Cartea Numere îndeamnă la respect faţă de Iehova
IEHOVA Dumnezeu este demn de respectul din inimă al închinătorilor săi. Ei trebuie să îl asculte şi să colaboreze în mod loial cu servitorii săi numiţi. Cît de bine este subliniat acest lucru în cartea biblică Numere!
Numele acestor cărţi se bazează pe cele două recensăminte sau numărători ale israeliţilor, consemnate în capitolele 1 pînă la 4 şi 26. Cartea Numere a fost scrisă de către Moise în cîmpiile Moabului şi acoperă o perioadă de 38 de ani şi 9 luni, întorcîndu-se cu evenimentele în urmă pînă la anul 1512 î.e.n. — Numere 1:1; Deuteronom 1:3.
Fiind concepută în trei secţiuni, cartea consemnează mai întîi evenimentele de la Muntele Sinai (1:1—10:10), apoi evenimentele de mai tîrziu, petrecute în deşertul arabic al Sinaiului (10:11—21:35) şi, în sfîrşit, evenimentele petrecute în cîmpiile Moabului (22:1—36:13). Dar ce putem învăţa din incidentele relatate în aceste secţiuni? Există oare în cartea Numere principii care le pot fi de folos astăzi Martorilor lui Iehova?
CONŢINUTUL CĂRŢII PROMOVEAZĂ RESPECTUL FAŢĂ DE DUMNEZEU
Israeliţii se află deja de vreun an de zile la poalele muntelui Sinai, iar Iehova îi porunceşte acum lui Moise să facă un recensămînt. Cu excepţia leviţilor sînt înregistraţi toţi bărbaţii de la vîrsta de 20 de ani în sus, iar numărul lor total este de 603.550. În schimbul primilor născuţi, Iehova îi ia pe leviţi pentru serviciul la tabernacol. Se dau instrucţiuni privitoare la ordinea de marş, stabilindu-se ca în frunte să fie Iuda, tribul cu cea mai numeroasă populaţie. La porunca lui Dumnezeu sînt înregistraţi apoi leviţii şi sînt repartizaţi pentru îndeplinirea unor îndatoriri sacre. — Numere 1:1—4:49.
Poruncile lui Iehova privitoare la carantină sînt urmate de legi cum sînt cele referitoare la cazurile de, la fidelitatea soţiilor şi la jurămintele nazireilor. Sînt date apoi unele detalii privitoare la serviciul la tabernacol. Cu ocazia ridicării tabernacolului şi a inaugurării altarului, căpeteniile de triburi aduc daruri sau ofrande de valoare. După modelul dat într-o viziune de la Iehova, Moise efectuează candelabrul. După aprinderea candelelor candelabrului şi după curăţirea leviţilor, aceştia îşi pot începe serviciul. — Numere 5:1—8:26.
Se trec din nou în revistă instrucţiunile privitoare la Paşti. Pregătirea taberei pentru marş şi aşezarea în tabără a colonei de marş se fac sub îndrumarea norului miraculos situat deasupra tabernacolului. Oamenii se aşează în tabără sau ridică tabăra „la porunca lui Iehova“. În vederea convocării adunării precum şi pentru alte scopuri urmează să se utilizeze două trompete de argint. — Numere 9:1—10:10.
În a douăzecea zi a lunii a doua, în al doilea an după plecarea din Egipt, norul de deasupra tabernacolului începe să se pună în mişcare şi Israel se află în curînd în marş. Încep să apară cazuri de nejustificate plîngeri. Unul dintre acestea este nemulţumirea că nu au carne, dar cînd Iehova le dă prepeliţe, se manifestă lăcomia printre israeliţi. Maria şi Aaron se plîng împotriva lui Moise, fratele lor şi, drept pedeapsă, Maria este lovită temporar cu lepră. Faptul acesta ne determină să manifestăm respect faţă de autoritatea dată de Iehova! — Numere 10:11—12:16.
Se trimit doisprezece spioni în Ţara Promisă şi ei se întorc după 40 de zile, aducînd fructe delicioase. Dar zece dintre spioni fac atît de mult caz de talia locuitorilor ţării şi de tăria oraşelor fortificate ale acestora, încit israeliţii descurajaţi sînt gata să se reîntoarcă în Egipt. Zadarnic îi îndeamnă spionii loiali, Iosua şi Caleb, să exercite credinţă în Iehova. Cînd poporul ajunge pînă acolo încît să vorbească de uciderea cu pietre a lui Moise, Aaron, Iosua şi Caleb, Dumnezeu arată că este decis să lovească şi să spulbere întreaga naţiune. Dar Moise intervine pentru Israel şi Iehova decretează că poporul va rătăci prin deşert vreme de patruzece de ani, pînă cînd vor muri toţi israeliţii de la vîrsta de 20 de ani în sus. Singura excepţie o constituie Iosua, Caleb şi tribul lui Levi. După aceea israeliţii încearcă să invadeze Ţara Promisă doar pentru a suferi o deprimantă înfrîngere. — Numere 13:1—14:45.
Se dau apoi diverse legi privitoare la ofrande, la violarea sabatului şimla utilizarea franjurilor la vestimentaţie. Apoi Core, Datan, Abiram şi 250 de căpetenii vorbesc împotriva lui Moise şi Aaron. Care este rezultatul acestei grosolane lipse de respect? Iehova îi distruge prin foc pe Core şi pe cei 250, iar ceilalţi rebeli pier în momentul în care se deschide pămîntul, înghiţindu-i împreună cu membrii familiilor lor şi cu bunurile lor. Chiar în ziua imediat următoare işraeliţii murmură împotriva lui Moise şi Aaron, şi pentru aceasta lipsă de respect îşi pierd viaţa 14 700 de israeliţi, printr-o plagă trimisă de Iehova. Pentru a pune capăt murmurărilor şi pentru a demonstra că El l-a ales pe Aaron din tribul lui Levi, Dumnezeu face ca toiagul lui Aaron să înfrunzească. Întîmplarea aceasta este urmată de reglementări privind îndatoririle preoţilor şi ale leviţilor şi curăţirea poporului în cazuri de profanare. — Numere 15:1—19:22.
La Cadeş israeliţii se tînguiesc din nou, deoarece nu este apă. Fiindcă Moise şi Aaron nu-l sfinţesc pe Iehova pentru modul miraculos în care dă apă poporului, li se spune că ei nu vor intra în Ţara Promisă. Părăsind Cadeşul, poporul ajunge la muntele Hor, unde Aaron moare, iar locul de mare preot este luat de fiul său Eleazar. Apoi israeliţii îl înfrîng într-o bătălie pe regele Aradului. Mai tîrziu ei vorbesc împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise, şi de această dată, drept pedeapsă, Iehova trimite împotriva lor şerpi veninoşi. Cei muscaţi de şerpi nu se pot vindeca decît privind stăruitor spre un şarpe de aramă, pe care Moise l-a făcut potrivit indicaţiei lui Dumnezeu, şi l-a fixat pe un stîlp. După aceea israeliţii îl înving pe regele amorit Sihon, precum şi pe Og, regele Basanului, luînd în stăpînire ţările lor. — Numere 20:1—21:35.
Sînt relatate apoi evenimentele petrecute în cîmpiile Moabului. Regele moabit Balac îl angajează cu plată pe Balaam să-i blesteme pe israeliţi, dar de trei ori la rînd, el îi binecuvîntează în loc să-i blesteme. Balaam contribuie la atragerea lui Israel în practici sexuale imorale şi idolatrie prin intermediul unor femei care se închină lui Baal. Iehova distruge 24 000 de răufăcători, pînă cînd plaga este oprită prin intervenţia lui Fineas, care ucide un bărbat israelit imoral şi o femeie madianită. — Numere 22:1—25:18; 31:15, 16.
După ce este efectuat un nou recensămînt şi după ce se stabileşte un precedent cu privire la dreptul de moştenire al fiicelor, Moise vede de departe Ţara Promisă şi îl numeşte pe Iosua ca succesor al său. Se dau instrucţiuni privitoare la ofrandele zilnice, săptămînale, lunare şi anuale, precum şi la prestarea de jurăminte. Apoi israeliţii se răzbună pe madianiţi, pentru partea lor de contribuţie la împingerea israeliţilor în păcat împotriva lui Iehova Dumnezeu. — Numere 26:1—31:54.
Triburilor lui Ruben, Gad şi Manase li se acordă moşteniri la răsărit de Iordan, însă cu condiţia ca ei să participe la cucerirea ţării la apus de rîu. Urmează apoi o listă a numeroaselor locuri în care israeliţii şi-au aşezat tabăra, de la ieşirea din Egipt pină în cîmpiile Moabului. Israeliţii primesc apoi ordine legate de aşezarea lor în Ţara Promisă. Printre altele, ei trebuie să distrugă accesoriile religiei false şi să-i izgonească pe locuitorii ţării. Se stabilesc frontierele ţării, sînt desemnate căpeteniile care vor da ajutor lui Iosua şi Eleazar la împărţirea ţării, iar leviţilor le sînt repartizate 48 de oraşe. Se stabilesc şase oraşe de refugiu şi se dau instrucţiuni privitoare la modul de a se trata cazurile de omucidere neintenţionată şi cele de crimă premeditată. În final se dau legi cu privire la căsătoria moştenitoarelor. — Numere 32:1—36:13.
Citind cartea Numere poţi fi plăcut impresionat de modul în care accentuează ea necesitate de a manifesta respect faţă de Iehova şi faţă de cei care au fost numiţi să îndeplinească anumite răspunderi în cadrul poporului său. Dar în acelaşi timp poţi să rămîi surprins de unele lucruri. În acest sens vor prezenta interes unele întrebări şi răspunsuri.
EVENIMENTE LA MUNTELE SINAI
• 5:11–31. — Ce se întîmpla în realitate cu o soţie vinovată de adulter?
Apa în sine nu-i cauza nici un prejudiciu. Dar această apă era băută în faţa lui Iehova, care ştia dacă femeia era vinovată de adulter. Dacă era vinovată, Iehova făcea să i se umfle pîntecele şi să i se usuce coapsa. Evident că aici „coapsa“ este utilizată ca eufemism pentru organele de reproducere. (Vezi Geneza 46:26.) „Uscarea“ sugerează că aceste organe s-au atrofiat, făcînd imposibilă conceperea. Lucrul acesta era în armonie cu faptul că dacă o femeie era nevinovată, ea rămînea gravidă în urma relaţiilor cu soţul ei.
• 8:25, 26. — Se aplică oare şi poporului de astăzi al lui Iehova principiul din lege privitor la retragerea din serviciu a leviţilor?
Preoţii erau ajutaţi de către toţi bărbaţii ale celor trei familii levitice principale. Cu timpul leviţii au crescut la număr dar numărul posturilor de servicii da sanctuar era limitat. Fără îndoială că, în această situaţie, atît din consideraţie faţă de vîrstă cît şi pentru a preneni supraîncărcarea cu răspunderi în asemenea funcţii, Iehova a dat instrucţiunea ca leviţii ajunşi la vîrsta de 50 de ani să se retragă din serviciul obligatoriu, chiar dacă, în mod voluntar, mai puteau încă să dea ajutor. Prin aceasta nu s-a stabilit însă o regulă pentru israeliţii spirituali şi pentru însoţitorii lor, deoarece ei nu se află sub Lege (Romani 6:14; Efeseni 2:11–16). Dacă vîrsta înaintată nu-i mai îngăduie unui creştin îndeplinirea unei anumite responsabilităţi, i se poate repartiza o formă de serviciu pe care o poate îndeplini. Pentru Martorii lui Iehova nu există pensionare de la activitatea de predicare a veşti bune a Regatului.
ÎN TIMPUL PEREGRINĂRII DINTR-UN LOC ÎNTR-ALTUL
• 12:1 — De ce Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza soţiei sale cuşite?
A fost de fapt mai mult decît o simplă obiecţie la adresa soţiei lui Moise. Motivul real a fost dorinţa după mai multă putere, în special din partea Mariei. Sefora, soţia lui Moise, nu fusese în tabăra israeliţilor ci i s-a alăturat mai tîrziu lui Moise, iar Maria se temea să nu–i fie luat locul de prima doamnă a taberei lui Israel. (Exod 18:1–5). Astfel ea l-a cîştigat pe Aaron de partea ei în criticarea faptului că Moise a luat de soţie o cuşită şi în provocarea poziţiei unice în felul ei, a lui Moise, în faţa lui Dumnezeu. Din acest motiv Iehova l-a corectat atît pe Aaron cît şi pe Maria, dar faptul că numai Maria a fost lovită cu lepră arată că ea a fost instigatoarea. Atitudinea corectă a lui Aaron reiese din mărturisirea greşeli lor şi din faptul că s-a rugat ca Maria să fie curăţată de lepră. (Numere 12:10–13) Cît despre Sefora, ea era fiica lui Reuel madianitul (Geneza 25:1, 2; Numere 10:29). La Habacuc 3:7 „ţara lui Madian“ este pusă în paralel cu aş-numitul Cuşan (NWT), care, evident, este un alt nume al Madianului, sau este asociată cu o ţară învecinată. În plus, anumite triburi arabe erau numite Kuşi sau Kushim. Astfel, se pare că termenul de „cuşit“ nu era limitat doar la descendenţii lui Ham prin Cuş, ci era aplicat şi unor locuitori ai Madianului. De aceea Sefora a putut fi numită cu denumirea aceasta de cuşită.
• 21:14, 15. — Ce a fost „Cartea războaielor lui Iehova“?
Fără îndoială că a fost o dare de seamă demnă de încredere despre războaiele duse de poporul lui Iehova. Ea a putut fi începută, cu acţiunea plină de succes dusă de Avraam împotriva celor patru regi, care au luat prizonieri pe Lot şi familia lui (Geneza 14:1–6). Această scriere se referă asupră diferitelor scrieri ne inspirate, dintre care unii scriitori inspiraţi ai Bibliei le-au folosit ca material de sursă. — Iosua 10:12, 13; 1 Regi 11:41; 14:19, 29.
ÎN CÎMPIILE MOABULUI
• 22:20–22. — De vreme ce Iehova i-a zis lui Balaam să meargă cu oamenii lui Balac, de ce a fost totuşi nemulţumit că profetul s-a dus cu ei?
Iehova i-a spus lui Balaam că el nu trebuia să-i blesteme pe israeliţi, dar lacomul profet a plecat totuşi cu intenţia de a face lucrul acesta, pentru a fi răsplătit de regele moabit Balac (2 Petru 2:15, 16; Iuda 11). Din acest motiv s-a aprins împotriva lui mînia lui Iehova. Desigur că Iehova dezaproba orice blestemare a lui Israel. Dar Balaam, ca şi Cain, a stăruit cu încăpăţînare în atitudinea de desconsiderare a voinţei lui Dumnezeu (Geneza 4:6–8). După ce Iehova a schimbat de fiecare dată în binecuvîntare blestemul intenţionat de Balaam, perversitatea acestuia din urmă l-a determinat să-i sugereze lui Balac să utilizeze femei din Moab şi Madian, pentru a-i ademeni pe israeliţi să se implice în cultul lui Baal (Deuteronom 23:5; Numere 31:15, 16; Apocalips 2:14). Faptul acesta a atras mînia lui Iehova asupra lui Israel, cu consecinţa dezastruoasă a pieirii a 24 000 de israeliţi. Mai tîrziu Balaam a pierit de mîinile celor pe care avusese intenţia să-i blesteme (Numere 25:1–9; 31:8). Ce puternic avertisment este acesta împotriva lăcomiei!
• 25:10–13. — Cum s-a realizat această promisiune privitoare la preoţie?
Marea preoţie pare să fi continuat în linia lui Fineas pînă în timpul marelui preot Eli, un descendent al lui Itamar. Această schimbare s-a făcut probabil din cauza unei eventuale descalificări temporare în linia lui Fineas. Regele Solomon l-a înlocuit însă pe Abiatar, descendentul lui Itamar, cu marele preot Ţadoc, descendent de-al lui Fineas (1 Regi 1:1–14; 2:26, 27, 35). După cît arată consemnările istorice, se pare că după aceea marea preoţie a continuat mulţi ani prin linia lui Fineas.
• 30:6–8. — Pot fi anulate de către soţul ei jurămintele unei soţii creştine?
Nu, deoarece continuatorii lui Isus nu se află sub Lege. Iehova tratează acum cu privire la jurăminte în mod individual, cu fiecare pe persoană, iar un soţ creştin nu are autoritatea de a anula sau de a interzice un jurămînt al soţiei sale. Fireşte că o soţie creştină nu va face jurăminte care să cont avină Cuvîntului lui Dumnezeu sau cu îndatoririle nescripturale faţă de soţ. — Ecleziast 5:2–6.
DE O MARE VALOARE PENTRU NOI
Cartea Numere ne oferă o importantă verigă de legătură în consemnarea care ne călăuzeşte spre intemeierea regatului lui Dumnezeu. Cartea indică, de asemenea spre Isus Cristos. De pildă, jertfele animale şi utilizarea cenuşii unei vaci roşii indicau spre îngrijirea de mult mai mare importanţă privitoare la curăţirea prin jertfa lui Isus (Numere 19:2–9; Evrei 9:13, 14). Incidentul privitor la şarpele de aramă a prefigurat grandioasa îngrijire a lui Iehova cu privire la viaţa eternă prin Isus Cristos. — Numere 21:8, 9; Ioan 3:14, 15.
Cartea Numere ne poate ajuta să evităm idolatria şi imoralitatea sexuală. Ea ne avertizează cu privire la pericolul murmurării împotriva lui Dumnezeu, împotriva celor numiţi de el şi împotriva măsurilor sale. Şi, categoric, această vibrantă relatare ne va îndemna să manifestăm cel mai înalt respect faţă de iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]
Cum poate fi influenţat punctul nostru de vedere cu privire la autoritatea dată de Dumnezeu, de către modul în care a fost pedepsită Maria?