Să acordăm atenţie minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu
„Tu însuţi ai făcut multe lucruri, o, Iehova Dumnezeul meu, chiar lucrările tale minunate şi gândurile tale faţă de noi; nimeni nu poate fi comparat cu tine.“ — PSALMUL 40:5, NW.
1, 2. Ce dovezi ale minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu avem la dispoziţie, şi la ce ar trebui să ne îndemne aceasta?
CÂND citim Biblia, putem observa imediat că Dumnezeu a făcut lucruri minunate pentru poporul său din antichitate, Israel (Iosua 3:5; Psalmul 106:7, 21, 22). Chiar dacă, în prezent, Iehova nu mai intervine în acest fel în treburile oamenilor, în jurul nostru găsim din belşug dovezi ale lucrărilor sale minunate. Aşadar, avem motive întemeiate să spunem la fel ca psalmistul: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale“. — Psalmii 104:24; 148:1–5.
2 Azi, mulţi oameni ignoră sau resping dovezile clare ale acţiunilor Creatorului (Romani 1:20). Noi însă considerăm că se cuvine să medităm la acestea şi să tragem concluzii privitoare la poziţia noastră înaintea Făuritorului nostru şi la obligaţiile pe care le avem faţă de el. Capitolele de la 38 la 41 ale cărţii lui Iov ne ajută foarte mult în această privinţă, deoarece, aici, Iehova supune atenţiei lui Iov unele dintre lucrările Sale minunate. Să analizăm câteva subiecte pertinente abordate de Dumnezeu.
Lucrări minunate şi grandioase
3. Potrivit celor consemnate în Iov 38:22, 23, 25–29, despre ce fenomene a întrebat Dumnezeu?
3 La un moment dat, Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru timpul necazului, pentru zilele de război şi de bătălie?“ Zăpada şi grindina sunt fenomene obişnuite în multe zone ale globului. Dumnezeu a continuat astfel: „Cine a deschis făgaşuri pentru scurgerea torenţilor de ploaie şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca ploaia să cadă pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; pentru ca să adape locurile pustii şi uscate şi ca să facă iarba să încolţească şi să răsară? Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului?“ — Iov 38:22, 23, 25–29.
4–6. De ce putem spune că cunoştinţele despre zăpadă ale omului sunt incomplete?
4 Pentru cei care duc o viaţă trepidantă şi care trebuie să se deplaseze mult, poate că zăpada nu este altceva decât un obstacol. Însă pentru mulţi alţii ea este o sursă de mare bucurie atunci când oferă ocazii unice de destindere într-un decor feeric. Având în vedere cele spuse de Dumnezeu, ne-am putea întreba: Avem noi oare cunoştinţe amănunţite despre zăpadă sau măcar despre aspectul ei? A, bineînţeles că ştim cum arată nişte troiene de zăpadă, pentru că le-am văzut fie în realitate, fie în fotografii. Dar ce putem spune despre fulgii de zăpadă? Ştiţi cum arată ei sau i-aţi examinat la locul formării lor?
5 Unii oameni îi studiază şi îi fotografiază de zeci de ani. Un fulg de zăpadă poate avea în componenţă chiar şi o sută de cristale de gheaţă fine, dispuse într-o varietate de modele încântătoare. Iată ce citim în cartea Atmosphere (Atmosfera): „Infinita varietate a fulgilor de zăpadă este fantastică şi, deşi oamenii de ştiinţă susţin că nu există nici o lege a naturii care să împiedice formarea a doi fulgi identici, nu s-au văzut niciodată doi fulgi de nea la fel. Wilson A. Bentley, autorul unui studiu amplu pe această temă, a dedicat peste 40 de ani cercetării şi fotografierii fulgilor de zăpadă cu ajutorul unui microscop, dar nu a găsit niciodată doi fulgi exact la fel“. Şi, chiar dacă s-ar întâmpla vreodată să fie observaţi doi fulgi identici, ar afecta aceasta cu ceva miracolul varietăţii fulgilor de nea?
6 Să ne amintim de întrebarea pe care a pus-o Dumnezeu: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii?“ Mulţi sunt de părere că norii sunt cămările zăpezii. Dar vă vedeţi intrând în aceste cămări pentru a clasifica fulgii de zăpadă de o diversitate infinită şi a încerca să studiaţi modul în care au venit ei în existenţă? Într-o enciclopedie de ştiinţe ale naturii se spune că „natura şi originea nucleelor de gheaţă, necesare pentru ca picăturile de apă dintr-un nor să îngheţe la o temperatură de circa –40°C, nu sunt încă pe deplin cunoscute“. — Psalmul 147:16, 17; Isaia 55:9, 10.
7. Până unde merg cunoştinţele omului despre ploaie?
7 Sau ce putem spune despre ploaie? Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?“ În enciclopedia citată mai sus se spune: „Ca urmare a complexităţii mişcărilor atmosferice şi a variabilităţii enorme din conţinutul de particule şi vapori al aerului, se pare că e imposibil de elaborat o teorie generală şi detaliată despre modul în care se formează norii şi precipitaţiile“. Mai simplu spus, oamenii de ştiinţă au emis teorii detaliate, însă, în realitate, ei nu pot să explice pe deplin fenomenul numit ploaie. Cu toate acestea, noi ştim că ploaia, cu totul indispensabilă, cade udând pământul, hrănind plantele şi făcând ca viaţa să fie nu doar posibilă, ci şi frumoasă.
8. De ce sunt potrivite cuvintele lui Pavel consemnate în Faptele 14:17?
8 Nu-i aşa că subscrieţi la concluzia la care a ajuns apostolul Pavel? El i-a sfătuit pe alţii să vadă în aceste lucrări minunate o mărturie despre Cel ce le-a făcut. Iată ce a spus Pavel despre Iehova Dumnezeu: „[El] nu s-a lăsat fără mărturie întrucât a făcut bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplându-vă inimile până la refuz cu hrană şi bună dispoziţie“. — Faptele 14:17; Psalmul 147:8.
9. În ce fel scot în evidenţă lucrările minunate ale lui Dumnezeu marea sa putere?
9 Fără îndoială că Autorul acestor lucrări în care se îmbină utilul cu frumosul are o înţelepciune şi o putere nemărginite. Ca să înţelegem mai bine puterea lui Iehova, să ne gândim la următorul lucru: Se spune că în fiecare zi se produc circa 45 000 de furtuni, iar în fiecare an peste 16 milioane, ceea ce înseamnă că, în acest moment, în întreaga lume au loc în jur de 2 000 de furtuni. Norii complecşi ai unei singure furtuni cu fulgere şi trăsnete au o energie egală cu cea a cel puţin zece bombe atomice de genul celor folosite în al doilea război mondial. O parte din această energie este eliberată sub formă de fulgere. Pe lângă faptul că inspiră veneraţie, fulgerele ajută la formarea compuşilor de azot, care pătrund în sol şi sunt absorbiţi de plante ca fertilizator natural. Deci fulgerele nu numai că sunt o etalare de energie, dar şi aduc foloase practice. — Psalmul 104:14, 15.
Care este concluzia voastră?
10. Cum aţi răspunde la întrebările consemnate în Iov 38:33–38?
10 Încercaţi să vă transpuneţi în situaţia lui Iov, căruia Dumnezeul Atotputernic îi pune întrebări. Probabil că sunteţi şi voi de părere că majoritatea oamenilor nu acordă atenţia cuvenită minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu. Dar iată întrebările consemnate în Iov 38:33–38 pe care ni le pune Iehova: „Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ? Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să te acopere râuri de ape? Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece şi să-ţi zică: «Iată-ne!»? Cine a pus înţelepciune în negura norilor sau cine a dat pricepere minţii? Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor, pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?“
11, 12. Care sunt unele lucruri ce atestă că Dumnezeu este Autorul lucrărilor minunate?
11 Am menţionat în treacăt câteva idei despre care i-a vorbit Elihu lui Iov şi am văzut unele întrebări la care Iehova i-a cerut lui Iov să răspundă „ca un viteaz“ (Iov 38:3). Spunem „câteva“ deoarece, în Iov capitolele 38 şi 39, Dumnezeu scoate în evidenţă şi alte aspecte remarcabile ale creaţiei. De exemplu, el aminteşte constelaţiile cerului. Cine cunoaşte toate legile lor (Iov 38:31–33)? Apoi Iehova îi îndreaptă atenţia lui Iov spre câteva animale: leul şi corbul, caprele sălbatice şi zebra, bivolul sălbatic şi struţul, calul cel puternic şi vulturul. De fapt, Dumnezeu îl întreabă pe Iov dacă el este cel ce le-a înzestrat pe aceste animale cu trăsături care le permit să trăiască şi să se înmulţească. Poate că o să vă facă plăcere să studiaţi aceste capitole, mai ales dacă iubiţi caii sau alte animale. — Psalmul 50:10, 11.
12 Aţi putea analiza şi capitolele 40 şi 41 ale cărţii Iov, unde Iehova îi cere din nou lui Iov să-i răspundă la câteva întrebări legate de două creaturi deosebite. Deducem că este vorba despre hipopotam (behemotul), cel mare şi puternic, şi redutabilul crocodil de Nil (leviatanul). Fiecare în felul lui este o minune a creaţiei, care merită atenţie. Dar să vedem acum la ce concluzii ar trebui să ajungem.
13. Ce efect au avut asupra lui Iov întrebările puse de Dumnezeu, şi ce efect ar trebui să aibă ele asupra noastră?
13 În Iov capitolul 42 citim despre efectul pe care l-au avut asupra lui Iov întrebările lui Dumnezeu. Înainte, Iov acordase prea multă atenţie propriei sale persoane şi altor oameni. Însă, acceptând corectarea oferită de Dumnezeu prin intermediul întrebărilor, Iov şi-a schimbat modul de gândire. El a mărturisit: „Ştiu că Tu [Iehova] poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale. «Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?» Da, am vorbit despre ce n-am înţeles, despre lucruri prea minunate pentru mine şi pe care nu le-am cunoscut“ (Iov 42:2, 3). Într-adevăr, după ce a acordat atenţie lucrărilor lui Dumnezeu, Iov a spus că acestea erau prea minunate pentru el. Acum, că am examinat aceste câteva minuni ale creaţiei, probabil că şi noi suntem impresionaţi de înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Dar ar trebui să ne oprim aici? E suficient să fim impresionaţi de enorma sa putere şi capacitate? Sau ar trebui să simţim ceva mai mult?
14. Cum a reacţionat David în faţa minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu?
14 În Psalmul 86 găsim cuvintele asemănătoare ale lui David, care, într-un psalm anterior, afirmase: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopţi“ (Psalmul 19:1, 2). Dar David nu s-a oprit aici. Iată ce citim în Psalmul 86:10, 11: „Căci Tu eşti mare şi faci lucrări minunate: Tu eşti Dumnezeu, numai Tu. Învaţă-mă calea Ta, DOAMNE! Eu voi umbla în adevărul Tău: Uneşte-mi inima ca să se teamă de Numele Tău“. Respectul şi admiraţia pe care le nutrea David faţă de Creator datorită lucrărilor Sale prodigioase reflectau în mare măsură o teamă reverenţioasă. Motivul este uşor de înţeles: David nu dorea să-i displacă Aceluia care este capabil să facă acest lucrări minunate. Ar trebui să imităm atitudinea lui.
15. De ce era potrivită teama reverenţioasă a lui David faţă de Dumnezeu?
15 David trebuie să fi înţeles şi că, din moment ce Dumnezeu are şi ţine sub control puteri extraordinare, el le poate folosi împotriva tuturor celor ce nu merită favoarea Sa. Acestora, puterea lui Iehova le inspiră groază. Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru timpul necazului, pentru zilele de război şi de bătălie?“ Zăpada, grindina, furtunile, vântul şi fulgerele fac parte toate din arsenalul său. Şi ce puteri uluitoare au aceste forţe ale naturii! — Iov 38:22, 23.
16, 17. Ce anume exemplifică puterea extraordinară a lui Dumnezeu, şi cum şi-a folosit el această putere în trecut?
16 Probabil că vă amintiţi de unele calamităţi provocate de vreo forţă a naturii, indiferent că a fost vorba de un uragan, un taifun, un ciclon, o furtună cu grindină sau o inundaţie. Iată un exemplu: Spre sfârşitul anului 1999, în sud-vestul Europei s-au dezlănţuit furtuni mari, luându-i prin surprindere chiar şi pe meteorologi. Rafalele de vânt au atins o viteză de 200 de kilometri pe oră, smulgând acoperişurile a mii de case, doborând stâlpii electrici şi răsturnând camioanele. Imaginaţi-vă: Furtunile din această perioadă au smuls din rădăcini sau au despicat aproape 270 de milioane de copaci, dintre care 10 000 numai în parcul Versailles, din apropierea Parisului. Milioane de locuinţe au rămas fără curent electric. Numărul morţilor s-a ridicat la aproximativ 100. Şi toate acestea într-un timp foarte scurt! Ce putere formidabilă!
17 Cineva ar putea numi furtunile evenimente anormale şi necontrolate. Ce s-ar întâmpla însă dacă Cel Atotputernic, care face lucrări minunate, ar dirija aceste forţe într-o direcţie anume? El a făcut acest lucru pe timpul lui Avraam, căruia i s-a adus la cunoştinţă că Judecătorul întregului pământ cântărise răutatea a două oraşe: Sodoma şi Gomora. Locuitorii lor erau atât de depravaţi, încât strigătele împotriva lor au ajuns până la Dumnezeu. El a aranjat lucrurile în aşa fel încât oamenii drepţi din aceste oraşe condamnate să scape teferi. În relatarea istorică se spune: „Atunci DOMNUL a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la DOMNUL din cer“. Aceasta a fost o lucrare minunată a lui Dumnezeu, fiindcă cei drepţi au fost cruţaţi, iar cei răi, care erau irecuperabili, au fost distruşi. — Geneza 19:24.
18. Spre ce anume îndreaptă atenţia capitolul 25 al cărţii Isaia?
18 Mai târziu, Dumnezeu a emis o hotărâre judecătorească împotriva Babilonului antic, la care se pare că se referă Isaia capitolul 25. Dumnezeu a prezis că oraşul va ajunge un maldăr de ruine: „Ai prefăcut cetatea într-un morman de pietre, cetăţuia cea fortificată într-o ruină; dintr-un palat al străinilor, nu va mai fi un oraş şi niciodată nu va mai fi zidit“ (Isaia 25:2). Turiştii care vizitează locul unde se afla Babilonul antic pot confirma că aşa s-a şi întâmplat. A fost distrugerea Babilonului o pură coincidenţă? Câtuşi de puţin. Dimpotrivă, putem subscrie la opinia lui Isaia: „DOAMNE, tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile [deciziile, NW] tale făcute mai dinainte sunt credincioşie şi adevăr“. — Isaia 25:1.
Lucrări minunate în viitor
19, 20. Ce împlinire ne putem aştepta să aibă textul din Isaia 25:6–8?
19 În trecut, Dumnezeu a împlinit profeţia de mai sus şi el va acţiona într-un mod minunat şi în viitor. În acest context, în care Isaia menţionează că Dumnezeu a făcut „lucruri minunate“, găsim o profeţie demnă de încredere care nu s-a împlinit încă, dar care se va împlini aşa cum s-a adeverit şi cea referitoare la judecata împotriva Babilonului. Ce ‘lucru minunat’ este promis? În Isaia 25:6 se spune: „DOMNUL oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de mâncăruri gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de lucruri grase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite“.
20 Această profeţie se va împlini cu siguranţă în lumea nouă promisă de Dumnezeu, care este foarte aproape. Atunci, omenirea va fi eliberată de problemele care îi împovărează azi pe atât de mulţi oameni. De fapt, profeţia consemnată în Isaia 25:7, 8 ne asigură că Dumnezeu îşi va folosi puterea cu care a creat totul pentru a face una dintre cele mai minunate lucrări ale tuturor timpurilor: „Nimiceşte moartea pe vecie: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta de pe tot pământul dispreţul poporului Său; căci DOMNUL a vorbit“. Mai târziu, apostolul Pavel a citat un fragment din acest pasaj, aplicându-l la miracolul pe care îl va face Dumnezeu readucându-i la viaţă pe cei morţi. Ce lucrare minunată va fi aceasta! — 1 Corinteni 15:51–54.
21. Ce lucrări minunate va face Dumnezeu în folosul celor morţi?
21 Un alt motiv pentru care lacrimile de durere vor dispărea este acela că oamenii vor scăpa de bolile fizice. Când a fost pe pământ, Isus a vindecat mulţi bolnavi: le-a redat orbilor vederea, surzilor auzul, iar celor neputincioşi vigoarea. În Ioan 5:5–9 se spune că el a vindecat un om care era olog de 38 de ani. Martorii oculari au considerat aceasta un miracol, adică o lucrare minunată. Şi aşa a şi fost! Dar Isus le-a spus că învierea morţilor urma să fie şi mai minunată: „Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară, cei care au făcut lucruri bune pentru o înviere a vieţii“. — Ioan 5:28, 29.
22. De ce pot fi optimişti cu privire la viitor cei săraci şi cei necăjiţi?
22 Lucrul acesta se va realiza cu siguranţă, deoarece Cel care face promisiunea este Iehova. Putem fi siguri că, atunci când se va folosi de marea sa putere, dirijând-o cu atenţie pentru a restabili lucrurile, rezultatele vor fi minunate. Psalmul 72 arată ce va face el prin intermediul Fiului său întronat ca Rege. Atunci, cel drept va înflori. Va fi pace deplină. Dumnezeu îi va elibera pe săraci şi pe cei necăjiţi. Iată ce promite el: „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor; spicele lor se vor legăna ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului“. — Psalmul 72:16.
23. Ce ar trebui să facem având în vedere lucrările minunate ale lui Dumnezeu?
23 Fără îndoială că avem motive întemeiate să acordăm atenţie tuturor lucrărilor minunate ale lui Iehova: celor pe care le-a făcut în trecut, celor pe care le face acum şi celor pe care le va face în viitorul apropiat. „Binecuvântat să fie DOMNUL Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face lucruri minunate! Binecuvântat să fie în veci slăvitul Său Nume! Tot pământul să se umple de slava Sa! Amin şi Amin!“ (Psalmul 72:18, 19). Să fim hotărâţi să vorbim cu regularitate şi cu entuziasm despre aceste lucruri cu rudele noastre şi cu alţi oameni. Da, să ‘istorisim printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele lucrările Lui minunate’. — Psalmii 78:3, 4; 96:3, 4.
Cum aţi răspunde?
• În ce fel accentuează întrebările puse lui Iov limitele cunoştinţelor omului?
• Ce exemple de lucrări minunate ale lui Dumnezeu amintite în capitolele de la 37 la 41 ale cărţii lui Iov v-au impresionat?
• Ce ar trebui să facem după ce am analizat unele lucrări minunate ale lui Dumnezeu?
[Legenda fotografiilor de la pagina 10]
La ce concluzie ajungeţi când vă gândiţi la uimitoarea varietate a fulgilor de zăpadă şi la puterea impresionantă a fulgerului?
[Provenienţa fotografiei]
snowcrystals.net
[Legenda fotografiilor de la pagina 13]
Să vorbim cu regularitate despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu