Faptele apostolilor

7 Dar marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?”. 2 Ștefan a răspuns: „Bărbaților, frați și tați, ascultați! Dumnezeul gloriei i s-a arătat strămoșului nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se stabilească în Haran,+ 3 și i-a zis: «Ieși din țara ta, lasă-ți rudele și du-te în țara pe care ți-o voi arăta».+ 4 Atunci el a ieșit din țara caldeenilor și s-a stabilit în Haran. Iar de acolo, după ce a murit tatăl său,+ a fost îndrumat de Dumnezeu să se mute în această țară, în care locuiți voi acum.+ 5 Totuși, nu i-a dat în ea nicio moștenire, nu, nici măcar un loc cât să-și pună piciorul; dar a promis că i-o va da ca proprietate lui și descendenților* lui,+ deși nu avea încă niciun copil. 6 Pe lângă aceasta, Dumnezeu i-a spus că descendenții* lui vor fi străini într-o țară care nu va fi a lor și că poporul acela îi va înrobi și îi va asupri* 400 de ani.+ 7 «Dar eu voi judeca națiunea căreia îi vor sluji ca sclavi»,+ a zis Dumnezeu, «și după aceea vor ieși și vor îndeplini un serviciu sacru pentru mine în locul acesta».+

8 El i-a dat și legământul circumciziei.+ Și i s-a născut Isaac+ și l-a circumcis în a opta zi;+ lui Isaac i s-a născut* Iacob, iar lui Iacob, cei 12 patriarhi. 9 Patriarhii au început să-l invidieze pe Iosif+ și l-au vândut în Egipt.+ Dar Dumnezeu a fost cu el,+ 10 l-a scăpat din toate necazurile lui și l-a făcut să aibă favoare și înțelepciune înaintea faraonului, regele Egiptului. Și acesta l-a numit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui.+ 11 Dar a venit o foamete peste tot Egiptul și peste Canaan, da, un mare necaz, și strămoșii noștri nu găseau hrană.+ 12 Dar Iacob a auzit că în Egipt erau rezerve de hrană* și i-a trimis pe strămoșii noștri acolo prima oară.+ 13 A doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi și faraonul a aflat despre familia lui Iosif.+ 14 Atunci Iosif a trimis să fie chemați din Canaan Iacob, tatăl său, și toate rudele sale,+ în total 75 de persoane*.+ 15 Iacob a coborât în Egipt+ și a murit acolo+ și, la fel, strămoșii noștri.+ 16 Ei au fost duși la Sihem și au fost puși în mormântul pe care Avraam îl cumpărase în Sihem de la fiii lui Hamor în schimbul unei sume în argint.+

17 Pe măsură ce se apropia timpul ca promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam să se împlinească, poporul creștea și se înmulțea în Egipt. 18 Apoi peste Egipt s-a ridicat alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif.+ 19 Acesta s-a purtat cu viclenie față de poporul nostru și i-a asuprit pe strămoșii noștri, obligându-i să-și abandoneze copilașii, pentru ca aceștia să nu rămână în viață.+ 20 În timpul acela s-a născut Moise, care era de o frumusețe divină*. El a fost îngrijit* trei luni în casa tatălui său.+ 21 Dar, când a fost abandonat,+ fiica faraonului l-a luat și l-a crescut ca pe fiul ei.+ 22 Astfel, Moise a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor. Și era plin de putere în cuvinte și în fapte.+

23 Când a împlinit 40 de ani, a hotărât* să-i viziteze* pe frații săi, pe israeliți*.+ 24 Când a văzut că unul dintre ei era tratat nedrept, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel maltratat omorându-l pe egiptean. 25 El credea că frații lui vor înțelege că Dumnezeu îi salva prin mâna lui, dar ei n-au înțeles. 26 A doua zi, el s-a dus la ei când se băteau și a încercat să-i împace zicând: «Bărbaților, voi sunteți frați! De ce vă purtați rău unul cu altul?». 27 Dar cel care se purta rău cu aproapele său l-a împins, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? 28 Nu cumva vrei să mă ucizi și pe mine, așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean?». 29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madianului, unde i s-au născut doi fii.+

30 După ce au trecut 40 de ani, un înger i s-a arătat în pustiul de la muntele Sinai, în flacăra unei tufe de mărăcini aprinse.+ 31 Când Moise a văzut această priveliște, a rămas uimit. Dar, în timp ce se apropia să se uite cu atenție, s-a auzit glasul lui Iehova*: 32 «Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob».+ Moise a început să tremure și n-a îndrăznit să se mai uite. 33 Iehova* i-a zis: «Scoate-ți sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34 Am văzut asuprirea poporului meu, care este în Egipt, am auzit gemetele lor+ și am coborât să-i eliberez. Acum, te voi trimite în Egipt». 35 Pe acest Moise, pe care ei îl renegaseră zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?»,+ pe acest om l-a trimis Dumnezeu,+ prin îngerul care i s-a arătat în tufa de mărăcini, ca să fie și conducător, și eliberator. 36 Acest om i-a scos din Egipt+ făcând minuni și semne în Egipt+ și la Marea Roșie,+ precum și în pustiu 40 de ani.+

37 Acest Moise le-a zis israeliților*: «Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine».+ 38 El a fost în mijlocul congregației în pustiu cu îngerul+ care i-a vorbit+ la muntele Sinai și cu strămoșii noștri și a primit cuvinte vii și sacre ca să ni le transmită nouă.+ 39 Strămoșii noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins+ și, în inima lor, s-au întors în Egipt,+ 40 zicându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Fiindcă nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului!».+ 41 Și au făcut un vițel în zilele acelea și au adus o jertfă idolului, bucurându-se de ceea ce făcuseră.+ 42 Astfel, Dumnezeu s-a îndepărtat de ei și i-a lăsat să se închine armatei cerului,+ după cum este scris în cartea Profeților: «Mie mi-ați adus voi ofrande și jertfe 40 de ani în pustiu, casă a lui Israel? 43 Da, ați luat cortul lui Moloc+ și steaua dumnezeului Refan, chipurile pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor. De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon».+

44 Strămoșii noștri aveau cortul mărturiei în pustiu, așa cum poruncise El când i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.+ 45 Iar strămoșii noștri l-au primit ca moștenire și l-au dus cu Iosua în țara aflată în stăpânirea națiunilor+ pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoșilor noștri.+ Și a rămas aici până în zilele lui David. 46 Acesta a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu și i-a cerut privilegiul de a construi o locuință pentru Dumnezeul lui Iacob.+ 47 Dar Solomon a fost cel care i-a construit o casă.+ 48 Totuși, Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâini,+ așa cum spune profetul: 49 «„Cerul este tronul meu+ și pământul este scăunelul picioarelor mele.+ Ce fel de casă îmi veți construi voi?”, zice Iehova*. „Sau unde ar putea fi locul meu de odihnă? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate aceste lucruri?”».+

51 Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise*, voi întotdeauna vă împotriviți spiritului sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi!+ 52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat strămoșii voștri?+ Da, i-au omorât pe cei care au anunțat dinainte venirea celui drept,+ ai cărui trădători și ucigași sunteți voi acum,+ 53 voi, care ați primit Legea transmisă prin îngeri,+ dar n-ați respectat-o”.

54 Când au auzit aceste lucruri, s-au înfuriat* în inima lor și au început să scrâșnească din dinți împotriva lui. 55 Dar el, fiind plin de spirit sfânt, și-a ațintit privirea spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu+ 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului+ stând la dreapta lui Dumnezeu!”.+ 57 Atunci ei au strigat cât au putut de tare, și-au astupat urechile și s-au repezit cu toții asupra lui. 58 După ce l-au scos în afara orașului, au început să arunce cu pietre în el.+ Cei care depuseseră mărturie+ împotriva lui și-au pus veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.+ 59 Și, în timp ce aruncau cu pietre în el, Ștefan a implorat: „Doamne Isus, primește spiritul meu!”. 60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu voce puternică: „Iehova*, nu le pune la socoteală păcatul acesta!”.+ Și, după ce a spus aceasta, a adormit în moarte.