Revelația lui Ioan (Apocalipsa)
1 O revelație* de la Isus Cristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu+ ca să le arate sclavilor săi+ lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. Isus l-a trimis pe îngerul său și, prin intermediul lui, i-a prezentat-o în simboluri* sclavului său Ioan,+ 2 care a depus mărturie despre cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Cristos, da, despre toate lucrurile pe care le-a văzut. 3 Fericit este cel care citește cu voce tare și fericiți sunt cei care aud cuvintele acestei profeții și respectă lucrurile scrise în ea,+ căci timpul fixat este aproape.
4 Ioan către cele șapte congregații+ din provincia Asia:
Să aveți bunătate nemeritată și pace de la „Cel care este, care era și care vine”,+ de la cele șapte spirite+ care sunt înaintea tronului său 5 și de la Isus Cristos, Martorul fidel,+ întâiul născut din morți+ și Conducătorul regilor pământului!+
Ale celui care ne iubește+ și ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele său+ – 6 și a făcut din noi un regat+ și preoți+ pentru Dumnezeul și Tatăl său – , da, ale lui să fie gloria și puterea pentru totdeauna! Amin!
7 Iată că el vine cu norii+ și orice ochi îl va vedea, chiar și cei ce l-au străpuns. Și toate triburile pământului se vor bate în piept de durere din cauza lui.+ Da, amin!
8 „Eu sunt Alfa și Omega*”,+ spune Iehova* Dumnezeu, „Cel care este, care era și care vine, Cel Atotputernic”.+
9 Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș cu voi la necazuri,+ la regat+ și la perseverență+ în calitate de continuator al lui Isus,+ mă aflam pe insula numită Patmos pentru că am vorbit despre Dumnezeu și am depus mărturie despre Isus. 10 Prin inspirație* am ajuns în ziua Domnului și am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trompetă, 11 care zicea: „Scrie într-un sul ce vezi și trimite-l celor șapte congregații: din Efes,+ din Smirna,+ din Pergam,+ din Tiatira,+ din Sardes,+ din Filadelfia+ și din Laodiceea”.+
12 M-am întors să văd cine îmi vorbea și, când m-am întors, am văzut șapte lampadare de aur,+ 13 iar în mijlocul lampadarelor pe cineva ca un fiu al omului,+ îmbrăcat cu un veșmânt care îi ajungea până la glezne și având în jurul pieptului un brâu de aur. 14 Capul și părul lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii lui erau ca o flacără de foc.+ 15 Picioarele lui erau ca arama pură+ care strălucește în cuptor, iar glasul lui era ca vuietul multor ape. 16 În mâna dreaptă avea șapte stele+ și din gura lui ieșea o sabie cu două tăișuri, lungă și ascuțită;+ fața îi era ca soarele când strălucește cu putere.+ 17 Când l-am văzut, am căzut ca mort la picioarele lui.
El și-a pus mâna dreaptă pe mine și a zis: „Nu-ți fie teamă! Eu sunt Cel dintâi+ și Cel din urmă,+ 18 cel viu;+ am fost mort,+ dar iată că sunt viu pentru totdeauna, da, veșnic,+ și am cheile morții și ale Mormântului*.+ 19 Scrie deci ceea ce ai văzut, ceea ce se întâmplă acum și ceea ce se va întâmpla după aceea. 20 Iată care este secretul sacru al celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă și al celor șapte lampadare de aur: Cele șapte stele reprezintă îngerii celor șapte congregații, iar cele șapte lampadare reprezintă cele șapte congregații.+