‘Să învingem răul prin bine’ ţinându-ne sub control mânia

‘Nu vă răzbunaţi singuri, ci învingeţi răul prin bine.’ (ROM. 12:19, 21)

 1, 2. Ce exemplu bun au dat unii fraţi?

UN GRUP de 34 de Martori ai lui Iehova călătoreau cu avionul pentru a participa la dedicarea unei filiale. La un moment dat, avionul a aterizat pe un aeroport izolat pentru realimentare. Din motive tehnice, escala, care trebuia să dureze doar o oră, s-a transformat într-o aşteptare chinuitoare de aproape două zile. Întrucât nu aveau mâncare şi apă şi nici toalete corespunzătoare, mulţi pasageri şi-au ieşit din fire şi au început să-i ameninţe pe angajaţii aeroportului. Însă fraţii şi-au păstrat calmul.

² În cele din urmă, ei au ajuns la destinaţie, reuşind să asiste la ultima parte a programului spiritual. Deşi erau obosiţi, au rămas după întrunire pentru a se bucura de compania fraţilor locali. Mai târziu au aflat că răbdarea şi stăpânirea de sine pe care le-au manifestat n-au trecut neobservate. Unul dintre pasageri i-a spus reprezentantului companiei aeriene: „Dacă n-ar fi fost cei 34 de creştini, pasagerii ar fi sărit la bătaie“.

O lume cuprinsă de mânie

 3, 4. a) De cât timp face mânia ravagii printre oameni, şi în ce mod? b) Ar fi putut Cain să-şi ţină în frâu mânia? Explicaţi.

³ Din cauza presiunilor exercitate de acest sistem rău, mulţi oameni ajung să-şi piardă calmul (Ecl. 7:7). Adesea, mânia duce la ură şi chiar la violenţă. Între unele ţări izbucnesc conflicte armate, iar în altele au loc războaie civile. Deseori, tensiunile stârnesc conflicte şi în sânul familiei. De fapt, mânia şi violenţa au o istorie îndelungată. Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei, l-a omorât pe Abel, fratele său mai mic, deoarece a fost cuprins de gelozie şi de mânie. Mai înainte, Iehova îl îndemnase să-şi ţină sub control mânia şi îi promisese că îl va binecuvânta dacă va da ascultare îndemnului său. Totuşi, Cain a comis acea faptă josnică. (Citeşte Geneza 4:6–8.)

⁴ În pofida imperfecţiunii moştenite, Cain a avut libertate de alegere; şi-ar fi putut ţine în frâu mânia. De aceea, el a fost răspunzător pentru fapta sa violentă. În mod asemănător, fiind imperfecţi, şi nouă ne este uneori greu să ne ţinem sub control mânia. Problemele specifice ‘zilelor din urmă’ sunt şi ele o sursă de stres (2 Tim. 3:1). De pildă, greutăţile materiale ne-ar putea provoca o stare de tensiune. Organizaţiile de consiliere familială şi poliţia pun în legătură înmulţirea cazurilor de violenţă în familie şi a izbucnirilor de mânie cu criza financiară.

 5, 6. Ce punct de vedere lumesc cu privire la mânie ar putea să ne influenţeze?

⁵ Mulţi dintre oamenii cu care intrăm în contact sunt „iubitori de sine“, „trufaşi“ şi „cruzi“. Astfel de trăsături rele s-ar putea dezvolta cu uşurinţă şi în noi şi ne-ar putea face să dăm frâu liber mâniei (2 Tim. 3:2–5). De fapt, multe filme şi programe TV prezintă răzbunarea într-o lumină favorabilă, iar violenţa, ca pe o soluţie firească şi justificată la probleme. Scenariul este conceput în aşa fel, încât spectatorii să aştepte cu nerăbdare momentul în care personajul negativ „primeşte ceea ce merită“, de obicei fiind ucis în mod violent de personajul pozitiv.

⁶ O astfel de propagandă nu promovează căile lui Dumnezeu, ci „spiritul lumii“ şi al lui Satan, conducătorul ei cuprins de mânie (1 Cor. 2:12; Ef. 2:2; Rev. 12:12). Acest spirit încurajează satisfacerea dorinţelor cărnii imperfecte şi este în opoziţie cu spiritul sfânt şi cu rodul acestuia. O învăţătură fundamentală a creştinismului este să nu te răzbuni când eşti provocat. (Citeşte Matei 5:39, 44, 45.) Aşadar, cum am putea respecta, într-o măsură şi mai mare, învăţăturile lui Isus?

Exemple pozitive şi exemple negative

 7. Ce s-a întâmplat din cauză că Simeon şi Levi nu şi-au ţinut sub control mânia?

⁷ În Biblie găsim multe sfaturi care ne ajută să ne ţinem în frâu mânia. De asemenea, din ea aflăm ce se poate întâmpla când nu ne stăpânim mânia, dar şi ce foloase avem când o ţinem sub control. Să ne gândim, de pildă, ce s-a întâmplat când Simeon şi Levi, doi fii ai lui Iacob, s-au răzbunat pe Sihem pentru că acesta o violase pe sora lor Dina. Cei doi „s-au simţit jigniţi şi s-au mâniat foarte tare“ (Gen. 34:7). Apoi, ceilalţi fii ai lui Iacob au atacat oraşul lui Sihem, l-au jefuit şi au luat captivi copiii şi femeile. Probabil că ei au făcut toate acestea nu doar ca s-o răzbune pe Dina, ci şi pentru că orgoliul le fusese rănit. Ei au considerat că Sihem îi jignise pe ei şi pe tatăl lor. Dar cum a privit Iacob acţiunile lor?

 8. Ce lecţie referitoare la răzbunare se desprinde din relatarea despre Simeon şi Levi?

⁸ Experienţa îngrozitoare prin care a trecut Dina trebuie să-l fi întristat profund pe Iacob. Totuşi, el i-a mustrat aspru pe fiii săi pentru că s-au răzbunat. Dar Simeon şi Levi au încercat să se justifice, spunând: „Se cuvenea ca sora noastră să fie tratată ca o prostituată?“ (Gen. 34:31). Lucrurile nu s-au oprit aici, pentru că nici Iehova nu a aprobat fapta lor. După mulţi ani, Iacob a profeţit că, din cauza acţiunilor violente săvârşite sub impulsul mâniei de Simeon şi de Levi, descendenţii lor aveau să fie împrăştiaţi în Israel. (Citeşte Geneza 49:5–7.) Pentru că nu şi-au ţinut sub control mânia, cei doi şi-au atras dezaprobarea lui Dumnezeu şi a tatălui lor.

 9. În ce ocazie a fost David pe punctul de a da frâu liber mâniei?

⁹ Spre deosebire de Simeon şi de Levi, David a avut o altă atitudine. Deşi au existat multe ocazii în care ar fi putut să se răzbune, el n-a făcut-o (1 Sam. 24:3–7). Totuşi, într-o anumită situaţie, David a fost pe punctul de a da frâu liber mâniei. Nabal, un om bogat, a ţipat la oamenii lui David şi i-a insultat, deşi aceştia îi ocrotiseră turmele şi păstorii. Simţindu-se probabil şi el jignit, David a vrut să se răzbune şi, împreună cu oamenii lui, s-a dus să-l atace pe Nabal şi casa acestuia. Între timp, un tânăr a venit la Abigail, soţia lui Nabal, şi i-a povestit cele întâmplate, rugând-o să intervină. Fără întârziere, această femeie prevăzătoare a pregătit un dar generos şi a mers să-l întâmpine pe David. I-a cerut cu umilinţă iertare pentru insolenţa soţului ei şi a făcut apel la teama de Dumnezeu a lui David. Acesta şi-a recăpătat calmul şi i-a spus: „Binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să-mi atrag vină de sânge“ (1 Sam. 25:2–35).

Atitudinea potrivită pentru un creştin

10. Ce atitudine trebuie să aibă creştinii faţă de răzbunare?

¹⁰ Din relatarea despre Simeon şi Levi şi cea despre David şi Abigail învăţăm că Iehova dezaprobă izbucnirile de mânie şi violenţa, dar binecuvântează eforturile de a restabili pacea. „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“, a scris apostolul Pavel. „Nu vă răzbunaţi singuri, ci faceţi loc mâniei, căci este scris: «Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova». Ci, «dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea, fiindcă, dacă vei face aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui». Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.“ (Rom. 12:18–21)a

11. Cum a învăţat o soră să-şi ţină sub control mânia?

¹¹ Şi noi putem aplica sfatul lui Pavel. De exemplu, o soră s-a plâns unui bătrân de congregaţie că noua ei şefă se purta urât cu ea. Sora era supărată şi voia să-şi dea demisia. Însă fratele a sfătuit-o să nu se pripească. El şi-a dat seama că, întrucât reacţionase sub impulsul mâniei când a fost nedreptăţită, sora n-a făcut decât să agraveze situaţia (Tit 3:1–3). Fratele i-a mai spus că trebuia să-şi schimbe modul în care reacţionează la nedreptate, chiar dacă îşi găsea alt loc de muncă. Apoi a sfătuit-o să se poarte cu şefa ei aşa cum ea însăşi voia să fie tratată, respectând astfel îndemnul lui Isus. (Citeşte Luca 6:31.) Sora a spus că va încerca. Rezultatul? După un timp, şefa a început să fie mai amabilă cu ea şi chiar a lăudat-o pentru munca ei.

12. De ce neînţelegerile cu fraţii pot cauza multă suferinţă?

¹² Poate că nu ne mirăm când avem astfel de probleme cu cineva din afara congregaţiei. Ştim că viaţa în sistemul lui Satan este deseori nedreaptă şi că nu trebuie să le permitem celor răi să ne facă să dăm frâu liber mâniei (Ps. 37:1–11; Ecl. 8:12, 13; 12:13, 14). Totuşi, neînţelegerile cu un frate sau cu o soră ne pot cauza multă suferinţă. O soră îşi aminteşte: „După ce am venit la adevăr, cel mai greu a fost să accept că slujitorii lui Iehova nu sunt perfecţi“. Noi am ieşit dintr-o lume rece şi nepăsătoare, sperând că toţi membrii congregaţiei vor fi buni unii cu alţii. Prin urmare, când vedem că un frate, mai ales cineva cu responsabilităţi teocratice, este lipsit de consideraţie sau are un comportament nepotrivit, probabil că suferim sau chiar ne mâniem. „Cum se poate întâmpla aşa ceva în poporul lui Iehova?“, ne-am putea întreba. Totuşi, astfel de lucruri s-au întâmplat chiar şi în zilele apostolilor, printre creştinii unşi (Gal. 2:11–14; 5:15; Iac. 3:14, 15). Cum ar trebui să reacţionăm în situaţii de acest fel?

13. a) De ce trebuie să ne străduim să rezolvăm problemele? b) Cum putem rezolva problemele?

¹³ „Am învăţat să mă rog pentru oricine mă răneşte“, a spus sora menţionată mai înainte. „Iar aceasta mă ajută mereu.“ Aşa cum am văzut, Isus ne-a îndemnat să ne rugăm pentru cei care ne persecută (Mat. 5:44). Cu cât mai mult ar trebui să ne rugăm pentru fraţii şi surorile noastre! Aşa cum un părinte vrea ca între copiii lui să existe iubire, tot aşa Iehova doreşte ca slujitorii lui să fie în relaţii bune. Aşteptăm cu nerăbdare timpul când, împreună, vom fi fericiţi şi ne vom bucura de pace pentru totdeauna! Iehova ne învaţă să facem acest lucru încă de pe acum. El vrea să colaborăm cu fraţii noştri în lucrarea sa măreaţă. Prin urmare, să rezolvăm orice problemă ivită sau, pur şi simplu, ‘să trecem peste’ ea, rămânând astfel uniţi! (Citeşte Proverbele 19:11.) Să nu ne îndepărtăm de fraţi când apar probleme, ci să ne ajutăm unii pe alţii să rămânem în poporul lui Iehova, la adăpost în ‘braţele sale veşnice’ (Deut. 33:27).

Foloasele blândeţii

14. Cum putem respinge influenţa dezbinatoare a lui Satan?

¹⁴ Pentru a ne împiedica să răspândim vestea bună, Satan şi demonii săi încearcă din răsputeri să dezbine congregaţiile şi familiile fericite. Ei încearcă să semene discordie printre noi, ştiind că dezbinarea are un efect distructiv (Mat. 12:25). Ca să respingem influenţa lor rea, este vital să urmăm îndemnul lui Pavel: „Sclavul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi“ (2 Tim. 2:24). Să ne amintim că „avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci . . . împotriva forţelor spirituale rele“. Pentru a ieşi învingători, trebuie să îmbrăcăm armura spirituală, având „promptitudinea de a predica vestea bună a păcii“ (Ef. 6:12–18).

15. Cum trebuie să reacţionăm la atacurile duşmanilor?

¹⁵ Duşmanii lui Iehova lansează atacuri violente asupra poporului său paşnic. Unii dintre aceştia ne atacă fizic. Alţii ne calomniază în mass-media sau în tribunale. Isus şi-a avertizat continuatorii să se aştepte la aceasta (Mat. 5:11, 12). Cum trebuie să reacţionăm? Să nu ‘întoarcem nimănui rău pentru rău’ prin cuvinte sau fapte (Rom. 12:17). (Citeşte 1 Petru 3:16.)

16, 17. Cu ce situaţie dificilă s-a confruntat o congregaţie?

¹⁶ Indiferent ce s-ar abate asupra noastră din cauza Diavolului, să ne străduim să ‘învingem răul prin bine’. Astfel, putem depune o frumoasă mărturie. De exemplu, o congregaţie de pe o insulă din Pacific a închiriat o sală pentru Comemorare. Când au aflat acest lucru, conducătorii religioşi locali şi-au chemat enoriaşii la o slujbă, pe care au decis s-o ţină în aceeaşi sală şi la aceeaşi oră. Cu toate că şeful poliţiei le-a ordonat să-i lase pe Martori să folosească sala, la ora stabilită sala s-a umplut de enoriaşi, iar slujba a început.

¹⁷ În timp ce poliţia se pregătea să elibereze sala cu forţa, pastorul bisericii a venit la unul dintre bătrâni şi l-a întrebat: „Aveţi cumva vreo întrunire specială în seara asta?“. Când fratele i-a spus de Comemorare, bărbatul a răspuns: „O, nu ştiam!“. Un poliţist a intervenit, spunând: „Dar v-am spus azi-dimineaţă!“. Zâmbind sarcastic, pastorul i-a zis fratelui: „Şi acum ce-o să faceţi? Sala e plină! O să-i puneţi pe poliţişti să ne dea afară?“. Plin de viclenie, el a pus problema în aşa fel încât să dea impresia că Martorii erau persecutorii. Cum au reacţionat fraţii?

18. Cum au reacţionat fraţii la provocare, şi cu ce rezultat?

¹⁸ Fraţii i-au propus pastorului să ţină o slujbă de o jumătate de oră, după care să aibă loc Comemorarea. Deşi slujba nu s-a terminat la ora stabilită, sala a fost eliberată în cele din urmă, iar fraţii au putut ţine Comemorarea. A doua zi, autorităţile au început o anchetă şi, după ce au analizat faptele, l-au obligat pe pastor să recunoască public că el a fost vinovat pentru situaţia creată, nu Martorii. În plus, autorităţile le-au mulţumit fraţilor pentru răbdarea de care au dat dovadă în acea situaţie dificilă. Într-adevăr, eforturile lor de ‘a fi în pace cu toţi oamenii’ au dat rezultat.

19. Care este un alt factor care ne ajută să fim în relaţii bune cu ceilalţi?

¹⁹ Un alt factor care ne ajută să fim în relaţii bune cu ceilalţi este vorbirea plăcută. În articolul următor se va arăta ce este vorbirea plăcută şi cum ne-o putem însuşi.

[Notă de subsol]

Puteţi explica?

• De ce este lumea cuprinsă de mânie?

• Daţi un exemplu biblic care arată:

a) consecinţele faptului de a nu ne ţine în frâu mânia.

b) foloasele faptului de a ne ţine sub control mânia.

• Cum trebuie să reacţionăm când un frate ne răneşte?

• Cum trebuie să reacţionăm la atacurile duşmanilor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Simeon şi Levi s-au întors acasă după ce au dat frâu liber mâniei

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Dacă suntem buni cu alţii, i-am putea face să-şi schimbe atitudinea