Să apreciem întrunirile creştine
„Să ne preocupăm unii de alţii, pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră.“ — EVREI 10:24, 25, NW.
1, 2. a) De ce este un privilegiu faptul de a asista la o întrunire a adevăraţilor creştini? b) În ce sens este prezent Isus la întrunirile continuatorilor săi?
CE MARE privilegiu este să asişti la o întrunire creştină, indiferent că este formată din mai puţin de zece sau din câteva mii de închinători ai lui Iehova, deoarece Isus a spus: „Acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18:20)! Este adevărat că, atunci când a făcut această promisiune, Isus vorbea despre chestiunile judiciare care trebuie rezolvate în mod corect de către cei aflaţi în fruntea congregaţiei (Matei 18:15–19). Dar, în principiu, sunt valabile cuvintele lui Isus şi în cazul întrunirilor creştine care încep şi se încheie cu o rugăciune în numele său? Desigur. Amintiţi-vă că, atunci când şi-a trimis continuatorii să facă discipoli, el le-a promis: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“. — Matei 28:20.
2 Nu există nici o îndoială că Domnul Isus Cristos, Capul congregaţiei creştine, manifestă un viu interes faţă de toate întrunirile continuatorilor săi fideli. În plus, putem fi siguri că el este cu ei prin intermediul spiritului sfânt al lui Dumnezeu (Faptele 2:33; Apocalipsa 5:6). De asemenea, Iehova Dumnezeu este interesat de participarea noastră la întruniri. Scopul principal al acestor întruniri este acela de a-i aduce laude lui Dumnezeu „în adunări“ (Psalmul 26:12). Asistarea la întrunirile congregaţiei este o dovadă a iubirii noastre faţă de el.
3. Din ce motive importante apreciem noi întrunirile creştine?
3 Noi apreciem întrunirile creştine şi din alte motive întemeiate. Înainte de a părăsi pământul, Isus Cristos i-a numit pe discipolii săi unşi să slujească în calitate de ‘sclav fidel şi prevăzător’ pentru a le furniza hrană spirituală la timpul potrivit celor din casa credinţei (Matei 24:45, NW). O modalitate importantă prin care suntem hrăniţi din punct de vedere spiritual o constituie întrunirile congregaţiei, precum şi întrunirile mai mari, adică adunările şi congresele. Domnul Isus Cristos îndrumă acest sclav fidel să furnizeze la aceste întruniri informaţii vitale pentru toţi cei ce vor să supravieţuiască sfârşitului acestui sistem rău de lucruri şi să obţină viaţă în lumea nouă dreaptă a lui Dumnezeu.
4. Ce „obicei“ periculos este menţionat în Biblie, şi ce anume ne va ajuta să-l evităm?
4 Prin urmare, nici un creştin nu-şi poate permite să cultive periculosul obicei menţionat de apostolul Pavel, care a scris: „Să ne preocupăm unii de alţii, pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-ne unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25, NW). Dacă vom medita la privilegiul de a asista la întrunirile creştine şi la foloasele care rezultă de aici, vom fi ajutaţi să sprijinim din toată inima şi în mod loial aceste întruniri.
Întruniri care zidesc
5. a) Ce efect ar trebui să aibă vorbirea noastră la întruniri? b) De ce nu trebuie să amânăm să-i invităm la întruniri pe cei interesaţi?
5 Deoarece creştinii se roagă ca spiritul sfânt al lui Iehova să fie activ la întrunirile creştine, fiecare persoană din auditoriu trebuie să facă tot posibilul ca să acţioneze în armonie cu spiritul şi ‘să nu întristeze Duhul Sfânt al lui Dumnezeu’ (Efeseni 4:30). Când apostolul Pavel a scris aceste cuvinte inspirate, el se referea la vorbirea corectă. Ceea ce spunem ar trebui să fie întotdeauna „pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care [aud ce spunem]“ (Efeseni 4:29). Lucrul acesta este deosebit de important la întrunirile creştine. În scrisoarea adresată corintenilor, Pavel a subliniat necesitatea ca întrunirile să fie ziditoare, instructive şi încurajatoare (1 Corinteni 14:5, 12, 19, 26, 31). Tot auditoriul trage foloase din aceste întruniri, inclusiv persoanele noi, care ar putea foarte bine ajunge la această concluzie: „În adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru“ (1 Corinteni 14:25). Din acest motiv, nu trebuie să amânăm să invităm persoanele interesate la întrunirile noastre, deoarece lucrul acesta îi va ajuta să progreseze mai repede din punct de vedere spiritual.
6. Care sunt câţiva factori care ne ajută să facem ca o întrunire să fie ziditoare?
6 Toţi cei cărora li se repartizează cuvântări, interviuri sau demonstraţii la o întrunire creştină trebuie să se asigure că vorbirea lor este atât ziditoare, cât şi în armonie cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Biblia. Pe lângă o vorbire sănătoasă, sentimentele exprimate trebuie să fie în armonie cu personalitatea iubitoare a lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Dacă toţi cei ce prezintă teme în cadrul unei întruniri sunt conştienţi de necesitatea de a reflecta roadele spiritului lui Dumnezeu, cum ar fi: bucuria, îndelunga răbdare şi credinţa, atunci întreaga asistenţă se va simţi, cu siguranţă, încurajată. — Galateni 5:22, 23.
7. Ce pot face toţi participanţii la o întrunire pentru ca aceasta să fie ziditoare?
7 Deşi puţine persoane prezintă teme în cadrul întrunirilor congregaţiei, fiecare trebuie să-şi facă partea care i se cuvine pentru ca întrunirile să fie ziditoare. Cei din auditoriu au deseori ocazia de a răspunde la întrebări. Acestea sunt ocazii în care putem face o declaraţie publică a credinţei noastre (Romani 10:9). Nu ar trebui să ne folosim niciodată de aceste ocazii pentru a ne susţine ideile personale, pentru a ne lăuda cu realizările noastre sau pentru a-l critica pe un colaborator în credinţă. Nu ar întrista lucrul acesta spiritul lui Dumnezeu? Neînţelegerile cu colaboratorii în credinţă sunt rezolvate cel mai bine în particular, într-un spirit de iubire. Biblia afirmă: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos“ (Efeseni 4:32). Ce ocazii excelente avem la întrunirile creştine de a aplica acest sfat minunat! În acest scop, mulţi sosesc devreme la întruniri şi mai rămân după terminarea lor. Lucrul acesta este şi spre folosul persoanelor interesate, care au o mare nevoie să se simtă bine venite. Astfel, fiecare creştin dedicat trebuie să-şi facă partea, pentru ca întrunirile să fie ziditoare prin ‘preocuparea faţă de alţii şi prin îndemnarea la iubire şi la lucrări excelente’.
Pregătiţi-vă bine
8. a) Ce sacrificii demne de laudă fac unii pentru a asista la întruniri? b) Ce exemplu ne dă Iehova în calitate de păstor?
8 Deşi pentru unele persoane este destul de uşor să participe la întrunirile creştine, pentru alţii lucrul acesta pretinde un sacrificiu neîntrerupt. De exemplu, o mamă creştină care trebuie să meargă la serviciu pentru a contribui la întreţinerea familiei ei vine deseori acasă obosită. Apoi, poate că trebuie să pregătească masa şi să-şi ajute copiii să fie gata pentru întrunire. Alţi creştini pot avea de parcurs distanţe mari pentru a ajunge la întruniri sau ar putea fi îngrădiţi de o infirmitate sau de vârsta înaintată. Cu siguranţă, Iehova Dumnezeu înţelege situaţia fiecărei persoane care participă în mod fidel la întruniri, aşa cum un păstor iubitor înţelege necesităţile speciale ale fiecărei oi din turma sa. Biblia afirmă: „El [Iehova] Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează“. — Isaia 40:11.
9, 10. Cum putem trage foloase maxime din întruniri?
9 Este posibil ca cei care au de făcut sacrificii mari pentru a asista cu regularitate la întruniri să nu aibă la dispoziţie decât puţin timp pentru a-şi pregăti materialul care urmează să fie discutat. Faptul de a ţine pasul cu programul săptămânal de citire a Bibliei le va procura mai multe satisfacţii participanţilor la Şcoala de Minister Teocratic. În mod asemănător, dacă ne vom pregăti dinainte şi pentru celelalte întruniri, cum ar fi Studiul Turnului de veghere sau Studiul de Carte al Congregaţiei, vom trage mai multe foloase din acestea. Citind dinainte materialul de studiu şi examinând cu atenţie măcar unele dintre textele biblice menţionate, cei cu responsabilităţi familiale, care le răpesc mult timp, vor fi mai dispuşi să participe cu comentarii ziditoare la aceste discuţii biblice importante.
10 Alţii, cărora împrejurările le permit, pot petrece mai mult timp pentru a se pregăti în vederea întrunirilor. De exemplu, pot face cercetări pe marginea versetelor menţionate, dar care nu sunt citate. Astfel, toţi se pot pregăti pentru a trage foloase maxime din întruniri şi pot contribui într-un mod excelent la zidirea congregaţiei prin cuvântările şi comentariile lor. Fiind bine pregătiţi, bătrânii şi slujitorii ministeriali vor da răspunsuri scurte şi la obiect, dând astfel un bun exemplu. Din respect faţă de măsurile luate de Iehova, persoanele din auditoriu vor evita în timpul întrunirilor orice activitate care ar putea sustrage atenţia celorlaţi. — 1 Petru 5:3.
11. De ce este nevoie de autodisciplinare pentru a ne pregăti pentru întruniri?
11 Am putea pierde mult timp cu activităţi şi distracţii neesenţiale pentru sănătatea noastră spirituală. Dacă aşa stau lucrurile în cazul vostru, ar trebui să vă faceţi o autoexaminare şi să „încet[aţi] să deveni[ţi] iraţionali“ în privinţa folosirii timpului de care dispuneţi (Efeseni 5:17, NW). Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a „răscumpăr[a] timpul“ de la activităţile mai puţin importante, dedicând mai mult timp studiului personal, pregătirii pentru întruniri şi serviciului Regatului (Efeseni 5:16). Trebuie să recunoaştem că lucrul acesta nu este întotdeauna uşor şi că pretinde autodisciplinare. Tinerii care-şi folosesc cu înţelepciune timpul pe care-l au la dispoziţie pun o temelie bună în vederea progresului viitor. Iată ce i-a scris Pavel lui Timotei, însoţitorul său mai tânăr: „Meditează la aceste lucruri [sfaturile date de Pavel lui Timotei]; fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi“. — 1 Timotei 4:15, NW.
Exemple din Cuvântul lui Dumnezeu
12. Ce exemplu remarcabil ne-a dat familia lui Samuel?
12 Să analizăm minunatul exemplu dat de familia lui Samuel, care participa cu regularitate alături de colaboratorii lor în credinţă la întrunirile organizate, pe timpul când tabernacolul lui Dumnezeu se afla la Şilo. Numai bărbaţilor li se cerea să facă vizite anuale cu ocazia sărbătorilor. Dar Elcana, tatăl lui Samuel, îşi lua toată familia şi „se suia la Şilo în fiecare an, din cetatea sa, ca să se închine înaintea DOMNULUI oştirilor şi să-I aducă jertfe“ (1 Samuel 1:3–5). Se pare că Ramataim-Ţofim-ul, oraşul natal al lui Samuel, era situat la poalele „regiunii muntoase a Efraimului“, în apropierea ţărmului, pe locul actualului oraş Rentis (1 Samuel 1:1, NW). Astfel, călătoria la Şilo presupunea parcurgerea unei distanţe de aproximativ 30 de kilometri, care, pe timpul acela, era un drum obositor. Manifestând loialitate, familia lui Elcana străbătea acest drum „an de an, ori de câte ori . . . se suia la casa DOMNULUI“. — 1 Samuel 1:7.
13. Ce exemplu au dat evreii fideli care au trăit atunci când Isus era pe pământ?
13 Şi Isus a crescut într-o familie numeroasă. În fiecare an, familia lui străbătea aproximativ 100 de kilometri, din Nazaret spre sud, pentru a participa la sărbătoarea Paştilor, care se ţinea la Ierusalim. Existau două drumuri pe care se putea merge. Drumul cel mai scurt cobora în valea Meghido, iar apoi urca până la altitudinea de 600 de metri pe teritoriul Samariei şi apoi ajungea la Ierusalim. Celălalt drum cunoscut era cel pe care a mers Isus cu ocazia ultimei sale călătorii la Ierusalim în anul 33 e.n. Aceasta înseamnă că el a mers de-a lungul Văii Iordanului, care cobora sub nivelul mării, până când a ajuns la „hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului“ (Marcu 10:1). De aici mai sunt 30 de kilometri până la Ierusalim, drumul urcând până la altitudinea de peste 1 100 de metri (Marcu 10:32). Mulţimi de persoane care participau cu regularitate la sărbători parcurgeau acest drum obositor din Galileea până în Ierusalim (Luca 2:44). Ce exemplu excelent sunt ei pentru slujitorii lui Iehova din ţările bogate de astăzi, unde, datorită mijloacelor moderne de transport, mulţi pot ajunge destul de uşor la întrunirile creştine!
14, 15. a) Ce exemplu a dat Ana? b) Ce putem învăţa din atitudinea excelentă pe care o au faţă de întruniri unele persoane interesate?
14 Un alt exemplu este cel al Anei, o văduvă în vârstă de 84 de ani. Biblia afirmă că Ana „nu se depărta de templu“ (Luca 2:37). În plus, Ana manifesta un interes iubitor faţă de alţii. Ce a făcut ea când l-a văzut pe copilaşul Isus şi a auzit că el era promisul Mesia? Ana i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a început să le „vorbea[scă] despre Isus tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim“ (Luca 2:38). Ce atitudine exemplară şi ce model pentru creştinii de astăzi!
15 Într-adevăr, prezenţa şi participarea la întruniri ar trebui să ne procure atâta plăcere, încât, la fel ca Ana, să dorim să nu lipsim niciodată de la întruniri. Multe persoane noi manifestă aceeaşi apreciere faţă de întruniri. Deoarece au ieşit din întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu, ele doresc să înveţe cât mai mult, iar mulţi manifestă un deosebit entuziasm faţă de întrunirile creştine. Pe de altă parte, cei care sunt de mai mult timp la adevăr trebuie să aibă grijă să nu „părăs[ească] dragostea dintâi“ (Apocalipsa 2:4). Problemele serioase de sănătate sau alţi factori care scapă de sub control ar putea limita, din când în când, participarea unei persoane la întruniri. Însă niciodată nu ar trebui să permitem ca, din cauza materialismului, a relaxării sau a lipsei interesului, să fim nepregătiţi, apatici sau să lipsim de la întruniri. — Luca 8:14.
Cel mai minunat exemplu
16, 17. a) Ce atitudine a avut Isus faţă de întrunirile spirituale? b) Ce obicei bun ar trebui să încerce să urmeze toţi creştinii?
16 Isus ne-a dat un exemplu remarcabil în ce priveşte manifestarea aprecierii faţă de întrunirile spirituale. La vârsta de 12 ani, el şi-a dovedit iubirea pentru casa de la Ierusalim a lui Dumnezeu. Părinţii lui l-au pierdut de lângă ei, dar, într-un târziu, l-au găsit în templu discutând cu învăţătorii din Cuvântul lui Dumnezeu. Ca răspuns la îngrijorarea părinţilor săi, Isus i-a întrebat în mod respectuos: „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale [casa, NW] Tatălui Meu?“ (Luca 2:49). Dovedind ascultare, tânărul Isus s-a întors cu părinţii lui la Nazaret. Aici, el a manifestat în continuare iubire pentru întrunirile în vederea închinării, mergând cu regularitate la sinagogă. Astfel, iată ce afirmă Biblia cu privire la începutul ministerului său: „A venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească“. După ce Isus a citit şi a explicat Isaia 61:1, 2, cei prezenţi au început să „se mir[e] de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui“. — Luca 4:16, 22.
17 Întrunirile creştine de astăzi urmează acelaşi model de bază. După deschiderea întrunirii cu o cântare de laudă şi cu o rugăciune, se citesc şi se explică versete din Biblie (sau versete citate în materialul biblic care se studiază). Adevăraţii creştini au obligaţia de a imita bunul obicei pe care-l avea Isus Cristos. În măsura posibilităţilor, ei sunt încântaţi să participe cu regularitate la întrunirile creştine.
Exemple din zilele noastre
18, 19. Ce exemplu minunat ne dau fraţii din ţările mai puţin bogate în ce priveşte întrunirile, adunările şi congresele?
18 În zonele mai puţin bogate de pe glob, mulţi dintre fraţii şi surorile noastre dau un bun exemplu în ce priveşte aprecierea faţă de întrunirile creştine. În Mozambic, lui Orlando, care este supraveghetor de district, şi soţiei sale, Amélia, le-au trebuit 45 de ore ca să parcurgă pe jos 90 de kilometri peste un munte înalt, pentru a participa la o adunare. Apoi a trebuit să facă aceeaşi călătorie înapoi, pentru a participa la următoarea adunare. Orlando a spus cu modestie: „Aveam impresia că nu făcuserăm nimic în comparaţie cu fraţii din Congregaţia Bawa. Pentru a participa la adunare şi pentru a se întoarce acasă, ei au făcut o călătorie de şase zile, mergând pe jos 400 de kilometri, iar printre ei se afla un frate de 60 de ani!“
19 Ce se poate spune despre aprecierea faţă de întrunirile creştine? Kashwashwa Njamba este o soră plăpândă care a trecut de 70 de ani. Ea locuieşte în Kaisososi, un sătuleţ situat la aproximativ 5 kilometri de Sala Regatului din Rundu (Namibia). Pentru a asista la întruniri, ea străbate pe jos, printre tufişuri, 10 kilometri dus-întors. Unii au fost jefuiţi pe acest drum, dar Kashwashwa vine cu regularitate la întruniri. Majoritatea întrunirilor se ţin în limbi pe care ea nu le înţelege. Atunci cum trage ea foloase din întruniri? „Urmăresc versetele, spune Kashwashwa, şi încerc să înţeleg despre ce se vorbeşte.“ Dar cum urmăreşte ea versetele, având în vedere că nu ştie să citească? „Aştept să aud versetele pe care le ştiu pe dinafară“, răspunde ea. Iar de-a lungul anilor, ea a învăţat pe de rost multe versete biblice. Pentru a se folosi cu mai multă îndemânare de Biblie, ea participă la un curs de alfabetizare, organizat de congregaţie. „Îmi place să asist la întruniri“, spune ea. „Întotdeauna învăţ lucruri noi. Îmi place să fiu împreună cu fraţii şi surorile. Chiar dacă nu pot să vorbesc cu toţi, ei vin întotdeauna şi mă salută. Însă lucrul cel mai important este acela că, dacă particip la întruniri, îi bucur inima lui Iehova.“
20. De ce nu trebuie să părăsim întrunirile noastre creştine?
20 Asemenea lui Kashwashwa, milioane de închinători ai lui Iehova de pe întreg pământul manifestă o apreciere demnă de laudă faţă de întrunirile creştine. Pe măsură ce lumea lui Satan se îndreaptă spre distrugere, nu ne putem permite să renunţăm la întrunirile noastre. Mai degrabă, să rămânem treji din punct de vedere spiritual şi să manifestăm o profundă apreciere faţă de întruniri, adunări şi congrese. Lucrul acesta nu numai că va bucura inima lui Iehova, dar ne va aduce mari foloase atât timp cât beneficiem de învăţătura divină care conduce la viaţă veşnică. — Proverbele 27:11; Isaia 48:17, 18; Marcu 13:35–37.
Întrebări recapitulative
◻ De ce este un privilegiu faptul de a asista la întrunirile creştine?
◻ Ce pot face toţi cei din auditoriu pentru ca întrunirile să fie ziditoare?
◻ Ce exemplu remarcabil ne-a dat Isus Cristos?
◻ Ce lecţie putem învăţa de la fraţii din ţările mai puţin bogate?
[Chenarul de la pagina 17]
Ei apreciază întrunirile săptămânale
Milioane de oameni trăiesc în oraşe afectate de sărăcie şi criminalitate. În pofida acestei situaţii, adevăraţii creştini care locuiesc printre ei manifestă o apreciere demnă de laudă pentru întrunirile creştine. Iată ce relatează un bătrân de congregaţie, care slujeşte într-una din congregaţiile din Soweto, provincia Gauteng (Africa de Sud): „Într-o congregaţie cu 60 de Martori şi vestitori nebotezaţi asistă la întruniri între 70 şi 80 de persoane, iar uneori şi mai multe. Deşi fraţii şi surorile nu au de parcurs distanţe mari pentru a fi prezenţi la întruniri, în această parte a oraşului există o rată mare a criminalităţii. Un frate a fost înjunghiat în spate în timp ce mergea la o întrunire. Cel puţin două surori au fost atacate şi era cât pe ce să fie jefuite. Dar lucrul acesta nu le-a determinat să nu mai vină la întruniri. Duminica, după rugăciunea de încheiere, rămânem cam un sfert de oră ca să repetăm câteva cântări ale Regatului. Cel puţin 95 la sută dintre participanţi rămân pe loc şi cântă toate cântările care sunt în programul întrunirilor din săptămâna următoare. Astfel, persoanele interesate sunt ajutate să înveţe cântările şi să cânte împreună cu noi“.
Locuitorii de la sate au alte piedici, cum ar fi parcurgerea unor distanţe mari pentru a asista la întruniri de trei ori pe săptămână. O pereche interesată locuieşte la o distanţă de 15 kilometri de Sala Regatului din Lobatse (Botswana). Anul trecut, ei au asistat cu regularitate la întruniri împreună cu cei doi copii ai lor. Soţul repară încălţăminte pentru a-şi întreţine familia. Soţia vinde tot felul de mărunţişuri pentru a spori venitul familiei şi, astfel, îşi pot plăti transportul pentru a participa la întruniri.
Vara trecută, când se întorceau seara de la întrunirea cu supraveghetorul de circumscripţie, această familie a rămas blocată într-o staţie de autobuz la orele 21.00. Autobuzele fuseseră suspendate mai devreme din cauza vremii nefavorabile. Un ofiţer de poliţie s-a oprit cu maşina în dreptul lor şi i-a întrebat ce făceau acolo. Auzind în ce situaţie dificilă se aflau, i s-a făcut milă de ei şi i-a dus cu maşina 15 kilometri până la ei acasă. Soţia, care este vestitoare nebotezată, i-a spus soţului ei: „Vezi, dacă punem Regatul pe primul loc, Iehova are întotdeauna grijă de noi“. Acum şi soţul şi-a exprimat dorinţa de a deveni proclamator al veştii bune.
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Martori ca aceştia din România dau un exemplu excelent în ce priveşte aprecierea faţă de întrunirile creştine