Iona

4 Dar lui Iona nu i-a plăcut deloc lucrul acesta și s-a aprins de mânie. 2 Atunci el s-a rugat lui Iehova: „O, Iehova, nu de asta mă temeam eu când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarsis+ prima oară, fiindcă știam că ești un Dumnezeu plin de compasiune* și îndurător, încet la mânie și bogat în iubire loială,+ care nu dorește să aducă nenorocirea. 3 Acum, o, Iehova, ia-mi, te rog, viața*, căci mai bine să mor decât să trăiesc!”.+

4 Iehova l-a întrebat: „Pe bună dreptate te-ai mâniat tu atât de tare?”.

5 Atunci Iona a ieșit din oraș și s-a așezat la est de oraș. Acolo și-a făcut un adăpost și s-a așezat la umbra lui ca să vadă ce se va întâmpla cu orașul.+ 6 Și Iehova Dumnezeu a făcut să crească o plantă agățătoare* deasupra capului lui Iona ca să-i facă umbră și să-i aline suferința. Iona s-a bucurat mult de acea plantă.

7 Dar, a doua zi, la revărsatul zorilor, adevăratul Dumnezeu a trimis un vierme, care a ros planta, iar aceasta s-a uscat. 8 Când soarele a început să strălucească, Dumnezeu a stârnit și un vânt dogoritor de la est; soarele ardea atât de puternic, încât Iona era să leșine. Și el cerea să moară* zicând: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”.+

9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: „Pe bună dreptate te-ai mâniat tu atât de tare din cauza plantei?”.+

Și el a răspuns: „Da, pe bună dreptate! M-am mâniat atât de tare, încât vreau să mor!”. 10 Dar Iehova a zis: „Ție ți-a părut rău de planta aceasta, pentru care nu tu ai muncit și pe care nu tu ai făcut-o să crească; într-o noapte a crescut și într-o noapte a murit. 11 Și mie să nu-mi pară rău de Ninive, orașul cel mare,+ în care sunt peste 120 000 de oameni, care nu știu nici măcar să deosebească binele de rău*, precum și multe animale?”.+