Isaia
40 „Mângâiați, mângâiați poporul meu!”, spune Dumnezeul vostru.+
că vina lui a fost ispășită!+
Din mâna lui Iehova a primit o măsură deplină* pentru toate păcatele lui.”+
3 Glasul cuiva strigă în pustiu:
„Pregătiți* calea lui Iehova!+
Faceți un drum drept+ prin deșert pentru Dumnezeul nostru!+
4 Orice vale să fie ridicată
și orice munte și orice deal să fie coborâte!
Locul denivelat va deveni neted
și locul accidentat, câmpie.+
6 Ascultați! Cineva zice: „Strigă!”.
Și altcineva întreabă: „Ce să strig?”.
„Toți oamenii* sunt ca iarba verde.
Toată iubirea lor loială este ca floarea de pe câmp.+
Într-adevăr, oamenii sunt ca iarba verde.
8 Iarba verde se usucă,
floarea se ofilește,
dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.”+
Înalță-ți glasul cu putere,
femeie care aduci vești bune pentru Ierusalim!
Înalță-l! Nu te teme!
Spune orașelor lui Iuda: „Iată-l pe Dumnezeul vostru!”.+
Iată că răsplata pe care o dă este cu el
și plata pe care o dă este înaintea lui.+
11 El se va îngriji de* turma lui ca un păstor.+
Va aduna mieii cu brațul său
și-i va purta în sân.
Va conduce cu blândețe oile care alăptează.+
Cine a cuprins într-o măsură țărâna pământului+
sau a cântărit munții cu cântarul
și dealurile cu balanța?
14 Cu cine s-a sfătuit el pentru a dobândi pricepere
sau cine îl învață cărarea dreptății?
Cine îl învață cunoștința
sau cine îi arată calea adevăratei priceperi?+
Iată! El ridică insulele ca pe un fir de praf.
16 Nici chiar Libanul* nu este de-ajuns pentru a întreține focul
și nici animalele lui sălbatice nu sunt de-ajuns pentru ofranda arsă.
17 Înaintea lui, toate națiunile sunt ca un lucru inexistent.+
Pentru el sunt un nimic, o deșertăciune.+
18 Cu cine îl puteți compara pe Dumnezeu+
și cu ce îl puteți asemăna?+
iar lucrătorul în metal îl îmbracă în aur+
și face niște lanțuri de argint.
Își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit care să nu se răstoarne.+
21 Nu știți?
N-ați auzit?
Nu vi s-a spus de la început?
N-ați înțeles de la întemeierea pământului?+
22 El este Cel care locuiește deasupra cercului* pământului+
și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste.
El întinde cerurile ca un văl fin,
le desface ca pe un cort de locuit.+
24 Abia au fost sădiți,
abia au fost semănați,
abia a prins rădăcini în pământ buturuga lor,
că se și usucă dacă suflă cineva peste ei
și sunt purtați de vânt ca niște paie din miriște.+
25 „Cu cine mă veți asemăna, ca să fiu egalul lui?”, spune Cel Sfânt.
26 „Ridicați-vă ochii spre cer și priviți!
Cine a creat aceste lucruri?+
Este Cel care face să iasă armata lor după număr.
El le cheamă pe toate pe nume.+
Datorită marii lui energii dinamice și puterii sale impresionante,+
niciuna nu lipsește.
27 De ce spui, Iacob, și de ce zici, Israel:
«Calea mea este ascunsă dinaintea lui Iehova
și Dumnezeu trece cu vederea nedreptățile pe care le îndur»?+
28 Nu știi? N-ai auzit?
Iehova, Creatorul marginilor pământului, este un Dumnezeu veșnic.+
El nu obosește și nu se istovește.+
Priceperea lui nu poate fi pătrunsă.+
30 Tinerii obosesc și se istovesc,
iar bărbații tineri se împiedică și cad,
31 dar cei ce speră în Iehova își înnoiesc puterea.
Se înalță ca și cum ar avea aripi de acvilă.+
Aleargă și nu se istovesc,
umblă și nu obosesc.”+