PORUMBEL

[ebr. yônáh, gôzál (pui de porumbel sau pui); gr. peristerá].

Porumbelul este una dintre primele două păsări menționate în Biblie. Noe a trimis un porumbel de trei ori după Potop pentru a vedea cât s-au retras apele. (Ge 8:8-12) Se pare că termenul ebraic yônáh derivă din cuvântul ʽanáh, care înseamnă „a jeli” și se referă la gânguritul tânguitor al porumbelului. (Is 38:14; 59:11,12; Eze 7:16; Na 2:7)

Varietăți și identificare. Porumbelul face parte din familia Columbidae. Există rase de porumbei voiajori sau de agrement, de talie mică sau mare, sălbatici sau domestici. În Israel, cele mai întâlnite sunt porumbelul de stâncă (Columba livia), porumbelul gulerat (Columba palumbus; numit și porumbelul de lemn) și porumbelul de câmp (Columba oenas). Porumbelul gulerat se găsește în special în pădurile din Galaad și Carmel. Habitatul porumbelului de câmp este cu precădere estul Iordanului și împrejurimile Ierihonului, iar al porumbelului de stâncă este malul mării, Valea Iordanului și regiunile muntoase din vest. Porumbelul este o pasăre de talie mică, bombat în partea anterior-superioară, gât grațios, cap mic și rotund, cioc destul de scurt și picioarele scurte. Penajul des și compact are aspect neted și fin, în general gri-albăstrui, uneori cu iridescențe care la soare capătă străluciri metalice. Poate că la porumbel se referă descrierea din Psalmul 68:13 deși există și ipoteza că „aripile acoperite de argint și pene de aur galben-verzui” surprind imaginea unei opere de artă luată ca pradă de război.

Porumbelul pare o ființă blândă și delicată, fiind numit și „oaia din lumea păsărilor”. Astfel, Iona (Yônáh) este un nume masculin încă frecvent la evrei. (Ion 1:1) Aceste păsări se remarcă prin afecțiunea și loialitatea față de partener. În sezonul împerecherii, porumbeii își apropie capetele și își unesc ciocurile ca în sărut. „Porumbița mea” este astfel expresia de alint potrivită adresată Sulamitei de tânărul păstor. (Cân 5:2) Ochii Sulamitei sunt asemănați cu ochii blânzi și gingași ai unei porumbițe. (Cân 1:15; 4:1) Iar ea compară poetic ochii păstorului cu porumbei gri-albăstrui care se scaldă în lapte, referindu-se, desigur, la irisul de culoare închisă înconjurat de albul ochiului. (Cân 5:12) Porumbelului îi place să se scalde, de aceea cuibărește aproape de apă. Masculul devotat o ajută pe femelă la cuibărit și la clocit. Porumbeii se disting între păsări prin modul de a-și hrăni puii: „laptele de porumbel”, o secreție albicioasă produsă în gușă. Puii de porumbei sunt folosiți în multe țări ca hrană.

Porumbelul este o pasăre fragilă, care tremură când este speriată. (Os 11:11) În sălbăticie, porumbelul obișnuiește să-și facă cuib în văi. (Eze 7:16) Porumbelul de stâncă își face cuibul pe margini și în crăpături de stâncă, dar și în defileuri stâncoase. (Cân 2:14; Ier 48:28) Porumbelul domestic se întoarce la porumbarul lui. Când zboară în stoluri, albul de sub aripi dă impresia de nor în mișcare. (Is 60:8) În Israel s-au descoperit porumbare de dimensiuni considerabile.

Încă din timpuri străvechi porumbelul a fost folosit ca mesager deoarece găsește drumul spre casă la distanțe mari. Spre deosebire de navigatori care își stabilesc poziția folosind cronometre de navigație și sextanți, porumbelul domestic își află aproape instantaneu direcția de zbor după câmpul magnetic al pământului și după poziția soarelui. Chiar și într-un teritoriu necunoscut, la sute de kilometri de casă, poziția soarelui le indică direcția de zbor.

Porumbelul are aripi puternice și parcurge distanțe mari în căutarea hranei, dar este și suficient de rapid (poate zbura cu peste 80km/h) pentru a se feri de pericol. (Ps 55:6-8) Totuși, nu se teme de oameni, fiind o pradă ușoară pentru vânătorii de păsări. Prin urmare, tribul apostat al lui Efraim a fost asemănat cu un „porumbel neștiutor” ușor de prins în cursă când, din nesăbuință, și-a pus încrederea în Egipt, apoi în Asiria. (Os 7:11,12) Isus și-a avertizat discipolii cu privire la dușmani asemenea lupilor, sfătuindu-i să fie nu doar „inocenți ca porumbeii”, ci și „prudenți ca șerpii”. (Mt 10:16)

La botezul lui Isus, spiritul sfânt a venit peste el, „coborând ca un porumbel” care se pregătește de odihnă. (Lu 3:22; Mt 3:16; Mr 1:10; Ioa 1:32-34) A fost un simbol potrivit, având în vedere inocența caracteristică porumbeilor. (Mt 10:16)

Porumbelul ca animal de jertfă. Ca și turtureaua (ebr. torím), porumbelul putea fi adus drept ofrandă arsă. (Le 1:14) Cine era prea sărac să-și permită o mielușea sau o iadă, putea aduce doi porumbei ca ofrandă pentru vină (Le 5:5-7); ca ofrandă pentru păcat, o femeie care se purifica după naștere, trebuia să aducă un porumbel (sau o turturea) și un berbec tânăr. Dacă nu putea aduce un berbec, avea alternativă „doi pui de porumbel” (Le 12:6-8) (așa a făcut Maria, când s-a purificat după nașterea lui Isus; Lu 2:22-24); ofranda de purificare a cuiva care s-a curățat de o scurgere era fie o pereche de porumbei, fie o pereche de turturele. (Le 15:13,14, 28, 29, vezi TURTUREA.) Aceeași ofrandă de purificare era acceptată și când un nazireu se curăța după ce s-a pângărit. (Nu 6:10) Expresia ebraică „pui de porumbel” înseamnă literalmente „pui al unui porumbel (al porumbelului)”.

Deși, cu siguranță, multe familii de evrei aveau acasă porumbei, afirmația „dacă nu are posibilitate să ofere două turturele sau doi pui de porumbel domestic” arată că se făcea comerț cu porumbei pentru a fi sacrificați. (Le 5:11)

În relatarea despre jertfa pe care a adus-o Avraam când „Iehova a încheiat un legământ cu el”, se pare că termenul ebraic gôzál se referă la „un pui de porumbel”. (Ge 15:9, 18) Cerințele privitoare la jertfe din Legea dată mai târziu poporului Israel arată că jertfele de porumbei și de turturele apăreau în același context. Același cuvânt ebraic este redat prin „pui” în Deuteronomul 32:11. Fără îndoială că și Noe, după Potop, a adus ca jertfă porumbei, din moment ce jertfa a inclus ‘creaturi zburătoare curate’. (Ge 8:20)

Permisiunea Legii de a alege între porumbel și turturea a fost de mare ajutor poporului evreu întrucât turturelele părăseau de regulă Israelul in lunile de iarnă, în timp ce porumbeii de agrement se găseau tot anul.

La Ierusalim se făcea comerț cu porumbei; termenul grecesc peristerás din anumite contexte se poate referi la turturea și la pui de porumbel menționați în Legea mozaică. (Mr 11:15; Ioa 2:14-16)