Duceţi-vă la bun sfârşit propria salvare!

„Iubiţii mei, . . . duceţi-vă la bun sfârşit propria salvare cu teamă şi tremur.“ — FILIPENI 2:12, NW.

 1, 2. Ce idee larg răspândită i-a determinat pe mulţi oameni să considere că nu îşi pot dirija viaţa?

„V-AŢI născut în acest fel?“ Recent, această întrebare a apărut pe coperta unei reviste de succes. Sub titlu apărea scris: „Studiile recente arată că personalitatea, temperamentul şi chiar şi alegerile din viaţă sunt în general moştenite“. Afirmaţii de acest gen i-au determinat pe unii să creadă că nu-şi pot dirija în mod deplin viaţa.

² Alţii se tem că educaţia nesatisfăcătoare primită de la părinţi şi instruirea superficială din partea profesorilor i-au condamnat întru câtva la o viaţă nefericită. Ei se simt probabil condamnaţi să repete greşelile părinţilor lor, să acţioneze mânaţi de impulsurile lor cele mai greşite şi să-i fie infideli lui Iehova, cu alte cuvinte, să facă alegeri greşite. Ne învaţă oare Biblia acest lucru? Există, fără îndoială, religionişti care susţin cu insistenţă că Biblia predă aşa ceva, şi anume doctrina predestinării. Potrivit acestei doctrine, cu mult timp în urmă Dumnezeu a stabilit fiecare eveniment din viaţa cuiva.

 3. Ce mesaj încurajator transmite Biblia cu privire la capacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea pentru propriul viitor?

³ Toate aceste idei transmit acelaşi mesaj: aveţi puţine opţiuni şi un control redus asupra vieţii. Este un mesaj descurajator, nu-i aşa? Iar descurajarea nu face decât să agraveze situaţia. În Proverbele 24:10 se spune: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea“. Totuşi, faptul de a şti că, potrivit Bibliei, ne putem „duce la bun sfârşit propria salvare“ ne încurajează (Filipeni 2:12, NW). Cum ne putem întări încrederea în această învăţătură scripturală plină de optimism?

Lucrarea de „zidire“ pe care o efectuăm în noi înşine

 4. Deşi în 1 Corinteni 3:10–15 se vorbeşte despre construirea cu materiale rezistente la foc, ce nu sugerează acest text?

⁴ Să analizăm ilustrarea lui Pavel consemnată în 1 Corinteni 3:10–15. În această ilustrare, Pavel vorbeşte despre o lucrare de zidire creştină, iar principiul care se desprinde din ilustrarea sa se poate aplica atât la ministerul efectuat pentru zidirea noastră, cât şi la ministerul efectuat pentru zidirea altora. Sugerează cumva Pavel că, dacă un discipol alege sau nu în cele din urmă să-i slujească lui Iehova şi să rămână fidel alegerii sale, responsabilitatea în această privinţă cade în totalitate pe umerii celor care l-au învăţat şi l-au instruit? Nu. Pavel a arătat în mod clar că este important ca învăţătorul să efectueze o lucrare de zidire cât mai calitativă. Însă, după cum am văzut în articolul anterior, el nu a spus că elevul sau discipolul nu are de făcut nici o alegere în această privinţă. Într-adevăr, ilustrarea lui Pavel se concentrează asupra lucrării de zidire pe care noi o efectuăm în alţii, nu în noi înşine. Acest lucru reiese în mod clar din faptul că Pavel spune că lucrarea de zidire efectuată în mod superficial va fi distrusă, însă constructorul va fi salvat. Cu toate acestea, Biblia foloseşte uneori aceeaşi figură de stil cu privire la lucrarea de zidire pe care o efectuăm în noi înşine.

 5. Ce texte scripturale arată că creştinii trebuie să facă o lucrare de „zidire“ în ei înşişi?

⁵ Să analizăm, de exemplu, Iuda 20, 21, unde se spune: „Voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu“. Aici Iuda foloseşte acelaşi cuvânt grecesc pentru „a zidi“ folosit de Pavel în 1 Corinteni capitolul 3, însă, după cât se pare, Iuda se referă la zidirea noastră pe temelia credinţei. Consemnând ilustrarea lui Isus despre omul care şi-a construit casa pe stâncă, Luca foloseşte acelaşi cuvânt grecesc pentru „temelie“ pe care Pavel l-a folosit în ilustrarea despre zidirea creştină (Luca 6:48, 49). Mai mult decât atât, îndemnându-i pe colaboratorii creştini să facă progrese spirituale, Pavel vorbeşte despre faptul de a fi stabiliţi pe o „temelie“. Da, Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă să facem o lucrare de „zidire“ în noi înşine. — Efeseni 3:15–19; Coloseni 1:23; 2:7.

 6. a) Arătaţi cu ajutorul unei ilustrări modul în care fiecare discipol creştin este rodul unui proiect de zidire comun. b) Ce responsabilitate are fiecare discipol?

⁶ Este zidirea unui creştin lucrarea unui singur om? Să presupunem că v-aţi hotărât să construiţi o casă. Din acest motiv mergeţi la un arhitect pentru a vă întocmi planul casei. Deşi intenţionaţi să faceţi singuri cea mai mare parte a muncii, angajaţi un antreprenor pentru a lucra cu voi şi pentru a vă sfătui cu privire la cele mai bune metode pe care să le folosiţi. Dacă acesta toarnă o fundaţie solidă, vă ajută să înţelegeţi planul casei, vă spune care sunt cele mai bune materiale pe care să le cumpăraţi şi chiar vă învaţă multe lucruri în domeniul construcţiilor, veţi fi mai mult ca sigur de acord că el a făcut o treabă bună. Dar ce s-ar întâmpla dacă aţi ignora sfaturile sale şi aţi cumpăra materiale ieftine sau de calitate inferioară sau nu aţi respecta planul arhitectului? Bineînţeles că nu aţi da vina pe antreprenor sau pe arhitect dacă construcţia s-ar prăbuşi. În mod asemănător, fiecare discipol creştin este rodul unui proiect de zidire comun. Iehova este marele arhitect. El îl susţine pe creştinul fidel care, ca unul dintre „colaboratorii lui Dumnezeu“, instruieşte şi zideşte un elev (1 Corinteni 3:9, NW). Totuşi, şi elevul are de făcut partea lui. La urma urmei, el este răspunzător de propriul mod de viaţă (Romani 14:12). Dacă vrea să aibă calităţi creştine excelente, trebuie să depună eforturi asidue pentru a le dobândi şi a le zidi în el însuşi. — 2 Petru 1:5–8.

 7.  Ce dificultăţi înfruntă unii creştini, şi ce anume îi poate mângâia?

⁷ Înseamnă aceasta că ereditatea, mediul în care am trăit şi calităţile învăţătorului nostru nu au nici o importanţă? Nicidecum. Cuvântul lui Dumnezeu spune că fiecare dintre cele trei aspecte menţionate sunt importante şi exercită o anumită influenţă. Multe tendinţe păcătoase sunt înnăscute şi cu greu pot fi învinse (Psalmul 51:5; Romani 5:12; 7:21–23). Educaţia din partea părinţilor şi mediul familial pot avea o influenţă foarte mare asupra unui tânăr — fie pozitivă, fie negativă (Proverbele 22:6; Coloseni 3:21). Isus i-a condamnat pe conducătorii religioşi din cauza influenţei negative pe care învăţătura lor o avea asupra altora (Matei 23:13, 15). Astăzi, aceşti factori acţionează în cazul tuturor. De exemplu, unii membri ai poporului lui Dumnezeu înfruntă dificultăţi din cauza copilăriei lor dificile. Aceştia au nevoie de bunătatea şi empatia noastră şi, în plus, pot fi mângâiaţi de mesajul transmis de Biblie, care spune că ei nu sunt condamnaţi să repete greşelile părinţilor lor sau să fie infideli. Să vedem cum au demonstrat veridicitatea acestor cuvinte unii regi ai naţiunii antice Iuda.

Regii din Iuda au făcut alegeri personale

 8. Ce exemplu negativ a fost pentru Iotam tatăl său, dar ce alegere a făcut Iotam?

⁸ Ozia a devenit împărat al lui Iuda la frageda vârstă de 16 ani şi a domnit 52 de ani. În tot acest timp, el „a făcut ce era drept înaintea DOMNULUI, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia“ (2 Împăraţi 15:3). Iehova l-a binecuvântat cu o serie de victorii militare extraordinare. Totuşi, din nefericire, gloria l-a făcut pe Ozia să se îngâmfe. El a devenit mândru şi s-a răzvrătit împotriva lui Iehova arzând tămâie pe altarul din templu, o sarcină rezervată preoţilor. Ozia a fost mustrat, însă el nu a făcut decât să se mânie. Apoi a fost umilit, fiind lovit cu lepră şi obligat să trăiască tot restul vieţii izolat (2 Cronici 26:16–23). Cum a reacţionat fiul său Iotam în această situaţie? Fiind tânăr, ar fi putut fi cu uşurinţă influenţat de tatăl său şi ar fi putut protesta împotriva modului în care Iehova îl corectase pe tatăl său. Poporul în general trebuie să fi exercitat o influenţă negativă, întrucât era cufundat în practici religioase greşite (2 Împăraţi 15:4). Însă Iotam a făcut o alegere personală. „El a făcut ce era drept înaintea DOMNULUI.“ — 2 Cronici 27:2.

 9. Care au fost câteva dintre influenţele pozitive exercitate asupra lui Ahaz, dar ce întorsătură a luat viaţa sa?

⁹ Iotam a domnit 16 ani, rămânându-i fidel lui Iehova în tot acest timp. Aşadar, fiul său Ahaz s-a bucurat de exemplul excelent al unui tată fidel şi de influenţa pozitivă exercitată de alte persoane. El a avut privilegiul de a trăi în perioada în care fidelii profeţi Isaia, Osea şi Mica profeţeau în mod energic în ţară. Totuşi, el a făcut o alegere greşită. „El n-a făcut ce era drept înaintea DOMNULUI, cum făcuse David“, strămoşul său. El a făcut imagini ale lui Baal şi s-a închinat înaintea lor şi chiar i-a ars pe câţiva dintre fiii săi în focurile sacrificiale dedicate zeilor păgâni. În pofida celor mai bune influenţe, el a eşuat în mod lamentabil atât ca rege, cât şi ca slujitor al lui Iehova. — 2 Cronici 28:1–4.

10. Ce fel de tată a fost Ahaz, dar ce alegere a făcut fiul său Ezechia?

¹⁰ Din punctul de vedere al închinării pure, este greu să ne imaginăm un tată mai rău decât Ahaz. Totuşi, fiul său Ezechia nu a putut să-şi aleagă tatăl. Fiii tineri ai lui Ahaz pe care acesta i-a adus ca jertfă lui Baal erau probabil fraţii lui Ezechia. L-a condamnat pe Ezechia mediul îngrozitor în care a trăit la o viaţă infidelă faţă de Iehova? Dimpotrivă, Ezechia a devenit unul dintre puţinii regi ai lui Iuda cu adevărat măreţi, fiind un om fidel, înţelept şi îndrăgit. „DOMNUL a fost cu“ el (2 Împăraţi 18:3–7). De fapt, avem motive să credem că, deşi era un prinţ tânăr, a scris sub inspiraţie Psalmul 119. Dacă acest lucru este adevărat, nu este greu să înţelegem de ce a scris el cuvintele: „Îmi plânge sufletul de durere“ (Psalmul 119:28). În pofida problemelor chinuitoare cu care se confrunta, Ezechia s-a lăsat îndrumat de Cuvântul lui Iehova. În Psalmul 119:105 el a spus: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“. Într-adevăr, Ezechia a făcut o alegere personală, alegerea corectă.

11. a) În pofida influenţei pozitive exercitate de tatăl său, până unde a mers Manase în rebeliunea sa împotriva lui Iehova? b) Ce alegere a făcut Manase spre sfârşitul vieţii, şi ce învăţăm din aceasta?

¹¹ Totuşi, în mod paradoxal, din unul dintre cei mai buni regi ai lui Iuda a ieşit unul dintre cei mai răi regi ai lui Iuda. Manase, fiul lui Ezechia, a promovat idolatria, spiritismul şi violenţa în masă într-o măsură fără precedent. Relatarea spune că „DOMNUL a vorbit lui Manase şi poporului său“, probabil prin intermediul profeţilor (2 Cronici 33:10). Potrivit tradiţiei iudaice, Manase a răspuns la toate acestea poruncind ca Isaia să fie tăiat cu ferăstrăul (compară cu Evrei 11:37). Indiferent că acest fapt este real sau nu, cert este că Manase nu a dat ascultare nici unui avertisment din partea lui Dumnezeu. De fapt, el şi-a ars de vii ca jertfă câţiva fii, la fel ca bunicul său Ahaz. Totuşi, spre sfârşitul vieţii, când s-a aflat la strâmtorare, acest om rău s-a căit şi şi-a schimbat modul de viaţă (2 Cronici 33:1–6, 11–20). Din exemplul său învăţăm că un om care a făcut alegeri îngrozitoare nu este neapărat irecuperabil. Acesta se poate schimba.

12. Ce alegeri contrastante au făcut Amon şi fiul său Iosia cu privire la faptul de a-l sluji pe Iehova?

¹² Amon, fiul lui Manase, ar fi putut învăţa multe lucruri din căinţa tatălui său. Totuşi el a făcut alegeri greşite. De fapt, Amon „şi-a înmulţit păcatul“, până când, în cele din urmă, a fost asasinat. Iosia, fiul său, a fost un exemplu contrastant şi încurajator. El a ales bineînţeles să înveţe din experienţa bunicului său. El a început să domnească la frageda vârstă de opt ani. Când avea doar 16 ani, Iosia a început să-l caute pe Iehova, dovedindu-se astfel un rege fidel şi exemplar (2 Cronici 33:20—34:5). El a făcut o alegere, alegerea corectă.

13. a) Ce învăţăm din exemplele regilor din Iuda despre care am discutat? b) Cât de importantă este educaţia dată de părinţi?

¹³ Din această scurtă trecere în revistă a şapte dintre regii lui Iuda putem învăţa o lecţie importantă. În unele situaţii, cei mai răi regi au avut cei mai buni fii şi, viceversa, cei mai buni regi au avut cei mai răi fii (compară cu Eclesiastul 2:18–21). Acest lucru nu minimalizează importanţa educaţiei date de părinţi. Părinţii care îşi educă copiii potrivit normelor lui Iehova le vor da în mod sigur acestora cea mai bună ocazie de a deveni slujitori fideli ai lui Iehova (Deuteronomul 6:6, 7). Totuşi, în pofida eforturilor asidue depuse de părinţii fideli, unii copii aleg să urmeze o cale greşită. Alţii, în pofida influenţei negative exercitate de părinţii lor, aleg să-l iubească şi să-l slujească pe Iehova. Având binecuvântarea lui, ei îşi încununează viaţa cu succes. Vă întrebaţi uneori cum vor sta lucrurile în cazul vostru? Să analizăm, aşadar, câteva dintre asigurările date de însuşi Iehova cu privire la faptul că puteţi face alegerea corectă.

Iehova are încredere în noi

14. De unde ştim că Iehova ne înţelege limitele?

¹⁴ Iehova vede totul. În Proverbele 15:3 se spune: „Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, văzând răul şi binele“. Regele David a spus despre Iehova: „Ochii Tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau chip, când nu era încă nici unul din ele“ (Psalmul 139:16). Aşadar, Iehova ştie cu ce tendinţe negative vă luptaţi, indiferent că le-aţi moştenit sau le-aţi dobândit în urma altor influenţe pe care nu le puteţi ţine sub control. El înţelege în mod deplin ce efecte au acestea asupra voastră. El vă înţelege limitele chiar mai bine decât voi. În plus, el este îndurător. El nu aşteaptă de la noi să facem mai mult decât putem. — Psalmul 103:13, 14.

15. a) Unde pot găsi mângâiere cei care au fost lezaţi în mod deliberat de alţii? b) Cu ce responsabilitate ne-a onorat Iehova?

¹⁵ Pe de altă parte, Iehova nu ne consideră nişte victime neajutorate ale împrejurărilor. Dacă în trecut am avut experienţe negative, putem găsi mângâiere în asigurarea că Iehova urăşte o conduită care-i lezează pe alţii, aleasă în mod deliberat (Psalmul 11:5; Romani 12:19). Dar ne va scuti Iehova de consecinţele conduitei noastre greşite dacă ne vom întoarce de la el şi vom face cu bună ştiinţă alegeri greşite? Bineînţeles că nu. Cuvântul său spune: „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Iehova le-a onorat pe toate creaturilor sale inteligente cu responsabilitatea de a face binele şi de a-l sluji, potrivit cuvintelor adresate de Moise naţiunii Israel: „Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta“ (Deuteronomul 30:19). Iehova este sigur că şi noi putem face alegerea corectă. De unde ştim acest lucru?

16. Cum putem să „ducem la bun sfârşit propria salvare“ cu succes?

¹⁶ Să remarcăm ce a scris apostolul Pavel: „Prin urmare, iubiţii mei, . . . duceţi-vă la bun sfârşit propria salvare cu teamă şi tremur; căci Dumnezeu este cel ce, pentru buna sa plăcere, acţionează în voi, pentru ca voi să vreţi şi, totodată, să acţionaţi“ (Filipeni 2:12, 13, NW). În manuscrisele originale, cuvântul grecesc redat prin „duceţi-vă la bun sfârşit“ se referă aici la îndeplinirea unui lucru. Aşadar, nimeni nu este destinat să eşueze sau să renunţe. Iehova Dumnezeu este convins că putem să îndeplinim lucrarea pe care ne-a dat-o — lucrarea care duce la salvarea noastră —, altfel nu ar fi spus aceste cuvinte. Dar cum putem face acest lucru? Reuşita nu stă în puterile noastre. Dacă am fi suficient de puternici, nu ar mai fi nevoie de „teamă şi tremur“. Iehova însă „acţionează în noi“, spiritul său sfânt lucrând în mintea şi inima noastră şi ajutându-ne „să vrem şi să acţionăm“. Întrucât dispunem de acest ajutor iubitor, avem vreun motiv să nu facem alegerile corecte în viaţă şi să nu trăim în conformitate cu ele? Cu siguranţă, nu! — Luca 11:13.

17. Ce fel de schimbări putem face în noi înşine, şi cum ne ajută Iehova în acest sens?

¹⁷ Va trebui să luptăm împotriva unor obstacole, probabil împotriva unei vieţi pline de obiceiuri rele şi împotriva influenţelor dăunătoare care ne alterează gândirea. Cu toate acestea, cu ajutorul spiritului lui Iehova vom putea trece peste aceste obstacole. După cum le-a scris Pavel creştinilor din Corint, Cuvântul lui Dumnezeu este suficient de puternic pentru a „dărâma [chiar şi] întăriturile“ (2 Corinteni 10:4). De fapt, Iehova ne poate ajuta să facem schimbări majore în noi înşine. Cuvântul său ne îndeamnă să „dezbrăcăm vechea personalitate“ şi să „îmbrăcăm noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (Efeseni 4:22–24, NW). Ne poate ajuta într-adevăr spiritul lui Iehova să facem astfel de schimbări? Bineînţeles. Spiritul lui Dumnezeu produce în noi roade: calităţi frumoase şi preţioase, pe care toţi vrem să le cultivăm. Prima dintre acestea este iubirea. — Galateni 5:22, 23.

18. Ce alegere este pe deplin capabil să facă orice om raţional, şi ce hotărâre ar trebui să ne ajute acest lucru să luăm?

¹⁸ Acest fapt este un mare adevăr eliberator. Iehova Dumnezeu are o capacitate infinită de a iubi, iar noi suntem făcuţi după imaginea sa (Geneza 1:26; 1 Ioan 4:8). Aşadar, putem alege să-l iubim pe Iehova. Cheia viitorului nostru este această iubire, nu stilul de viaţă pe care l-am avut înainte de a deveni creştini, nu greşelile acumulate şi nici tendinţa noastră înnăscută de a greşi. Pentru a rămâne fideli în Eden, Adam şi Eva trebuiau să-l iubească pe Iehova Dumnezeu. Pentru a supravieţui Armaghedonului şi pentru a trece încercarea finală la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos, fiecare trebuie să manifeste această iubire (Apocalipsa 7:14; 20:5, 7–10). Fiecare dintre noi, indiferent de împrejurări, poate cultiva această iubire (Matei 22:37; 1 Corinteni 13:13). Să fim hotărâţi să-l iubim pe Iehova şi să zidim pe această iubire pentru toată eternitatea!

Cum aţi răspunde?

◻ Ce idee larg răspândită contrazice învăţătura plină de optimism a Bibliei referitoare la responsabilitatea fiecăruia?

◻ Ce lucrare de zidire trebuie să efectueze fiecare creştin în el însuşi?

◻ În ce fel demonstrează exemplele regilor din Iuda că fiecare individ face alegeri personale?

◻ Cum ne asigură Iehova că putem face alegeri corecte în viaţă, indiferent de influenţele negative din partea altora?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Este viitorul vostru stabilit din punct de vedere genetic?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

În pofida exemplului negativ al tatălui său, regele Iosia a ales să-l slujească pe Dumnezeu