Vorbiţi limba pură şi veţi trăi pentru totdeauna!

„Căutaţi–l pe Iehova (. . .) Căutaţi dreptatea, căutaţi blîndeţea. Probabil că veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“ — ŢEFANIA 2:3, N.W.T.

 1. (a) Ce metode utilizează studenţii pentru a învăţa o limbă străină? (b) De ce trebuie să învăţăm limba pură?

STUDENŢII pot să înveţe o limbă nouă utilizînd metoda gramaticală sau metoda limbii vorbite. În cadrul metodei gramaticale ei se folosesc în general de manuale şi învaţă reguli gramaticale. În cadrul metodei limbii vorbite ei imită sunete şi modele de rostire a cuvintelor, învăţate de la profesor. Ambele metode sînt utilizate în învăţarea «limbii pure». Şi este de importanţă vitală să învăţăm această limbă, dacă sperăm să fim „ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“. — Ţefania 2:1–3; 3:8, 9.

 2. Cum am putea afla ce anume s–ar putea numi regulile gramaticale ale limbii pure?

² Principalul manual utilizat pentru a învăţa limba pură este Biblia. Printr–un studiu sîrguincios al acesteia, precum şi al publicaţiilor bazate pe Biblie, am putea afla ce anume s–ar putea numi regulile gramaticale ale limbii pure. Un studiu biblic la domiciliu, condus de cineva dintre Martorii lui Iehova, constituie un bun început. Pentru aceia care îi sînt deja dedicaţi lui Dumnezeu este esenţial un studiu regulat şi sîrguincios al Scripturilor. Dar există oare anumite modalităţi eficiente de învăţare a limbii pure? Şi ce foloase rezultă din vorbirea ei?

Cum să învăţăm limba pură

 3. Care este o modalitate de a învăţa limba pură?

³ O modalitate de a învăţa limba pură este aceea de a asocia adevărurile pe care le învăţăm cu lucrurile pe care deja le cunoaştem, la fel cum un student la limbi poate stabili treptat relaţii între diversele reguli gramaticale. Spre exemplu, la un moment dat ştiai că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, dar ştiai prea puţine lucruri despre atribuţiile sale. Între timp, prin studiu biblic, poate ai aflat că Cristos guvernează acum ca Rege ceresc şi că în cursul Domniei sale de O Mie de Ani omenirea ascultătoare va fi ridicată la perfecţiune (Apocalipsa 20:5, 6). Da, asocierea noilor idei cu cele cunoscute deja îţi îmbunătăţeşte înţelegerea limbii pure.

 4. (a) Care este o altă modalitate de a învăţa «regulile gramaticale» ale limbii pure, şi ce relatare biblică este utilizată pentru a ilustra lucrul acesta? (b) Ce s–a întîmplat atunci cînd Ghedeon şi cei trei sute de oameni ai săi au trecut la acţiune? (c) Ce învăţătură desprindem din relatarea despre Ghedeon?

⁴ O altă modalitate de a învăţa «regulile gramaticale» ale limbii pure este aceea de a vizualiza evenimentele relatate în Biblie. Pentru ilustrare, caută să «vezi şi să auzi» relatarea consemnată la Judecători 7:15–23. Priveşte! Judecătorul israelit Ghedeon şi–a împărţit forţele în trei companii de cîte o sută de oameni fiecare. Prin întuneric, aceştia coboară în linişte Muntele Ghilboa şi înconjoară tabăra madianiţilor scufundaţi în somn. Sînt oare bine înarmaţi aceşti trei sute de oameni? Din punct de vedere militar, nu! Ei ar fi fost obiectul unui rîs batjocoritor din partea militariştilor trufaşi! Fiecare soldat nu are decît un corn de berbece, un vas mare pentru apă şi o torţă în interiorul vasului. Dar ascultă! La un anumit semnal, cei o sută de bărbaţi care sînt cu Ghedeon sună din corni şi îşi sparg vasele pentru apă. Ceilalţi două sute fac la fel. În momentul în care îşi ridică în sus cu toţii torţele aprinse, îi auzi strigînd: „Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!“ Ce groază stîrneşte faptul acesta printre madianiţi! Poticnindu–se, ei îşi părăsesc corturile, cu ochii împăienjeniţi de somn, dar dilataţi de spaimă la vederea flăcărilor jucăuşe, care dau contur siluetelor întunecate, trezind spaime superstiţioase. Pe cînd madianiţii încep să fugă, oamenii lui Ghedeon continuă să sune în corni, iar Dumnezeu face ca duşmanii lor să lupte unii împotriva altora. Ce lecţie puternică privitoare la limba pură! Dumnezeu îi poate elibera pe slujitorii săi fără forţe militare omeneşti. În afară de aceasta, „DOMNUL [Iehova, N.W.T.] nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza numelui Lui celui mare.“ — 1 Samuel 12:22.

 5. Cum ne pot şlefui vorbirea întrunirile creştine?

⁵ Cînd studenţii sînt învăţaţi o limbă străină prin metoda limbii vorbite, ei încearcă să repete corect sunetele şi cuvintele model pe care le ponunţă profesorul. Ce excelente ocazii de a vorbi limba pură există la întruniri! Acolo îi auzim pe alţii exprimîndu–se în limba adevărului scriptural şi putem avea privilegiul de a face noi înşine comentarii. Ne temem oare să nu spunem cumva ceva greşit? Să nu ne preocupe peste măsură lucrul acesta, căci o greşeală corectată cu amabilitate de către bătrînul care prezidează o asemenea întrunire, cum este studiul săptămînal al Turnului de veghere, ne poate şlefui vorbirea. De aceea, să fim prezenţi cu regularitate şi să ne aducem contribuţia la desfăşurarea întrunirilor creştine. — Evrei 10:24, 25.

Infiltrarea de impurităţi

 6. De ce există un atît de puternic contrast între Martorii lui Iehova şi organizaţiile religioase ale creştinătăţii?

⁶ Cei care declară public scopul lui Iehova şi anunţă Regatul său ceresc vorbesc limba pură în calitate de Martori ai săi. Ei îi fac cunoscut numele şi îi slujesc „umăr la umăr“ sau în unanimitate (Ţefania 3:9). Cu toate că religiile creştinătăţii au Biblia, ele nu vorbesc limba pură şi nici nu cheamă cu credinţă numele lui Dumnezeu (Ioel 2:32). Ele nu deţin nici un mesaj armonios bazat pe Scripturi. De ce? Deoarece pun tradiţiile religioase, filozofiile omeneşti şi loialităţile politice mai presus de Cuvîntul lui Dumnezeu. Scopurile, speranţele şi metodele lor aparţin acestei lumi rele.

 7. Ce deosebiri între Martorii lui Iehova şi religiile false ne sînt indicate la 1 Ioan 4:4–6?

⁷ Creştinătatea — ca, de fapt, întregul imperiu mondial al religiei false — nu vorbeşte aceeaşi limbă pe care o vorbesc Martorii lui Iehova. Este interesant de observat că acelora care vorbesc limba pură apostolul Ioan le–a scris: „Voi proveniţi de la Dumnezeu, (. . .) şi i–aţi învins pe aceia, fiindcă cel care este în unitate cu voi este mai mare decît cel care este în unitate cu lumea. Ei provin din lume; de aceea, ei vorbesc ceea ce provine din lume şi lumea îi ascultă. Noi provenim de la Dumnezeu. Cel care dobîndeşte cunoştinţă despre Dumnezeu ne ascultă; cel care nu provine de la Dumnezeu nu ne ascultă“ (1 Ioan 4:4–6, N.W.T.). Slujitorii lui Iehova i–au învins pe învăţătorii falşi deoarece Dumnezeu, care este în unitate cu poporul său, „este mai mare decît [Diavolul], cel care este în unitate cu lumea“, societatea omenească nedreaptă. Întrucît apostaţii «provin din lume» şi au spiritul ei rău, ei „vorbesc ceea ce provine din lume şi lumea îi ascultă.“ Dar oamenii asemănători oilor îi ascultă pe aceia care provin de la Dumnezeu, înţelegînd că poporul lui Iehova vorbeşte limba pură a adevărului biblic, furnizat prin intermediul organizaţiei sale.

 8. Cine este omul nelegiuirii?

⁸ În cursul secolului întîi al erei noastre a fost prezisă o mare apostazie şi era deja în acţiune un «mister al nelegiuirii». Cu timpul, bărbaţi care au acceptat — sau care au acaparat — poziţii în congregaţie i–au învăţat pe oameni multe doctrine false. Limba lor era departe de a fi pură. Astfel, s–a ridicat un «om [compozit] al păcatului» sau al nelegiuirii, clerul creştinătăţii, ataşat de tradiţii religioase false, de filozofie lumească şi de învăţături nescripturale. — 2 Tesaloniceni 2:3, 7.

Limba pură răspîndită pretutindeni

 9. Ce evenimente religioase au avut loc în cursul secolului al XlX–lea?

⁹ Doar o mică minoritate de oameni temători de Dumnezeu «au dus o luptă energică pentru credinţa care a fost dată sfinţilor» (Iuda 3). Unde puteau fi găsiţi asemenea credincioşi? Timp de secole religia falsă a ţinut mulţimile în întuneric spiritual, dar Dumnezeu îi cunoştea pe acei puţini oameni care se bucurau de aprobarea sa (2 Timotei 2:19). Dar apoi, în toiul schimbărilor industriale, comerciale şi sociale din secolul al XlX–lea, s–au ridicat voci care se distingeau clar de babelul general al confuziei cauzate de religiile false. Mici grupuri încercau să descifreze semnele timpurilor şi să prezică cea de a doua venire a lui Isus, dar nu toate vorbeau limba pură.

10. Ce grup care anunţa „a doua venire“ a ales Dumnezeu pentru a vorbi limba pură, şi de ce este evident că mîna lui Iehova a fost cu acel grup?

¹⁰ În 1879 însă a devenit limpede pe care dintre vocile celei de «a doua veniri» le alesese Iehova pentru a vorbi limba pură în calitate de Martori ai săi. În timpul acela, un mic grup de cercetători ai Bibliei, condus de Charles Taze Russel, se întrunea în Pittsburgh, Pennsylvania (U.S.A.). Ei deveniseră siguri că a doua venire a lui Isus avea să înceapă cu prezenţa sa invizibilă, că era iminent un timp de strîmtorare mondială şi că acesta avea să fie urmat de Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos, care va restabili Paradisul pe pămînt şi viaţa veşnică pentru oamenii ascultători. În iulie 1879, aceşti cercetători ai Bibliei au început să publice revista cunoscută astăzi sub titlul Turnul de veghere. Din prima ei ediţie nu s–au difuzat decît 6 000 de exemplare. Dar „mîna lui Iehova“ a fost cu acei Martori, căci în prezent această revistă se publică în 111 limbi, cu un tiraj mediu de peste 15 000 000 de exemplare ale fiecărei ediţii. — Vezi pentru comparaţie Fapte 11:19–21.

11, 12. Care sînt unele dintre adevărurile scripturale înţelese de cei ce vorbesc limba pură?

¹¹ Prin intermediul Bibliei şi al publicaţiilor Martorilor lui Iehova şi în special prin faptul că aceşti creştini zeloşi au proclamat vestea bună, limba pură a devenit cunoscută pe întregul pămînt. Şi ce mari foloase le aduce ea acelora care o vorbesc! Ei nu adoptă formula: «Dumnezeu este Dumnezeu, Cristos este Dumnezeu şi Spiritul Sfînt este Dumnezeu», cum se spune în misteriosul jargon al Trinitarianismului, ci acceptă poziţia Bibliei, potrivit căreia Iehova este Cel Preaînalt, Isus Cristos este Fiul său şi, prin urmare, mai mic decît el, iar spiritul sfînt este uimitoarea forţă activă a lui Dumnezeu (Geneza 1:2; Psalm 83:18; Matei 3:16, 17). Vorbitorii limbii pure ştiu că omul nu a evoluat dintr–o formă inferioară de viaţă, ci a fost creat de un Dumnezeu plin de iubire (Geneza 1:27; 2:7). Ei înţeleg că, la moarte, sufletul încetează să existe — fapt care elimină teama de moarte (Ecleziast 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Prin iad se înţelege mormîntul comun al omenirii, şi nu un loc învăpăiat al chinului, născocit de o divinitate diabolică şi perversă (Iov 14:13). Ei ştiu, de asemenea, că speranţa dată de Dumnezeu pentru cei morţi este învierea. — Ioan 5:28, 29; 11:25; Fapte 24:15.

¹² Cei care vorbesc limba pură manifestă respect faţă de sînge şi viaţă (Geneza 9:3, 4; Fapte 15:28, 29). Ei înţeleg că viaţa pămîntească a lui Cristos este preţul de răscumpărare plătit pentru oamenii ascultători (Matei 20:28; 1 Ioan 2:1, 2). Ei nu se roagă niciodată unor „sfinţi“, ştiind că rugăciunile lor trebuie adresate lui Iehova Dumnezeu, prin Isus Cristos (Ioan 14:6, 13, 14). Întrucît Cuvîntul lui Dumnezeu condamnă idolatria, în cadrul închinării lor nu se utilizează imagini (Exod 20:4–6; 1 Corinteni 10:14). Ei evită, de asemenea, primejdiile pe care le reprezintă demonismul, respingînd spiritismul, care este condamnat, de asemenea, în Biblie. — Deuteronom 18:10–12; Galateni 5:19–21.

13. Cu privire la ce anume şi de ce nu sînt dezorientaţi aceia care vorbesc limba pură?

¹³ Slujitorii lui Iehova, care vorbesc limba pură, nu sînt dezorientaţi cu privire la epoca în care se află în scurgerea generală a timpului. Iehova i–a învăţat că se află în „timpul sfîrşitului“, iar Isus este prezent ca spirit glorios invizibil (Daniel 12:4; Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5; 1 Petru 3:18). Urmat de puternice forţe cereşti, Cristos este pe punctul de a–şi începe şarja de cavalerie în bătălia în care el va executa sentinţele lui Dumnezeu împotriva acestui sistem de lucruri (Daniel 2:44; Apocalipsa 16:14, 16; 18:1–8; 19:11–21). Cît despre aceia care vorbesc limba pură, ei sînt foarte activi în lucrarea de anunţare a veştii bune că Regatul lui Dumnezeu încredinţat lui Cristos va aduce în curînd măreţe binecuvîntări pentru întreaga omenire ascultătoare, pe un pămînt paradiziac (Isaia 9:6, 7; Daniel 7:13, 14; Matei 6:9, 10; 24:14; Luca 23:43). Şi, cu toate că am menţionat atîtea, totuşi nu am făcut aici decît o prezentare sumară! În mod sigur, limba pură este cea mai bogată şi cea mai valoroasă limbă de pe pămînt!

14. De ce alte foloase se bucură aceia care vorbesc limba pură?

¹⁴ Foloasele de care se bucură aceia care vorbesc limba pură includ „pacea lui Dumnezeu“, pace care păzeşte inima şi facultăţile mintale (Filipeni 4:6, 7). Ei ascultă de legile conţinute în Biblie, care favorizează sănătatea, fericirea şi satisfacţia izvorîtă din conştiinţa că îi sîntem plăcuţi lui Iehova (1 Corinteni 6:9, 10). În plus, vorbitorii limbii pure au speranţa unei vieţi eterne în lumea nouă, promisă de Dumnezeu. — 2 Petru 3:13.

Ori o utilizăm ori o pierdem

15. Ce folos ne va aduce o bună stăpînire a limbii pure?

¹⁵ Dacă vrem să vorbim limba pură în lumea nouă, noi trebuie să o cunoaştem atît de bine încît ea să devină limba în care gîndim. Cînd cineva învaţă o limbă, el gîndeşte la început în limba sa maternă şi îşi traduce gîndurile în cea nouă. Dar cînd devine mai expert în noua limbă, el începe să gîndească în ea, fără să mai fie necesar procesul de traducere. În mod asemănător, prin studiu sîrguinicios putem să ajungem şi noi la o atît de bună stăpînire a limbii pure, încît vom şti cum să aplicăm legile şi principiile biblice pentru ca să ne putem rezolva problemele şi să rămînem pe „calea vieţii“. — Psalm 16:11.

16. Ce se poate întîmpla dacă nu utilizăm cu regularitate limba pură?

¹⁶ Pentru a nu pierde deprinderile de a vorbi bine limba pură noi trebuie să o utilizăm cu regularitate. De pildă, cu ani în urmă, unii dintre noi au învăţat o limbă străină în şcoală. S–ar putea să ne mai amintim încă unele cuvinte din acea limbă, dar probabil că am încetat să o mai stăpînim, deoarece nu am folosit–o în mod constant. Acelaşi lucru se poate întîmpla şi cu limba pură. Dacă nu o folosim cu regularitate, putem înceta să o mai stăpînim, iar faptul acesta ar putea să aibă consecinţe spirituale tragice. De aceea, să o vorbim cu regularitate la întrunirile creştine şi în diversele domenii ale serviciului creştin. Aceste activităţi, acompaniate de studiul individual, ne vor face în măsură să ne exprimăm corect în limba pură. Şi cît de important este lucrul acesta!

17. Prin ce se poate ilustra faptul că vorbirea poate salva viaţa sau poate cauza moartea?

¹⁷ Vorbirea poate salva viaţa sau, dimpotrivă, poate cauza moartea. Afirmaţia aceasta s–a dovedit valabilă şi atunci cînd a survenit un conflict între tribul israelit al lui Efraim şi judecătorul Iefta din Galaad. Pentru a–i identifica pe efraimiţii care căutau să fugă dincolo de fluviul Iordan, galaadiţii s–au folosist de parola „şibolet“, care avea ca sunet iniţial un „ş“. Bărbaţii din Efraim se trădau faţă de santinelele galaadite de la vadurile Iordanului, spunînd „sibolet“ în loc de „şibolet“, printr–o rostire greşită a sunetului iniţial al cuvîntului. Consecinţa? Au fost ucişi 42 000 de efraimiţi! (Judecători 12:5, 6). În mod asemănător, ceea ce predă clerul creştinătăţii ca învăţătură ar putea să le sune foarte apropiat de limba pură celor care nu sînt bine familiarizaţi cu adevărul Bibliei. Dar faptul de a vorbi într–un mod religios fals ar putea să ne coste viaţa în ziua mîniei lui Iehova.

Uniţi, vom supravieţui

18, 19. Care este semnificaţia cuvintelor din Ţefania 3:1–5?

¹⁸ Referindu–se la Ierusalimul infidel din antichitate şi la echivalentul lui modern, care este creştinătatea, în Ţefania 3:1–5 se spune: „Vai de cetatea răzvrătită şi stricată, de cetatea plină de asuprire! Ea n–ascultă de nici un glas, nu primeşte mustrarea, nu se încrede în DOMNUL [Iehova, N.W.T.], nu se apropie de Dumnezeul său. Prinţii ei în mijlocul ei sînt nişte lei care răcnesc; judecătorii ei sînt nişte lupi de seară care nu mai lasă nimic pînă dimineaţă. Prorocii ei sînt mîndri şi înşelători; preoţii ei profanează locul sfînt, calcă legea. DOMNUL cel drept este în mijlocul ei [Iehova, în mijlocul ei, a fost drept, N.W.T.]. El nu face nici o nedreptate; în fiecare dimineaţă el îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nedrept nu ştie de ruşine.“ Care este semnificaţia acestor cuvinte?

¹⁹ Atît Ierusalimul din antichitate, cît şi creştinătatea modernă s–au răzvrătit împotriva lui Iehova şi s–au contaminat prin închinare falsă. Nelegiuirea conducătorilor lor a avut drept rezultat opresiunea. În pofida repetatelor avertismente ale lui Dumnezeu, nu au ascultat şi nu s–au apropiat de el. Prinţii lor s–au dovedit nişte lei nesăţioşi, desconsiderînd cu aroganţă dreptatea. Asemenea unor lupi lacomi, judecătorii lor au sfîşiat în bucăţi justiţia, prefăcînd–o în zdrenţe. Preoţii lor au «profanat ceea ce este sfînt, au călcat legea» lui Dumnezeu. Prin urmare, Iehova este gata «să strîngă naţiunile şi să adune la un loc regatele, pentru ca să toarne asupra lor denunţarea sa, toată mînia sa aprinsă». — Ţefania 3:8, N.W.T.

20. (a) Ce trebuie să facem pentru a supravieţui în ziua mîniei lui Iehova? (b) În ce fel putem spera să ne bucurăm de binecuvîntări eterne din partea lui Dumnezeu?

²⁰ Ziua mîniei lui Iehova se apropie cu repeziciune. Aşadar, dacă dorim să supravieţuim şi să intrăm în lumea nouă a lui Dumnezeu, acum este timpul să învăţăm şi să vorbim neîntîrziat limba pură. Numai procedînd astfel putem găsi ocrotire din faţa dezastrului spiritual din prezent şi din faţa catastrofei mondiale care se apropie cu repeziciune. Martorii lui Iehova anunţă ziua mîniei lui Dumnezeu şi mesajul încurajator al Regatului său. Cîtă bucurie le procură faptul de a vorbi despre gloria şi regalitatea sa! (Psalm 145:10–13). Uniţi–vă cu ei şi veţi putea spera să vă bucuraţi de viaţă eternă şi de alte binecuvîntări din partea Creatorului limbii pure, Domnul Suveran Iehova.

Cum aţi răspune?

◻ Care sînt unele modalităţi de a învăţa limba pură?

◻ De ce este folositor să vorbim limba pură?

◻ Ce se poate întîmpla dacă nu utilizăm cu regularitate limba pură?

◻ Cum poate să supravieţuiască cineva în ziua mîniei lui Iehova şi să se bucure de binecuvîntări eterne?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

Ghedeon şi oamenii săi sună din corni şi îşi ridică torţele

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Din 1879 încoace a devenit clar că Charles Taze Russel şi asociaţii săi au fost utilizaţi de Dumnezeu pentru a promova limba pură

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Sînteţi uniţi cu Martorii lui Iehova în vorbirea limbii pure?