Puteţi să găsiţi divertismente sănătoase

BIBLIA nu condamnă plăcerile pe care ni le oferă destinderea, nici nu consideră că bucuria pe care ne-o oferă recrearea este o pierdere de timp. Dimpotrivă, în Eclesiastul 3:4 se spune că „râsula [îşi are] timpul lui“ şi „jucatul [îşi are] timpul lui“. Poporul lui Dumnezeu din Israelul antic îşi găsea plăcere în diferite modalităţi de destindere, cum ar fi muzica, dansul şi jocurile. Chiar Isus a participat la un mare ospăţ de nuntă, iar cu o altă ocazie, la „un ospăţ mare“ (Luca 5:29; Ioan 2:1, 2). Aşadar, Biblia nu ne interzice să ne petrecem timpul într-un mod plăcut.

Totuşi, întrucât multe dintre divertismentele de azi promovează o conduită care nu îi este plăcută lui Dumnezeu, se pune întrebarea: Cum poţi fi sigur că criteriile după care ţi-ai ales modul de destindere sunt sănătoase?

Fii selectiv

Când îşi aleg modul de destindere, creştinii se vor lăsa îndrumaţi de principiile biblice. De exemplu, psalmistul David a scris: „DOMNUL încearcă pe cel drept, dar urăşte pe cel rău şi pe cel care iubeşte violenţa“ (Psalmul 11:5). Iar Pavel le-a scris colosenilor următoarele: „Devitalizaţi deci membrele corpului vostru care sunt pe pământ, cu privire la fornicaţie, necurăţenie, apetit sexual, dorinţă dăunătoare şi lăcomie . . . Îndepărtaţi cu adevărat de la voi toate acestea: furia, mânia, răutatea, vorbirea ofensatoare, cuvintele obscene“. — Coloseni 3:5, 8, NW.

O mare parte din distracţiile care există azi încalcă în mod flagrant acest sfat inspirat. „Dar nu aş face niciodată lucrurile pe care le văd pe ecrane“, ar putea obiecta unii. S-ar putea să fie aşa. Dar chiar dacă modul în care vă destindeţi nu arată ce fel de persoană veţi deveni, el poate dezvălui ceva despre genul de persoană care sunteţi deja. Acesta ar putea spune, de exemplu, dacă vă număraţi printre cei care ‘iubesc violenţa’ sau care sunt preocupaţi de ‘fornicaţie, apetit sexual, lăcomie şi cuvinte obscene’ sau dacă sunteţi printre cei care într-adevăr ‘urăsc răul’. — Psalmul 97:10.

Pavel le-a scris filipenilor următoarele: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi“. — Filipeni 4:8.

Dar arată oare acest verset că orice film, carte sau spectacol TV în care subiectul are o oarecare legătură cu nedreptatea, poate chiar cu crima, sunt în mod automat dăunătoare? Trebuie oare eliminate toate comediile deoarece nu sunt ‘vrednice de cinste’? Nu, deoarece contextul arată că Pavel vorbea nu despre divertismente, ci despre cugetările inimii, care trebuie să se concentreze asupra lucrurilor care îi plac lui Iehova (Psalmul 19:14). Totuşi, cele spuse de Pavel ne pot ajuta când este vorba despre alegerea divertismentelor. Având în vedere principiul din Filipeni 4:8, ne putem întreba: „Mă determină modul de destindere pe care l-am ales să mă gândesc la lucruri care nu sunt caste?“ Dacă da, atunci trebuie să facem schimbări.

Totuşi, când îşi aleg modul de destindere, creştinii trebuie să acţioneze în aşa fel, încât ‘rezonabilitatea lor să devină cunoscută tuturor oamenilor’ (Filipeni 4:5, NW). Evident, există divertismente extreme, care sunt vădit nepotrivite pentru creştinii adevăraţi. Pe lângă aceasta, fiecare persoană trebuie să cântărească bine lucrurile şi să ia decizii care îi vor permite să aibă o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor (1 Corinteni 10:31–33; 1 Petru 3:21). Nu ar fi potrivit să-i judecăm pe alţii în cazul unor chestiuni minore sau să facem nişte reguli arbitrare care să le dicteze altora ce au de făcut.b — Romani 14:4; 1 Corinteni 4:6.

Rolul părinţilor

Părinţii joacă un rol esenţial în privinţa destinderii. Pavel a scris: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Astfel, părinţilor le revine obligaţia de a se îngriji de membrii familiei nu numai pe plan material, ci şi pe plan spiritual şi afectiv. Aceasta include asigurarea unor divertismente sănătoase. — Proverbele 24:27.

Uneori, acest aspect al vieţii de familie este neglijat. „Din nefericire — spune un misionar din Nigeria —, unii părinţi consideră că recrearea este o pierdere de timp. Drept urmare, unii copii sunt lăsaţi de capul lor şi, astfel, îşi găsesc prieteni cu care nu ar trebui să se asocieze şi se distrează într-un mod nepotrivit.“ Părinţi, nu permiteţi să se întâmple lucrul acesta! Aveţi grijă ca fiii voştri să se bucure de divertismente care într-adevăr să-i recreeze.

Însă trebuie să fiţi atenţi. Creştinii nu trebuie să devină asemenea multor oameni din prezent care sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:1–4). Da, divertismentele trebuie să-şi aibă locul lor. Ele trebuie să destindă, nu să domine viaţa cuiva. De aceea, atât copiii, cât şi adulţii trebuie să cunoască nu numai modul corect de destindere, ci şi cantitatea corespunzătoare. — Efeseni 5:15, 16.

Încercaţi şi alte activităţi

O mare parte din genurile de divertismente existente îi învaţă pe oameni să fie inactivi, nu activi. Să luăm, spre exemplu, televizorul. În cartea What to Do After You Turn Off the TV (Ce poţi face după ce închizi televizorul) se spune: „Prin însăşi natura lui, [televizorul] ne învaţă să fim inactivi: Divertismentele, şi chiar şi învăţarea, ajungem să le primim fără eforturi, fără participarea noastră activă“. Bineînţeles, şi divertismentele pasive îşi au locul lor. Dar dacă divertismentele consumă prea mult din timpul liber al unei persoane, acestea o deposedează pe acea persoană de alte posibilităţi captivante.

Scriitorul Jerry Mander, care mărturiseşte că este „un membru al generaţiei pre-TV“, descrie astfel momentele ocazionale de plictiseală care i-au influenţat copilăria: „Atunci eram cuprins şi de nelinişte“, mărturiseşte el. „Era extraordinar de neplăcut; atât de neplăcut, încât în cele din urmă mă hotăram să acţionez, să fac ceva. Îi dădeam telefon unui prieten. Ieşeam afară. Mă jucam cu mingea. Citeam. Făceam ceva. Privind în urmă, consider că acele timpuri de plictiseală, în care «nu aveam nimic de făcut», erau cuibul din care se năşteau acţiuni creatoare.“ Azi, afirmă Mander, copiii folosesc televizorul ca pe o rezolvare rapidă a problemei plictiselii. „Televizorul înlătură neliniştea, dar înăbuşă şi creativitatea care ar putea lua naştere“, adaugă el.

Astfel, mulţi au constatat că, spre deosebire de inactivitate, activităţile care pretind o participare activă le aduc mai multă satisfacţie decât şi-au imaginat. Unii au constatat că este plăcut să citească ceva cu voce tare împreună cu alţii. Alţii au unele hobby-uri, cum ar fi faptul de a cânta la un instrument muzical sau de a picta. Apoi se pot organiza unele reuniunic sănătoase (Luca 14:12–14). Destinderea în aer liber este şi ea binefăcătoare. Un corespondent din Suedia al revistei Treziţi-vă! ne relatează: „Unele familii merg cu cortul sau la pescuit sau fac plimbări prin pădure, excursii cu canoea, drumeţii prin munţi şi altele de genul acesta. Tinerii sunt încântaţi“.

Nu trebuie să ne surprindă că divertismentele din prezent sunt contaminate de lucruri corupătoare. Apostolul Pavel a scris că oamenii naţiunilor umblă „în deşertăciunea gândurilor lor“ (Efeseni 4:17). Este de aşteptat deci ca o mare parte din ceea ce ei consideră că este distractiv să satisfacă „faptele firii păcătoase“ (Galateni 5:19–21). Totuşi, creştinii se pot autoeduca, astfel încât să ia decizii corecte în privinţa calităţii şi a cantităţii divertismentelor alese. De asemenea, ei pot face ca destinderea să antreneze întreaga familie şi chiar pot încerca noi activităţi care să-i destindă şi care, peste ani de zile, să devină amintiri dragi. Da, puteţi să găsiţi divertismente sănătoase!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Divertismentele sănătoase pot fi binefăcătoare