaţii are botezul tău în numele Fiului. Dumnezeu „a pus totul sub picioarele sale [ale lui Isus] şi l-a făcut cap peste toate lucrurile, spre folosul congregaţiei“ (Ef. 1:22). Aşadar, trebuie să respecţi modul în care Isus îi îndrumă pe cei dedicaţi lui Iehova. Cristos foloseşte oameni imperfecţi, îndeosebi bătrânii de congregaţie, bărbaţi spirituali şi cu experienţă. Ei sunt numiţi „în vederea îndreptării sfinţilor, . . . pentru a zidi corpul lui Cristos“ (Ef. 4:11, 12). Chiar dacă un om imperfect greşeşte, Isus, ca Rege al Regatului ceresc, poate să îndrepte lucrurile când şi cum consideră el de cuviinţă. Crezi acest lucru?

15. Dacă nu te-ai botezat încă, ce binecuvântări te aşteaptă după botez?

¹⁵ Unele persoane nu s-au dedicat încă lui Iehova şi nu s-au botezat. Este şi cazul tău? Dacă da, ai înţeles, probabil, din cele analizate până acum că este înţelept să-l accepţi pe Fiul, dovedindu-ţi astfel recunoştinţa. Vei avea parte de mari binecuvântări dacă te vei boteza în numele lui. (Citeşte Ioan 10:9–11.)

În numele spiritului sfânt

16, 17. Ce înseamnă pentru tine a fi botezat în numele spiritului sfânt?

¹⁶ Ce înseamnă a fi botezat în numele spiritului sfânt? După cum am observat mai înainte, cei care au auzit cuvintele lui Petru în ziua Penticostei credeau în existenţa spiritului sfânt. De fapt, ei au avut chiar în faţa lor dovada că Dumnezeu continua să se folosească de spiritul sfânt. Petru a fost unul dintre cei care „s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi“ (Fap. 2:4, 8). Expresia „în numele“ nu se referă neapărat la o persoană. În prezent, multe acţiuni au loc în numele legii, care nu este o persoană. Ele se desfăşoară potrivit legii. În mod asemănător, cei care se botează în numele spiritului sfânt recunosc că acesta nu este o persoană, ci forţa activă a lui Iehova. În plus, ei recunosc rolul spiritului sfânt în scopul lui Dumnezeu.

¹⁷ Nu-i aşa că, studiind Biblia, ai aflat mai multe despre spiritul sfânt? De pildă, ai înţeles că Scripturile au fost scrise prin intermediul spiritului sfânt (2 Tim. 3:16). Pe măsură ce ai progresat spiritualiceşte, ai înţeles mai bine că ‘Tatăl din cer le dă spirit sfânt celor care i-l cer’, inclusiv ţie (Luca 11:13). Probabil că ai simţit acţiunea spiritului în viaţa ta. Dacă nu te-ai botezat încă în numele spiritului sfânt, asigurarea lui Isus că Tatăl le dă spirit sfânt celor care i-l cer arată că şi tu poţi avea parte de mari binecuvântări pe măsură ce vei primi acest spirit.

18. Care sunt câteva foloase de care se bucură cei ce se botează în numele spiritului sfânt?

¹⁸ Este cât se poate de clar că şi în prezent Iehova îndrumă şi conduce congregaţia creştină prin spiritul sfânt. Acest spirit ne ajută pe fiecare în activităţile zilnice. Când ne-am botezat în numele spiritului sfânt, am acceptat rolul său în viaţa noastră şi, plini de recunoştinţă, ne lăsăm îndrumaţi de el. Totuşi, unii s-ar putea întreba cum putem trăi la înălţimea dedicării noastre şi cum ne poate ajuta spiritul sfânt. În articolul următor vom analiza acest subiect.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce înseamnă a fi botezat în numele Tatălui?

• Ce înseamnă a fi botezat în numele Fiului?

• Cum poţi dovedi că înţelegi semnificaţia botezului în numele Tatălui şi al Fiului?

• Ce înseamnă a fi botezat în numele spiritului sfânt?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

În ce relaţie au intrat cu Tatăl noii discipoli după Penticosta din 33 e.n.?

[Provenienţa ilustraţiei]

Prin amabilitatea, Israel Museum (Ierusalim)