Să-l cunoaştem pe Autorul lucrurilor minunate
„Stai liniştit şi deosebeşte [fii atent la, NW] lucrările minunate ale lui Dumnezeu.“ — IOV 37:14.
1, 2. Ce descoperire extraordinară s-a făcut în 1922, şi care a fost reacţia?
ARHEOLOGUL şi lordul englez căutau de ani de zile comoara. În cele din urmă, la 26 noiembrie 1922, în renumita Vale a Regilor, locul de înmormântare al faraonilor, arheologul Howard Carter şi lordul Carnarvon au găsit premiul pentru cercetările lor: mormântul faraonului Tutankhamon. Ajunşi în faţa unei uşi închise ermetic, au făcut o gaură. Ţinând în mână o lumânare, Carter s-a uitat înăuntru.
2 Ulterior, Carter a declarat următoarele: „Când lordul Carnarvon, neputând să mai reziste, m-a întrebat dacă vedeam ceva, tot ceea ce am reuşit să spun a fost: «Da, văd lucruri minunate»“. Printre miile de obiecte preţioase găsite în mormânt a fost şi un sarcofag din aur masiv. Poate că aţi văzut câteva dintre aceste „lucruri minunate“ în fotografii sau la un muzeu. Totuşi, oricât de minunate ar putea fi, aceste exponate nu au, probabil, nici o legătură cu viaţa noastră. Să ne îndreptăm atunci atenţia asupra unor lucruri minunate care au, în mod sigur, legătură cu viaţa noastră şi care ne sunt de un real folos.
3. Unde putem găsi informaţii despre unele lucruri minunate care ne pot fi de folos?
3 Gândiţi-vă, de pildă, la un om care a trăit cu multe secole în urmă, un om care s-a bucurat de o faimă ce o întrece pe cea a oricărei stele de cinema, vedete din sport sau membru al vreunei familii regale. El a fost numit mai mare decât toţi fiii Răsăritului. Cu siguranţă că numele lui vă este cunoscut: Iov. În Biblie există o carte care vorbeşte numai despre el. Şi totuşi, Elihu, un tânăr contemporan cu Iov, s-a simţit obligat să-l corecteze. De fapt, Elihu a spus că Iov acordase o atenţie exagerată propriei persoane şi celor din jurul său. În capitolul 37 al cărţii Iov găsim şi alte sfaturi concrete şi pline de înţelepciune care ne pot fi tuturor de un real folos. — Iov 1:1–3; 32:1—33:12.
4. Cum a ajuns Elihu să dea îndemnul consemnat în Iov 37:14?
4 Trei aşa-zişi prieteni ai lui Iov i-au ţinut adevărate prelegeri încercând să-i demonstreze că greşise cu gândul sau cu fapta (Iov 15:1–6, 16; 22:5–10). Elihu a aşteptat cu răbdare până când conversaţia s-a terminat, iar apoi a vorbit cu înţelepciune şi discernământ. El a expus multe idei valoroase, însă remarcaţi următoarea idee fundamentală: „Iov, ia aminte la aceste lucruri! Stai liniştit şi deosebeşte [fii atent la, NW] lucrările minunate ale lui Dumnezeu“. — Iov 37:14.
Cel căruia îi aparţin lucrările
5. Ce dezvăluie expresia „lucrările minunate ale lui Dumnezeu“ folosită de Elihu?
5 Să observăm că Elihu nu l-a îndemnat pe Iov să-şi îndrepte atenţia spre propria persoană, spre el, Elihu, sau spre alţi oameni, ci, în mod înţelept, l-a sfătuit pe Iov — ca, de altfel, şi pe noi — să acorde atenţie lucrărilor minunate ale lui Iehova Dumnezeu. După părerea voastră, ce înseamnă expresia „lucrările minunate ale lui Dumnezeu“? Sau poate că vă întrebaţi: Având în vedere preocupările noastre legate de sănătate, de situaţia financiară şi de viitor, precum şi interesul faţă de familie, faţă de colegii de muncă şi faţă de vecini, de ce să mai acordăm atenţie şi lucrărilor lui Dumnezeu? Fără îndoială, lucrările minunate ale lui Iehova Dumnezeu atestă înţelepciunea lui şi autoritatea sa peste creaţia fizică (Neemia 9:6; Psalmii 24:1; 104:24; 136:5, 6). Pentru a înţelege mai bine acest lucru, să analizăm o idee din cartea Iosua.
6, 7. a) Ce lucrări minunate a înfăptuit Iehova pe timpul lui Moise şi al lui Iosua? b) Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fi fost martori oculari la una dintre aceste acţiuni?
6 Iehova a adus câteva plăgi asupra Egiptului antic, după care a despărţit apele Mării Roşii pentru ca Moise să-i poată conduce pe israeliţi spre libertate (Exodul 7:1—14:31; Psalmul 106:7, 21, 22). Un eveniment asemănător este relatat în Iosua capitolul 3. Iosua, succesorul lui Moise, era pe punctul de a conduce poporul lui Dumnezeu peste o altă întindere de apă, destinaţia fiind Ţara Promisă. Iosua a spus poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mâine DOMNUL va face lucruri minunate în mijlocul vostru“ (Iosua 3:5). Despre ce lucruri minunate era vorba?
7 Relatarea arată că Iehova a ridicat o barieră de apă, râul Iordan, pentru ca mii de bărbaţi, femei şi copii să poată traversa râul pe pământ uscat (Iosua 3:7–17). Dacă am fi fost acolo şi am fi văzut cum apele râului se despart şi cum toţi oamenii aceia trec nevătămaţi pe celălalt mal, ne-am fi minunat! Aceasta a fost o manifestare a puterii lui Dumnezeu asupra creaţiei. Totuşi, chiar şi acum, în zilele noastre, există lucruri la fel de minunate. Pentru a vedea care sunt unele dintre acestea şi de ce ar trebui să le acordăm atenţie, să analizăm textul din Iov 37:5–7.
8, 9. Spre ce lucrări minunate ne îndreaptă atenţia textul din Iov 37:5–7, şi de ce ar trebui să reflectăm la acestea?
8 Iată ce a spus Elihu: „Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem“. La ce s-a referit Elihu când a afirmat că Dumnezeu face lucruri „în chip minunat“? El a vorbit despre zăpadă şi despre ploile torenţiale. Acestea fac să înceteze munca la câmp a agricultorului, acordându-i timp şi dându-i ocazia să se gândească la lucrările lui Dumnezeu. Poate că noi nu suntem agricultori, dar cu toţii simţim, probabil, efectele ploii sau ale zăpezii. În funcţie de zona în care trăim, ploaia şi zăpada pot întrerupe şi activităţile noastre. Ne facem timp pentru a medita la Cel ce se află în spatele acestor minuni şi la însemnătatea lor? Aţi făcut vreodată asta?
9 Este demn de remarcat că, aşa cum putem citi în Iov capitolul 38, Iehova Dumnezeu foloseşte un raţionament asemănător, punându-i lui Iov întrebări pline de semnificaţie. Deşi Creatorul i-a adresat aceste întrebări lui Iov, ele vizează, evident, şi atitudinea, existenţa şi viitorul nostru, al tuturor. Aşadar, să vedem ce întrebări a pus Dumnezeu şi să ne gândim la implicaţiile acestora. Da, să facem ceea ce suntem sfătuiţi în Iov 37:14.
10. Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră Iov capitolul 38, şi ce întrebări sunt aduse în discuţie?
10 Iată cum începe capitolul 38: „DOMNUL a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: «Cine este cel ce Îmi întunecă sfaturile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi»“ (Iov 38:1–3). Aceste cuvinte ne pregătesc pentru ceea ce urmează. Ele l-au ajutat pe Iov să-şi dea seama că stă înaintea Creatorului universului şi că trebuie să-i dea socoteală. Iată ceva ce e bine să facem şi noi şi contemporanii noştri. Apoi Dumnezeu aduce în discuţie lucrurile menţionate de Elihu. „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui [În ce au fost înfipte soclurile lui zimţate, NW]? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?“ — Iov 38:4–6.
11. De ce anume ne face conştienţi textul din Iov 38:4–6?
11 Unde s-a aflat Iov — de fapt, unde s-a aflat fiecare dintre noi — când a fost adus în existenţă pământul? Am fost noi arhitecţii care au elaborat proiectul Terrei şi care au stabilit după acel proiect dimensiunile pământului cu ajutorul unei rigle? Bineînţeles că nu! Oamenii nici măcar nu existau pe atunci. Asemănând planeta noastră cu o clădire, Dumnezeu a întrebat: „Cine i-a pus piatra din capul unghiului?“ Ştim că, în raport cu soarele, pământul se află exact la distanţa potrivită pentru existenţa şi perpetuarea vieţii. De asemenea, pământul are dimensiuni ideale. Dacă planeta noastră ar fi fost mult mai mare, hidrogenul nu s-ar fi degajat din atmosferă, iar pământul nu ar fi fost un mediu propice vieţii. Categoric, cineva „i-a pus piatra din capul unghiului“ exact acolo unde trebuia. Îi revenea lui Iov meritul pentru aceasta? Ne revine nouă? Sau lui Iehova Dumnezeu? — Proverbele 3:19; Ieremia 10:12.
Care om deţine răspunsurile?
12. La ce anume ne duce cu gândul întrebarea consemnată în Iov 38:6?
12 Dumnezeu a mai întrebat: „În ce au fost înfipte soclurile lui zimţate?“ Interesantă întrebare, nu-i aşa? Probabil că nouă ne este familiar un termen pe care Iov nu-l cunoştea: gravitaţia. Cei mai mulţi dintre noi înţelegem că, datorită forţei gravitaţionale exercitate de uriaşa masă a soarelui, planeta noastră stă la locul ei, având, metaforic vorbind, soclurile zimţate bine înfipte. Totuşi, cine înţelege pe deplin gravitaţia?
13, 14. a) Ce trebuie să recunoaştem despre gravitaţie? b) Cum ar trebui să reacţionăm la cele prezentate în Iov 38:6?
13 Într-o carte intitulată The Universe Explained (Universul pe înţelesul tuturor), apărută recent, se admite că, ‘deşi este cea mai cunoscută dintre forţele naturii, forţa gravitaţională este cel mai puţin înţeleasă’. În continuare se spune: „Se pare că forţa gravitaţională traversează instantaneu vidul, fără a avea vreun mijloc evident de a face asta. În ultimii ani însă, fizicienii au emis ipoteza că gravitaţia se propagă sub formă de unde alcătuite din particule numite gravitoni . . . Însă nimeni nu poate afirma cu certitudine că ei există“. Gândiţi-vă la sensul acestor afirmaţii!
14 Ştiinţa a progresat cu 3 000 de ani de când Iehova i-a pus aceste întrebări lui Iov. Cu toate acestea, nici noi, nici fizicienii nu putem explica în totalitate gravitaţia, care ţine pământul pe orbită, dându-ne astfel posibilitatea de a ne bucura de viaţă (Iov 26:7; Isaia 45:18). Nu menţionăm toate acestea pentru a trage concluzia că ar trebui să ne lansăm într-un studiu aprofundat al misterelor gravitaţiei. Însă faptul de a acorda atenţie chiar şi numai acestui aspect al lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu ar trebui să ne influenţeze concepţia despre el. Manifestăm noi veneraţie faţă de înţelepciunea şi cunoştinţa sa şi sesizăm noi motivul pentru care trebuie să învăţăm mai multe lucruri despre voinţa sa?
15–17. a) Spre ce anume îndreaptă atenţia Iov 38:8–11, şi, ca urmare, ce întrebări se pun? b) Ce trebuie recunoscut cu privire la cunoştinţele despre oceane şi distribuirea lor pe glob?
15 Creatorul mai are de pus întrebări: „Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei, când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?»“ — Iov 38:8–11.
16 Obstacolul pus în calea mărilor se referă la continente, oceane şi maree. De cât timp le observă şi le studiază omul? De mii de ani, şi cu precădere în ultimul secol. Aţi putea crede că aproape tot ce se poate cunoaşte despre ele trebuie să fie clar deja. Totuşi, dacă acum, în anul 2001, ar fi să cercetaţi în amănunţime acest subiect folosindu-vă de vastele posibilităţi de documentare puse la dispoziţie de mari biblioteci sau de Internet pentru a afla ultimele descoperiri din domeniu, la ce concluzie aţi ajunge?
17 Într-o lucrare de referinţă care se bucură de o largă recunoaştere găsim următoarea afirmaţie: „Distribuirea platformelor continentale şi a bazinelor oceanice pe suprafaţa globului şi repartizarea principalelor forme de relief se numără de mult timp printre cele mai captivante teme de cercetare şi de teoretizare“. Apoi, aceeaşi enciclopedie oferă patru explicaţii posibile, cu menţiunea că şi acestea se numără „printre numeroasele ipoteze“. Şi, după cum ştiţi probabil, o ipoteză „se bazează pe dovezi insuficiente, care nu pot oferi decât o explicaţie pur teoretică“.
18. Ce concluzii putem trage din Iov 38:8–11?
18 Nu accentuează aceasta oportunitatea întrebărilor pe care le citim în Iov 38:8–11? Bineînţeles că nu nouă ne revine meritul de a fi stabilit toate aceste caracteristici ale planetei noastre. Nu noi am aşezat luna în aşa fel încât să producă mareele, care, în mod normal, nu provoacă perturbaţii nici în viaţa noastră, nici în mediul înconjurător. Ştim bine cine a făcut-o: Autorul lucrurilor minunate. — Psalmii 33:7; 89:9; Proverbele 8:29; Faptele 4:24; Revelaţia 14:7.
Să-i acordăm lui Iehova onoarea cuvenită
19. Spre ce realităţi din domeniul fizicii îndreaptă atenţia cuvintele poetice din Iov 38:12–14?
19 Nu oamenilor le revine onoarea pentru mişcarea de rotaţie a pământului, la care se face referire în Iov 38:12–14. Mişcarea de rotaţie a pământului face posibil revărsatul zorilor, care, deseori, este de o frumuseţe uluitoare. Pe măsură ce soarele se ridică pe cer, pe planeta noastră devin tot mai clare diferite forme şi contururi, aşa cum un lut ia forma sigiliului care este imprimat pe el. Dacă ne gândim, fie şi numai în treacăt, la mişcarea de rotaţie a pământului, ne minunăm că planeta noastră nu se învârte prea repede, ceea ce, după cum ne putem da seama foarte bine, ar fi dezastruos. Însă nici nu se roteşte aşa de încet ca variaţiile de temperatură dintre zi şi noapte (care ar fi mult mai lungi) să fie atât de mari, încât viaţa terestră să devină imposibilă. Ca să fim sinceri, ar trebui să ne bucurăm că Dumnezeu, şi nu un grup de oameni, a stabilit viteza cu care se roteşte pământul. — Psalmul 148:1–5.
20. Cum aţi răspunde la întrebările consemnate în Iov 38:16, 18?
20 Să ne imaginăm acum că Dumnezeu ne pune următoarea serie de întrebări: „Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin ascunzişurile adâncului?“ Nici măcar un oceanograf nu ar putea da un răspuns complet la aceste întrebări! „Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri“ (Iov 38:16, 18). Oare am vizitat şi am explorat noi toate regiunile pământului sau măcar cea mai mare parte dintre ele? Câte vieţi ne-ar trebui dacă am dori să admirăm toate locurile mirifice şi minunăţiile planetei noastre? Şi ce minunat timp am petrece explorându-le!
21. a) La ce concepţii ştiinţifice ne-am putea gândi când citim întrebările din Iov 38:19? b) Ce ar trebui să ne simţim îndemnaţi să facem având în vedere faptul că beneficiem de lumină?
21 Gândiţi-vă şi la întrebările profunde consemnate în Iov 38:19: „Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?“ Ştiţi, probabil, că mult timp s-a crezut că lumina se propagă prin unde, la fel ca undele pe care le putem vedea într-o apă. Apoi, în 1905, Albert Einstein a afirmat că lumina este emisă sub formă de particule, sau cuante, de energie. S-au clarificat oare lucrurile? Într-o enciclopedie apărută recent se punea întrebarea: „Este lumina o undă sau o particulă?“ Apoi se spunea: „După cât se pare, [lumina] nu poate fi şi una, şi alta, fiindcă cele două modele [undele şi particulele] sunt foarte diferite. Cel mai corect răspuns este, în sensul strict al cuvântului, că lumina nu e nici una, nici alta“. Cu toate acestea, noi suntem încălziţi în continuare (direct sau indirect) de lumina soarelui, chiar dacă nici un om nu este capabil deocamdată să explice complet lucrările lui Dumnezeu în această privinţă. Avem hrană şi oxigen deoarece plantele reacţionează la lumină. Putem citi, putem vedea chipul fiinţelor dragi, putem admira apusurile de soare şi aşa mai departe. Dar, în timp ce beneficiem de toate acestea, nu ar trebui să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru lucrările sale minunate? — Psalmii 104:1, 2; 145:5; Isaia 45:7; Ieremia 31:35.
22. Cum a reacţionat în antichitate David la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu?
22 Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră meditarea la minunatele lucrări ale lui Iehova? Oare doar să fim impresionaţi, copleşiţi de teamă reverenţioasă sau înmărmuriţi? Nicidecum. David, un psalmist din antichitate, a recunoscut că îi era imposibil să înţeleagă şi să vorbească despre toate lucrările lui Dumnezeu. El a scris următoarele: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ai înmulţit lucrările Tale minunate . . . Aş vrea să le vestesc şi să vorbesc despre ele, dar numărul lor este prea mare ca să le istorisesc“ (Psalmul 40:5). Bineînţeles, el nu a vrut să spună că nu avea să vorbească despre aceste lucrări grandioase, deoarece, în Psalmul 9:1, el şi-a exprimat hotărârea în felul următor: „Voi lăuda pe DOMNUL din toată inima mea; voi istorisi toate minunile Tale“.
23. Ce efect au asupra noastră minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, şi cum îi putem ajuta pe alţii?
23 Nu ar trebui să manifestăm şi noi aceeaşi hotărâre? Nu ar trebui ca admiraţia pentru grandioasele lucrări ale lui Dumnezeu să ne îndemne să vorbim despre el, despre ceea ce a făcut şi despre ceea ce va mai face? Răspunsul este evident: trebuie să ‘istorisim printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele lucrările Lui minunate’ (Psalmul 96:3–5). Da, ne putem manifesta aprecierea sinceră pentru minunatele lucrări ale lui Dumnezeu spunându-le altora ceea ce am învăţat despre el. Chiar dacă mulţi au crescut într-o societate care îl respinge pe Creator, exprimările noastre instructive şi convingătoare îi pot determina să recunoască existenţa lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, acestea îi pot îndemna să dorească nu numai să-l cunoască pe cel care a „creat toate lucrurile“, Iehova, ci şi să-i slujească lui, Autorul lucrurilor minunate. — Revelaţia 4:11.
Cum aţi răspunde?
• La ce lucrări ale lui Dumnezeu ne duce cu gândul îndemnul consemnat în Iov 37:14?
• Care sunt câteva lucruri prezentate în capitolele 37 şi 38 din Iov pe care ştiinţa nu le poate explica în totalitate?
• Ce sentimente vă cuprind când meditaţi la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, şi la ce anume vă îndeamnă acestea?
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Cine a închis marea cu porţi, ţinând-o la locul ei?
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Cine a vizitat toate locurile mirifice ale planetei noastre create de Dumnezeu?