Ezechiel
3 Și el mi-a zis: „Fiu al omului, mănâncă ce ai înainte*. Mănâncă sulul acesta și du-te să vorbești casei lui Israel”.+
2 Mi-am deschis deci gura și el mi-a dat să mănânc sulul. 3 Apoi mi-a zis: „Fiu al omului, mănâncă sulul acesta pe care ți-l dau și umple-ți stomacul cu el”. Și am început să-l mănânc, iar în gura mea el era dulce ca mierea.+
4 El mi-a zis: „Fiu al omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele mele. 5 Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire de neînțeles sau cu o limbă necunoscută, ci la casa lui Israel. 6 Nu ești trimis la multe popoare cu o vorbire de neînțeles sau cu o limbă necunoscută, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta.+ 7 Dar casa lui Israel nu va vrea să te asculte, fiindcă pe mine nu vrea să mă asculte.+ Toți cei din casa lui Israel sunt încăpățânați și au inima împietrită.+ 8 Iată! Ți-am făcut fața la fel de tare ca fețele lor și fruntea la fel de tare ca frunțile lor.+ 9 Ți-am făcut fruntea ca un diamant, mai tare decât cremenea.+ Să nu-ți fie frică de ei și să nu te îngrozești de fețele lor,+ căci sunt o casă răzvrătită”.
10 Apoi mi-a zis: „Fiu al omului, ascultă toate cuvintele pe care ți le spun și primește-le în inima ta. 11 Du-te în mijlocul exilaților poporului tău*+ și vorbește-le. Fie că vor asculta, fie că vor refuza să asculte, spune-le: «Iată ce zice Domnul Suveran Iehova»”.+
12 Atunci un spirit m-a luat cu el+ și am auzit în spatele meu un vuiet puternic și un glas care zicea: „Lăudată să fie gloria lui Iehova, din locul său!”. 13 Și s-a auzit zgomotul aripilor creaturilor vii în timp ce se atingeau una de alta+ și zgomotul roților de lângă ele,+ precum și un vuiet puternic. 14 Spiritul m-a luat cu el și m-a dus, iar eu am mers plin de amărăciune și de furie în spiritul meu; și mâna lui Iehova era puternică asupra mea. 15 M-am dus deci la Tel-Abib, la exilații care locuiau lângă râul Chebar,+ și am stat unde locuiau ei; șapte zile am stat acolo, în mijlocul lor, înmărmurit.+
16 După șapte zile, cuvântul lui Iehova a venit la mine, zicând:
17 „Fiu al omului, te-am numit străjer pentru casa lui Israel.+ Când vei auzi un cuvânt din gura mea, să-i avertizezi din partea mea.+ 18 Dacă îi zic celui rău: «Vei muri negreșit», iar tu nu-l avertizezi și nu vorbești ca să-l avertizezi pe cel rău să se întoarcă de la calea lui rea și să rămână în viață,+ atunci el, fiind rău, va muri din cauza nelegiuirii lui,+ dar sângele lui îl voi cere înapoi de la tine*.+ 19 Dar, dacă tu îl avertizezi pe cel rău, iar el nu se întoarce de la răutatea lui și de la calea lui rea, atunci el va muri din cauza nelegiuirii lui, dar tu îți vei salva viața*.+ 20 Dacă cel drept se abate de la dreptatea lui și face ce este rău*, eu îi voi pune înainte o piatră de poticnire și el va muri.+ Dacă nu l-ai avertizat, el va muri din cauza păcatului său, iar faptele lui drepte nu vor fi amintite, dar sângele lui îl voi cere înapoi de la tine*.+ 21 Însă, dacă tu l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, și el nu păcătuiește, atunci el va rămâne în viață fiindcă a fost avertizat,+ iar tu îți vei salva viața*”.
22 Mâna lui Iehova a venit peste mine în acel loc și el mi-a zis: „Ridică-te, du-te în câmpie și acolo îți voi vorbi”. 23 M-am ridicat deci și m-am dus în câmpie și iată că gloria lui Iehova era acolo,+ asemenea gloriei pe care o văzusem lângă râul Chebar.+ Și am căzut cu fața la pământ. 24 Atunci spiritul a intrat în mine și m-a făcut să mă ridic.+ Și Dumnezeu mi-a vorbit și mi-a zis:
„Du-te și închide-te în casă! 25 Fiu al omului, iată că vor pune funii peste tine și te vor lega cu ele, astfel că nu te vei putea duce în mijlocul lor. 26 Îți voi lipi limba de cerul gurii și vei fi mut și nu vei putea să-i mustri, fiindcă sunt o casă răzvrătită. 27 Dar, când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și tu le vei spune:+ «Iată ce zice Domnul Suveran Iehova». Cel ce ascultă să asculte,+ iar cel ce nu vrea să asculte să nu asculte, fiindcă sunt o casă răzvrătită.+