Întrebi în fiecare zi „Unde este Iehova“?

 1, 2. a) Care era starea spirituală a iudeilor din timpul lui Ieremia? b) Având în vedere starea lor, ce ar fi trebuit să facă iudeii?

IEREMIA plângea. El era întristat atât din cauza stării deplorabile în care se afla poporul său, cât şi din cauza a ceea ce îi poruncise Dumnezeu să profeţească cu privire la viitorul acestuia. Profetul îşi dorea ca ochii să-i fie ca o fântână, iar capul, ca un izvor de apă ca să poată plânge zi şi noapte. Şi, într-adevăr, Ieremia avea toate motivele să fie îndurerat de starea naţiunii (Ier. 9:1–3; citeşte Ieremia 8:20, 21). Iudeii continuau să respingă legea divină şi nu ascultau de glasul lui Iehova, astfel că asupra lor avea să se abată nenorocirea (Ier. 6:19; 9:13).

² De fapt, pe locuitorii lui Iuda nu-i interesa cu adevărat cum considera Iehova conduita lor. Iudeilor le plăcea să-i audă pe conducătorii lor religioşi spunând că totul este bine (Ier. 5:31; 6:14). Erau asemenea unor pacienţi ce caută un doctor care să le alunge îngrijorarea prin vorbe liniştitoare, dar care să ignore simptomele grave. Dacă ai fi grav bolnav, nu ai dori să ţi se pună diagnosticul corect pentru a putea fi tratat la timp? În sens spiritual, iudeii din timpul lui Ieremia ar fi trebuit să caute să afle care era în realitate starea lor. Ei ar fi trebuit să se întrebe: „Unde este Iehova?“ (Ier. 2:6, 8).

 3. a) Ce ar fi însemnat pentru iudei să întrebe „Unde este Iehova“? b) Care era o modalitate prin care iudeii puteau să-l caute pe Iehova?

³ Pentru iudei, faptul de a întreba „Unde este Iehova?“ ar fi însemnat să caute îndrumarea divină când aveau de luat decizii mari sau mici. În vremea lui Ieremia, iudeii nu au făcut aşa. Dar, după distrugerea Ierusalimului şi după întoarcerea lor din Babilon, ei aveau să-l ‘caute pe Iehova’ şi, astfel, să-l găsească şi să înveţe căile sale. (Citeşte Ieremia 29:13, 14.) Însă cum puteau să-l caute pe Iehova? O modalitate era să-i adreseze lui Dumnezeu rugăciuni sincere prin care să-i ceară îndrumarea. Astfel de rugăciuni a făcut regele David. El i-a cerut lui Dumnezeu: „Fă-mă să cunosc căile tale, o, Iehova, învaţă-mă cărările tale!“ (Ps. 25:4). Să remarcăm invitaţia pe care Ascultătorul rugăciunilor a făcut-o prin intermediul lui Ieremia în al zecelea an al domniei lui Zedechia: „Cheamă-mă şi-ţi voi răspunde, îţi voi spune îndată lucruri mari şi de neînţeles, pe care nu le-ai cunoscut“ (Ier. 33:3). Dacă regele şi naţiunea infidelă l-ar fi chemat, Dumnezeu le-ar fi putut dezvălui lucruri „de neînţeles“ pentru ei, lucruri precum distrugerea Ierusalimului şi restabilirea lui după 70 de ani.

 4, 5. Prin ce alte modalităţi ar fi putut poporul lui Dumnezeu să-l caute pe Iehova?

⁴ Altă modalitate prin care iudeii ar fi putut să-l caute pe Iehova era să cerceteze istoria naţiunii şi să mediteze la felul în care a tratat Dumnezeu cu poporul său. Astfel, ei şi-ar fi putut aminti ce anume le adusese aprobarea divină şi ce anume îl provocase pe Dumnezeu la mânie. Iudeii din zilele lui Ieremia dispuneau de scrierile lui Moise şi de câteva relatări istorice inspirate, precum şi de cronicile regilor lui Israel şi ai lui Iuda. Reflectând la toate acestea şi dând atenţie celor spuse de adevăraţii profeţi ai lui Dumnezeu, ei ar fi putut discerne care era răspunsul la întrebarea „Unde este Iehova?“.

⁵ O a treia modalitate prin care iudeii l-ar fi putut căuta pe Iehova era să înveţe din experienţele trăite de ei sau de alţii. Aceasta nu însemna că erau nevoiţi să înveţe totul experimentând, ci ar fi putut trage foloase meditând la faptele lor din trecut şi la modul în care le-a privit Iehova. Dacă ar fi luat aminte la toate acestea, ar fi putut înţelege cum considera Dumnezeu conduita lor (Prov. 17:10).

 6. De ce este încurajator exemplul lui Iov?

⁶ Să ne gândim acum la zilele noastre. Te întrebi cu regularitate „Unde este Iehova?“ când iei decizii sau alegi o anumită cale? Unii şi-ar putea da seama că nu şi-au pus această întrebare ori de câte ori ar fi trebuit. Dacă, în unele privinţe, constaţi că acesta este şi cazul tău, nu te descuraja. Chiar şi fidelul patriarh Iov a trebuit să facă îmbunătăţiri în acest sens. Când a trecut prin necazuri, el a ajuns să-şi concentreze toată atenţia asupra lui însuşi. De aceea, Elihu a trebuit să-i amintească de o tendinţă proprie omului: „Nimeni n-a zis: «Unde este Dumnezeu, Marele meu Făuritor?»“ (Iov 35:10). Apoi Elihu l-a încurajat pe Iov prin cuvintele: „Ia aminte la lucrările minunate ale lui Dumnezeu!“ (Iov 37:14). Iov trebuia să ia aminte la lucrările de putere ale lui Iehova ce se observă în creaţie şi la modul în care El se îngrijeşte de oameni şi îi îndrumă. Iov a ajuns să înţeleagă căile lui Iehova din cele trăite. După ce a îndurat acele mari suferinţe şi după ce a văzut cum a acţionat Iehova, el a spus: „Am vorbit, dar n-am înţeles lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le cunosc. . . . Urechea mea auzise despre tine, dar acum ochiul meu te vede“ (Iov 42:3, 5).

 7. Ce vom analiza în continuare? (Vezi şi ilustraţia de la pagina 116.)

⁷ Cât despre Ieremia, profetul a continuat să-l caute pe Iehova şi l-a găsit. De-a lungul deceniilor în care a slujit cu fidelitate, Ieremia, spre deosebire de conaţionalii săi, a întrebat mereu „Unde este Iehova?“. În continuarea acestui capitol, vom învăţa din exemplul său cum să-l căutăm şi să-l găsim pe Iehova îndreptându-ne spre el în rugăciune, studiind personal şi meditând la propriile experienţe sau ale altora (1 Cron. 28:9).

 8. În ce situaţii s-a îndreptat Ieremia spre Dumnezeu în rugăciune?

⁸ De-a lungul anilor în care a slujit ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu în faţa naţiunii lui Iuda, Ieremia l-a căutat pe Iehova prin intermediul rugăciunilor sincere. El s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor când a trebuit să declare mesaje nepopulare, când a simţit că nu mai putea persevera şi când a avut întrebări cu privire la motivul pentru care se întâmplau unele lucruri. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciuni şi i-a arătat cum să acţioneze. Iată câteva exemple.

 9. a) Ce sentimente a exprimat Ieremia în rugăciunea sa consemnată în Ieremia 15:15, 16, şi cum i-a răspuns Iehova? b) De ce este important să ne exprimăm sentimentele în rugăciune?

⁹ Odată, când trebuia să anunţe un mesaj de condamnare, Ieremia avea sentimentul că toţi îl blestemau. Profetul l-a rugat atunci pe Dumnezeu să-şi aducă aminte de el. Să analizăm rugăciunea sa consemnată în Ieremia 15:15, 16, în care profetul dezvăluie ce efect a avut asupra sa răspunsul lui Iehova. (Citeşte.) În această rugăciune, Ieremia şi-a exprimat sentimentele de profundă nelinişte. Dar, când cuvintele lui Dumnezeu au ajuns la el, profetul le-a pus în gura lui, ca să zicem aşa, şi şi-a recăpătat bucuria. Iehova l-a ajutat să aprecieze privilegiul de a purta numele divin şi de a proclama mesajul Său. Ieremia a putut înţelege clar ‘unde era Iehova’ în acea situaţie. Cu siguranţă, fiecare poate învăţa ceva de aici.

10. Cum i-a răspuns Dumnezeu lui Ieremia la rugăciune când acesta a spus că nu va mai vorbi în numele Său?

¹⁰ Altă dată, după ce a fost lovit de preotul Paşhur, fiul lui Imer, Ieremia a spus că nu va mai vorbi în numele lui Iehova. Cum i-a răspuns Dumnezeu lui Ieremia când acesta şi-a exprimat sentimentele în rugăciune? (Citeşte Ieremia 20:8, 9.) Biblia nu spune că Iehova i-a vorbit din cer. Dar cuvântul lui Dumnezeu a devenit ca un foc mistuitor închis în oasele sale, astfel că profetul nu s-a putut reţine să-l declare. Da, exprimându-şi cu sinceritate sentimentele înaintea lui Iehova şi lăsându-se influenţat de ceea ce cunoştea despre voinţa divină, Ieremia a fost motivat să continue să facă ceea ce dorea Dumnezeu.

11, 12. Cum a primit Ieremia răspuns la întrebarea sa legată de aparenta reuşită a celor răi?

¹¹ Văzând că oamenii răi reuşeau în căile lor, Ieremia a fost tulburat. (Citeşte Ieremia 12:1, 3.) Deşi nu punea la îndoială dreptatea lui Iehova, profetul a căutat un răspuns la „plângerea“ sa. El i s-a adresat lui Dumnezeu în mod deschis, ceea ce dezvăluie legătura puternică pe care o avea cu Iehova, o legătură la fel de strânsă ca aceea dintre un copil şi tatăl său iubit. Care era atunci motivul plângerii sale? Ieremia nu înţelegea de ce mulţi iudei prosperau deşi erau răi. A fost el satisfăcut de răspunsul primit? Iehova l-a asigurat că-i va „smulge“ pe cei răi (Ier. 12:14). Încrederea lui Ieremia în dreptatea divină trebuie să se fi întărit când acesta a observat cum s-au derulat ulterior lucrurile pe care i le prezentase lui Dumnezeu în rugăciune. Cu siguranţă, el l-a căutat apoi şi mai des pe Dumnezeu prin intermediul rugăciunii, exprimându-şi în mod liber sentimentele în faţa Tatălui său.

¹² Spre sfârşitul domniei lui Zedechia, în timpul asedierii Ierusalimului de către babilonieni, Ieremia a spus despre Iehova că ‘are ochii deschişi ca să vadă toate căile fiilor oamenilor şi să-i dea fiecăruia după căile lui şi după faptele lui’ (Ier. 32:19). Profetul a putut vedea dreptatea lui Iehova. El a văzut că Dumnezeu într-adevăr priveşte la ceea ce face fiecare şi aude rugăciunile sincere ale slujitorilor săi. Aceştia aveau să vadă şi mai multe dovezi că Iehova îi dă „fiecăruia după căile lui şi după faptele lui“.

13. De ce avem încredere că voinţa lui Dumnezeu se va împlini?

¹³ Poate că nu avem nicio îndoială cu privire la dreptatea lui Dumnezeu şi la înţelepciunea cu care îşi îndeplineşte şi îşi va îndeplini voinţa. Totuşi, ne poate fi de folos să medităm la situaţiile prin care a trecut Ieremia şi să ne deschidem inima înaintea lui Dumnezeu. Exprimându-ne astfel sentimentele, ne putem întări încrederea în Iehova şi în faptul că el îşi va realiza scopul. Chiar dacă în prezent nu înţelegem pe deplin de ce lucrurile se întâmplă în felul în care se întâmplă sau de ce voinţa lui Dumnezeu se împlineşte în ritmul în care se împlineşte, putem să ne exprimăm în rugăciune încrederea că El are totul sub control. Voinţa lui se va realiza în modul şi în ritmul în care consideră el că e cel mai bine. Acest lucru este garantat. Nu avem niciun motiv de îndoială! De aceea, vom continua să întrebăm „Unde este Iehova?“ în sensul că vom căuta, rugându-ne cu fervoare, să înţelegem voinţa sa şi să vedem dovezi ale împlinirii ei (Iov 36:5–7, 26).

14. De unde ştim că Ieremia a studiat istoria poporului lui Dumnezeu?

¹⁴ Ieremia era conştient că, pentru a găsi răspuns la întrebarea „Unde este Iehova?“, era necesar ‘să-l cunoască’ (Ier. 9:24). El trebuie să fi studiat istoria poporului lui Dumnezeu întrucât a redactat cărţile cunoscute astăzi ca 1 şi 2 Regi. Ieremia a făcut referire în mod concret la „cartea cronicilor lui Solomon“, la „cartea cronicilor din zilele regilor lui Israel“ şi la „cartea cronicilor din zilele regilor lui Iuda“ (1 Regi 11:41; 14:19; 15:7). Astfel, el a ajuns să înţeleagă cum a acţionat Iehova în diferite situaţii. Ieremia şi-a putut da seama ce conduită aproba Iehova şi cum privea el alegerile fiecăruia. Profetul a putut consulta şi scrierile inspirate disponibile la acea vreme, de exemplu scrierile unor slujitori fideli precum Moise, Iosua, Samuel, David şi Solomon. Fără îndoială, el cunoştea atât declaraţiile profeţilor din trecut, cât şi pe cele ale profeţilor contemporani cu el. Ce foloase i-a adus lui Ieremia studiul personal?

15. Ce foloase trebuie să fi avut Ieremia în urma cercetării profeţiei lui Ilie?

¹⁵ Ieremia a consemnat relatarea despre regina rea Izabela, soţia regelui Ahab al Samariei. Relatarea lui conţine şi cuvintele profetului Ilie potrivit cărora „câinii o vor mânca pe Izabela pe bucata de pământ a Izreelului“ (1 Regi 21:23). Tot Ieremia a consemnat că, aproximativ 18 ani mai târziu, Izabela a fost aruncată de la fereastră, călcată în picioare de calul lui Iehu şi mâncată de câini (2 Regi 9:31–37). Cercetarea profeţiei lui Ilie şi a modului în care s-a împlinit aceasta în cele mai mici detalii trebuie să-i fi întărit lui Ieremia credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. Da, la baza perseverenţei sale ca profet stătea credinţa pe care şi-a clădit-o studiind acţiunile din trecut ale lui Iehova.

16, 17. Ce credeţi că l-a ajutat pe Ieremia să continue să-i avertizeze pe regii răi din timpul său?

¹⁶ Să luăm un alt exemplu. Ce credeţi că l-a ajutat pe Ieremia să continue să-i avertizeze pe regii răi Ioiachim şi Zedechia în pofida persecuţiilor la care a fost supus? Un factor important a fost că Iehova l-a făcut pe Ieremia „un oraş fortificat, un stâlp de fier şi nişte ziduri de aramă“ înaintea regilor lui Iuda (Ier. 1:18, 19). Însă nu trebuie ignorat faptul că Ieremia făcuse cercetări amănunţite cu privire la domniile regilor lui Iuda şi ai lui Israel. El însuşi consemnase că Manase construise „altare întregii armate a cerurilor în cele două curţi ale casei lui Iehova“, că îşi trecuse propriul fiu prin foc şi că vărsase foarte mult sânge nevinovat (2 Regi 21:1–7, 16; citeşte Ieremia 15:4). Totuşi, Ieremia trebuie să fi ştiut că, după ce Manase s-a umilit şi a stăruit în rugăciune, Iehova „[i-]a ascultat implorările“ şi i-a redat domnia. (Citeşte 2 Cronici 33:12, 13.)

¹⁷ Manase a murit cu doar aproximativ 15 ani înainte ca Ieremia să-şi fi început serviciul de profet. Prin urmare, deşi nu a vorbit în scrierile sale despre îndurarea lui Iehova faţă de Manase, Ieremia trebuie să fi auzit ce s-a întâmplat după ce regele s-a căit de răutatea lui. Cercetările pe care le-a făcut despre faptele îngrozitoare ale lui Manase şi despre ultimele zile ale acestui rege l-au ajutat, cu siguranţă, să înţeleagă cât de important era să-i îndemne pe regi, cum a fost Zedechia, să caute îndurarea şi bunătatea iubitoare a lui Iehova. Chiar şi un rege notoriu pentru practicarea idolatriei şi pentru vărsări de sânge putea să se căiască şi putea fi iertat. Dacă ai fi fost în locul lui Ieremia, te-ar fi motivat cele întâmplate în cazul lui Manase să perseverezi în timpul domniei altor regi răi?

18. Ce a învăţat Ieremia din experienţa lui Uria, şi de unde deducem acest lucru?

¹⁸ De-a lungul serviciului său de profet, Ieremia a învăţat în mod cert multe lucruri observând cum au acţionat contemporanii săi în anumite situaţii. Unul dintre aceştia a fost Uria, care a profeţit împotriva Ierusalimului şi a lui Iuda în timpul domniei lui Ioiachim. Temându-se însă de rege, Uria a fugit în Egipt. Regele a trimis oameni ca să-l aducă pe profet înapoi, după care l-a omorât (Ier. 26:20–23). A tras învăţăminte Ieremia din ceea ce i s-a întâmplat lui Uria? Fără îndoială. O dovadă este faptul că el a continuat să-i avertizeze pe iudei, chiar şi când erau la templu, cu privire la iminentul dezastru ce avea să se abată asupra lor. Ieremia şi-a păstrat curajul, iar Iehova nu l-a abandonat. Probabil, chiar Dumnezeu l-a îndemnat pe Ahicam, fiul lui Şafan, să apere viaţa acestui profet curajos (Ier. 26:24).

19. Ce a înţeles Ieremia din faptul că Iehova a trimis de repetate ori profeţi la poporul său?

¹⁹ Ieremia a învăţat şi din modul în care l-a folosit Iehova pentru a-Şi avertiza poporul. În al patrulea an al domniei regelui Ioiachim, Iehova i-a poruncit să scrie toate cuvintele pe care i le spusese din zilele lui Iosia până atunci. De ce i-a dat Dumnezeu această poruncă? Pentru a-i încuraja pe iudei, ca persoane individuale, să se întoarcă de la calea lor rea şi să fie iertaţi. (Citeşte Ieremia 36:1–3.) Ieremia, care s-a sculat devreme pentru a anunţa avertismentele divine, chiar i-a implorat pe oameni să pună capăt practicilor lor dezgustătoare (Ier. 44:4). Nu reiese oare de aici că Ieremia a înţeles din ceea ce a trăit el însuşi că Dumnezeu a trimis profeţi din milă faţă de poporul său? Şi nu l-a făcut acest lucru şi pe el să simtă milă? (2 Cron. 36:15) Înţelegem, aşadar, de ce, când a supravieţuit distrugerii Ierusalimului, Ieremia a putut spune: „Datorită faptelor de bunătate iubitoare ale lui Iehova n-am pierit, fiindcă îndurările sale nu se vor sfârşi. Se înnoiesc în fiecare dimineaţă“ (Plâng. 3:22, 23).

20. Cum putem urma exemplul lui Ieremia în ce priveşte faptul de a-l căuta pe Iehova?

²⁰ Cauţi într-adevăr să afli voinţa lui Dumnezeu când iei decizii în viaţa de zi cu zi? Întrebi „Unde este Iehova“? (Ier. 2:6–8) Spre deosebire de iudeii din zilele sale, Ieremia i-a cerut întotdeauna ajutorul Celui Atotputernic pentru a şti ce cale să urmeze. A căuta în fiecare zi, asemenea lui Ieremia, să aflăm punctul de vedere al lui Dumnezeu este fără îndoială cel mai înţelept lucru pe care-l putem face când luăm decizii.

21. Cum te-ar putea ajuta rugăciunea în ce priveşte lucrarea de predicare? Dar când întâlneşti în lucrare o persoană care reacţionează dur?

²¹ Trebuie să-l căutăm pe Iehova nu doar când luăm decizii majore în viaţă. Să presupunem că ţi-ai propus să mergi în predicare într-o anumită zi. Te trezeşti de dimineaţă şi vezi cerul înnorat. Te gândeşti că nu e vremea ideală pentru lucrarea din casă în casă. Teritoriul în care trebuie să mergi a fost lucrat de multe ori. Poate chiar îţi aminteşti de unii oameni care te-au refuzat cu o politeţe prefăcută sau de alţii care au fost grosolani. La acea oră a dimineţii, vei întreba în rugăciune „Unde este Iehova“? Acest lucru te va ajuta să te gândeşti la frumuseţea mesajului pe care-l predici şi să-ţi întăreşti convingerea că este voinţa lui Dumnezeu să declari vestea bună. Probabil, asemenea lui Ieremia, vei simţi atunci că mesajul lui Iehova devine pentru tine o sursă de bucurie şi de exultare (Ier 15:16, 20). Dacă mai târziu, în timp ce eşti în predicare, întâlneşti pe cineva dur sau agresiv, poţi din nou să îţi exprimi sentimentele în faţa lui Dumnezeu. Te vei ruga în acele momente? Nu uita că el îţi poate da spiritul sfânt ca să poţi reacţiona în mod potrivit. Iar dorinţa ta de a vesti mesajul lui Dumnezeu va învinge sentimentele negative (Luca 12:11, 12).

22. De ce ar putea fi împiedicate unele rugăciuni?

²² Totuşi, trebuie să fim conştienţi că unele rugăciuni pot fi împiedicate. (Citeşte Plângerile 3:44.) Iehova nu a ascultat rugăciunile iudeilor răzvrătiţi deoarece ‘îşi întorceau urechea ca să nu asculte’ şi continuau să practice nelegiuirea (Prov. 28:9). Ieremia trebuie să fi înţeles un lucru important, la care ar fi bine să medităm şi noi: Dacă o persoană nu acţionează în armonie cu rugăciunile sale, îl dezamăgeşte pe Iehova, iar el s-ar putea să nu-i mai asculte rugăciunile. Prin urmare, trebuie să evităm cu orice preţ să-l dezamăgim pe Iehova.

23, 24. a) Menţionaţi o modalitate esenţială prin care putem cunoaşte voinţa lui Iehova. b) Cum putem avea un studiu personal mai eficient?

²³ Pe lângă rugăciunile sincere, o altă modalitate esenţială de a afla care este voinţa lui Iehova este studiul personal sârguincios. În această privinţă, avem un avantaj faţă de Ieremia. Noi avem la dispoziţie întreaga Biblie. La fel ca Ieremia, care a făcut cercetări profunde pentru a redacta relatările istorice inspirate, şi noi putem să săpăm adânc în Cuvântul lui Dumnezeu şi să căutăm îndrumarea divină, cu alte cuvinte să întrebăm „Unde este Iehova?“. Străduindu-ne să cunoaştem voinţa sa, demonstrăm că ne punem încrederea în el. Astfel, ‘vom fi ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile lângă cursul de apă’. (Citeşte Ieremia 17:5–8.)

²⁴ Când citim Sfintele Scripturi şi medităm la ele, să încercăm să discernem ce aşteaptă Iehova să facem în diferite situaţii. Putem să căutăm principii pe care dorim să ni le întipărim în minte şi să le aplicăm în viaţă. Când citim în Cuvântul lui Dumnezeu relatări istorice, porunci şi principii divine, precum şi proverbe înţelepte, să ne gândim cum ar trebui să ne influenţeze acestea deciziile pe care le luăm în viaţa de zi cu zi. Dacă întrebăm „Unde este Iehova?“, el ne va arăta prin Cuvântul său scris cum să facem faţă chiar şi situaţiilor dificile. Am putea descoperi în Biblie ‘lucruri . . . de neînţeles, pe care nu le-am cunoscut’ sau pe care le-am privit doar dintr-o anumită perspectivă (Ier. 33:3).

25, 26. Ce foloase avem meditând la experienţele trăite de noi sau de alţii?

²⁵ În plus, putem învăţa din experienţele trăite de noi sau de alţii. De exemplu, am putea observa că, la fel ca Uria, unii nu se mai bizuie pe Iehova (2 Tim. 4:10). Putem să tragem învăţăminte din exemplul lor negativ şi să evităm consecinţele dezastruoase la care duce o astfel de atitudine. De asemenea, să ne facem obiceiul de a medita la bunătatea iubitoare de care a dat dovadă Iehova faţă de noi, amintindu-ne că şi Ieremia a apreciat mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Oricât de grea ar fi situaţia prin care trecem, să nu ne gândim că Dumnezeul Preaînalt nu se interesează de noi. El se îngrijeşte de noi, aşa cum s-a îngrijit şi de Ieremia.

²⁶ Meditând la felul în care Iehova îi ajută pe slujitorii săi în prezent, vom observa că el le oferă în fiecare zi îndrumare în diverse moduri. Aki, o tânără Martoră din Japonia, se simţea nedemnă de a fi creştină. Într-o zi, când era în lucrare cu soţia supraveghetorului de circumscripţie, Aki i-a mărturisit acesteia: „Am sentimentul că Iehova mă va scuipa în curând din gura sa, dar mă ţin strâns de buzele lui, rugându-l să-mi mai acorde puţin timp“. Soţia supraveghetorului de circumscripţie a privit-o în ochi şi i-a spus: „Nu mi-ai dat niciodată impresia că eşti o creştină «căldicic㻓. Mai târziu, Aki s-a gândit mult la aceste cuvinte încurajatoare. Într-adevăr, nimic nu dovedea că Iehova ar fi considerat-o vreodată „căldicică“. Aki s-a rugat lui Iehova astfel: „Trimite-mă unde doreşti. Voi face orice vrei tu să fac“. Cam în aceeaşi perioadă, ea a vizitat o ţară unde exista o mică grupă de limbă japoneză. Aceşti fraţi aveau nevoie de cineva care vorbea bine limba şi care putea să li se alăture în lucrare. Aki se născuse chiar în acea ţară, astfel că îi era uşor să se mute acolo pentru a da o mână de ajutor. Dar unde avea să locuiască? O soră, a cărei fiică tocmai se mutase din casa părintească, i-a pus la dispoziţie o cameră. „Era ca şi când piesele unui puzzle îşi găseau locul. Iehova îmi netezea calea“, a spus Aki.

27. De ce trebuie să ne întrebăm întotdeauna „Unde este Iehova“?

²⁷ Mulţi fraţi şi surori îşi pot aminti de unele ocazii în care au simţit personal îndrumarea lui Dumnezeu, poate în timp ce citeau Biblia sau în timp ce studiau. Probabil că şi nouă ni s-a întâmplat ceva asemănător. Acest lucru ar trebui să ne întărească prietenia cu Iehova şi să ne îndemne să ne rugăm lui mai des şi cu mai multă fervoare. Putem avea toată încrederea că, dacă vom întreba în fiecare zi „Unde este Iehova?“, el ne va arăta calea sa! (Is. 30:21)