Potrivit Bibliei

Sunt în acord ştiinţa şi Biblia?

DE LA aeroplane şi bombe atomice la ingineria genetică şi clonarea oilor — toate acestea demonstrează că secolul al XX-lea a fost o epocă a ştiinţei. Savanţii au trimis oameni pe lună, au eradicat varicela, au revoluţionat agricultura şi au inventat mijloace de comunicare rapidă la nivel global, de care beneficiază miliarde de persoane. Aşadar, nu este de mirare că omenirea crede tot ceea ce spun oamenii de ştiinţă. Dar ce au de spus oamenii de ştiinţă despre Biblie, în cazul în care au ceva de spus despre ea? Şi, la rândul ei, ce ne spune Biblia despre ştiinţă?

Sunt miracolele neştiinţifice?

„Adepţii ştiinţei cred în relaţia «cauză–efect». Ei consideră că orice lucru are o explicaţie perfect naturală“, se arată într-o enciclopedie modernă. Cei ce studiază Biblia acceptă şi ei principiile ştiinţifice demonstrate. Totuşi, ei sunt conştienţi că Biblia descrie uneori evenimente miraculoase care nu pot fi explicate cu ajutorul cunoştinţelor ştiinţifice actuale. Un exemplu în acest sens este faptul că soarele s-a oprit în timpul lui Iosua şi faptul că Isus mergea pe ape (Iosua 10:12, 13; Matei 14:23–34). Totuşi, aceste miracole au avut loc datorită puterii lui Dumnezeu, care a acţionat într-un mod supranatural.

Ideea aceasta este deosebit de importantă. Dacă Biblia ar fi susţinut că oamenii pot merge pe apă fără intervenţia divină sau că mişcarea aparentă a soarelui pe cer ar putea fi întreruptă fără nici un motiv, aceasta ar părea să contrazică faptele ştiinţifice. Şi totuşi, când relatarea biblică atribuie astfel de evenimente puterii lui Dumnezeu, în loc să contrazică ştiinţa, ea îndreaptă discuţia spre un punct în care ştiinţa încă nu poate pătrunde.

Contrazice Biblia ştiinţa?

Pe de altă parte, ce se poate spune despre acele cazuri în care Biblia descrie evenimente obişnuite din viaţa oamenilor sau vorbeşte în treacăt despre plante, animale sau fenomene naturale? Este demn de reţinut faptul că nu există nici un exemplu concret în care Biblia să contrazică faptele ştiinţifice cunoscute în astfel de cazuri, dacă se ia în considerare contextul celor afirmate.

De exemplu, Biblia foloseşte deseori un limbaj poetic ce reflectă concepţiile oamenilor care au trăit cu mii de ani în urmă. Când cartea lui Iov spune că Iehova bate sau întinde cerurile „tari ca o oglindă turnată“, ea descrie în mod potrivit cerurile ca pe o oglindă care reflectă strălucire (Iov 37:18). Nu vom înţelege ilustrarea în sens literal, aşa cum nu vom înţelege literal nici „temeliile“ sau „piatra din capul unghiului“. — Iov 38:4–7.

Acest lucru este important, deoarece numeroşi comentatori au înţeles aceste ilustrări în sens literal (vezi 2 Samuel 22:8; Psalmul 78:23, 24). Ei au tras concluzia că Biblia ne învaţă ceva de genul celor de mai jos, citate din lucrarea The Anchor Bible Dictionary.

„Pământul pe care locuieşte omenirea este văzut ca un obiect rotund şi solid, probabil un disc, care pluteşte pe o întindere de ape nemărginită. Paralel cu această masă de apă de jos se află o a doua, la fel de nemărginită, deasupra, din care apa cade sub formă de ploaie prin găurile şi canalele făcute în rezervorul ceresc. Luna, soarele şi alţi luminători sunt fixaţi pe o structură curbată, care se arcuieşte deasupra pământului. Această structură este cunoscutul «firmament» (rāqâà) din descrierile preoţilor.“

Este clar că această descriere nu este în armonie cu ştiinţa modernă. Dar este oare aceasta o evaluare corectă a învăţăturii biblice privitoare la ceruri? Câtuşi de puţin. The International Standard Bible Encyclopaedia afirmă că astfel de descrieri ale universului evreiesc se „bazează în realitate mai mult pe ideile răspândite în Europa pe parcursul evului mediu decât pe orice afirmaţie actuală a V[echiului] T[estament]“. De unde provin astfel de idei medievale? După cum explică David C. Lindberg în lucrarea The Beginnings of Western Science, ele se bazau îndeosebi pe cosmologia lui Aristotel, filozof grec din antichitate, ale cărui opere constituiau baza unei părţi însemnate a învăţăturii medievale.

Ar fi fost lipsit de sens şi absurd ca Dumnezeu să formuleze Biblia într-un limbaj potrivit pentru un om de ştiinţă din secolul al XX-lea. În locul unor formulări ştiinţifice, Biblia prinde viaţă datorită ilustrărilor vii luate din viaţa de zi cu zi a oamenilor care le-au aşternut pentru prima dată în scris — imagini a căror forţă răzbate până în prezent. — Iov 38:8–38; Isaia 40:12–23.

Cunoştinţă dintr-o sursă mai înaltă

Însă este interesant faptul că unele referinţe biblice par să reflecte o cunoştinţă ştiinţifică de care oamenii din timpul acela nu dispuneau. Iov spune că Dumnezeu „întinde miazănoaptea deasupra spaţiului gol şi ţine suspendat pământul pe neant“ (Iov 26:7). Ideea că pământul este suspendat „pe neant“ era foarte diferită de miturile majorităţii popoarelor antice, potrivit cărora pământul stătea pe elefanţi sau pe broaşte ţestoase. Legea mozaică conţinea reguli de igienă mult mai avansate decât cunoştinţele medicale din timpul respectiv. Regulile privind ţinerea în carantină a persoanelor despre care se credea că au lepră şi interzicerea atingerii de cadavre au salvat, fără îndoială, viaţa multor israeliţi (Leviticul 13; Numeri 19:11–16). Într-un contrast izbitor, practicile medicale ale asirienilor sunt descrise drept „un amestec de religie, divinaţie şi demonism“ şi includeau tratamente cu excremente de câine şi urină de om.

Aşa cum s-ar aştepta din partea unei cărţi inspirate de Creator, Biblia conţine informaţii exacte din punct de vedere ştiinţific, evident mai avansate decât cele din timpul scrierii lor, deşi ea niciodată nu s-a adâncit în explicaţii ştiinţifice care nu ar fi avut nici un sens sau care i-ar fi pus în încurcătură pe oamenii din vechime. Biblia nu conţine nimic care să contrazică faptele ştiinţifice cunoscute. Pe de altă parte, Biblia conţine multe lucruri care nu se armonizează cu teoriile neîntemeiate, cum ar fi teoria evoluţiei.

[Text generic pe pagina 27]

Afirmaţia lui Iov, potrivit căreia pământul este ‘suspendat pe neant’, vădeşte o cunoştinţă care nu era la îndemâna contemporanilor săi

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

NASA