După Marcu

6 Și Isus a plecat de acolo și s-a dus în regiunea sa natală,+ iar discipolii săi l-au urmat. 2 În sabat, el a început să predea în sinagogă. Mulți dintre cei ce îl ascultau erau uluiți și ziceau: „De unde a învățat acest om lucrurile acestea?+ Cine este el de i-a fost dată o asemenea înțelepciune? Și de ce sunt făcute prin mâinile lui astfel de lucrări de putere?+ 3 Nu este el tâmplarul,+ fiul Mariei+ și fratele lui Iacov,+ al lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon?+ Iar surorile lui nu locuiesc aici, printre noi?”. Și se poticneau din cauza lui*. 4 Dar Isus le-a zis: „Profetul este onorat oriunde, dar nu și în regiunea sa natală, printre rudele lui și în casa lui”.+ 5 Și n-a putut să facă multe lucrări de putere acolo, ci doar a vindecat câțiva bolnavi punându-și mâinile peste ei. 6 El era uimit de lipsa lor de credință. Și a plecat într-un tur în satele dimprejur ca să predea.+

7 Atunci i-a chemat pe Cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi,+ dându-le autoritate peste spiritele necurate.+ 8 De asemenea, le-a dat instrucțiuni să nu-și ia nimic pentru călătorie, decât un toiag – nici pâine, nici traistă pentru mâncare, nici bani* în centurile lor – ,+ 9 să se încalțe cu sandalele și să nu-și ia o haină de schimb*. 10 Și le-a mai zis: „În orice casă intrați, să rămâneți acolo până la plecarea voastră din locul acela.+ 11 Dacă într-un loc oamenii nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să vă scuturați țărâna de pe picioare când veți ieși de acolo, ca mărturie pentru ei”.+ 12 Apoi ei au plecat să predice, spunându-le oamenilor să se căiască.+ 13 Și scoteau mulți demoni,+ îi ungeau cu ulei pe mulți bolnavi și îi vindecau.

14 Regele Irod+ a auzit lucrul acesta, căci numele lui Isus ajunsese bine cunoscut, iar oamenii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost sculat din morți și de aceea poate el să facă lucrări de putere*”.+ 15 Alții ziceau: „Este Ilie”. Iar alții ziceau: „Este un profet ca profeții din vechime”.+ 16 Dar, când a auzit aceasta, Irod a spus: „Ioan, căruia i-am tăiat capul, a fost sculat din morți”. 17 Fiindcă însuși Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan și să-l pună în lanțuri în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, pentru că Irod se căsătorise cu ea,+ 18 iar Ioan îi zisese de repetate ori: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău”.+ 19 De aceea, Irodiada îl ura pe Ioan și voia să-l omoare. Însă nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că era un om drept și sfânt,+ și îl ocrotea. Ori de câte ori îl asculta vorbind, el rămânea pe gânduri, neștiind ce să facă; totuși, continua să-l asculte cu plăcere.

21 Dar a venit o zi potrivită, când Irod, de ziua lui de naștere,+ a dat un ospăț pentru demnitarii săi, pentru comandanți și pentru bărbații de seamă din Galileea.+ 22 Fiica Irodiadei a intrat și a dansat, iar Irod și cei ce erau la masă cu el* au fost încântați. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și-ți voi da”. 23 El chiar i-a jurat: „Orice-mi vei cere îți voi da, până la jumătate din regatul meu”. 24 Astfel, fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?”, iar ea a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Fata s-a întors imediat la rege și i-a făcut această cerere: „Vreau să-mi dai chiar acum pe o tavă capul lui Ioan Botezătorul”.+ 26 Deși lucrul acesta l-a mâhnit profund, regele n-a vrut să-i refuze cererea, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*. 27 Și regele a trimis imediat un bărbat din garda personală, dându-i porunca de a aduce capul lui Ioan. El s-a dus și i-a tăiat capul în închisoare, 28 apoi a adus capul pe o tavă. I l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei ei. 29 Când au auzit lucrul acesta, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul și l-au pus într-un mormânt.

30 Apostolii s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit tot ce făcuseră și predaseră.+ 31 Și el le-a zis: „Veniți cu mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”.+ Căci mulți veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.+ 32 Atunci au plecat cu barca spre un loc retras ca să fie singuri.+ 33 Dar unii i-au văzut plecând și mulți au aflat despre lucrul acesta. Atunci oameni din toate orașele au venit alergând și au ajuns acolo înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei,+ căci erau ca niște oi fără păstor.+ Și a început să-i învețe multe lucruri.+

35 Întrucât era deja târziu, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu.+ 36 Dă-le drumul ca să se ducă în cătunele* și în satele dimprejur și să-și cumpere mâncare”.+ 37 El le-a răspuns: „Dați-le voi ceva să mănânce”. Ei l-au întrebat: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de 200 de dinari și să le dăm oamenilor să mănânce?”.+ 38 El le-a zis: „Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți!”. După ce s-au dus și au văzut, au spus: „Cinci. Și doi pești”.+ 39 Atunci el le-a poruncit tuturor să se întindă în grupuri pe iarba verde.+ 40 Și ei s-au întins în grupuri de câte 100 și de câte 50. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer și a spus o rugăciune*.+ Apoi a frânt pâinile și a început să le dea discipolilor ca să le pună înaintea oamenilor. De asemenea, a împărțit cei doi pești pentru toți. 42 Astfel, toți au mâncat pe săturate; 43 și au fost strânse 12 coșuri pline cu bucăți de pâine, fără a pune la socoteală peștele.+ 44 Cei ce au mâncat pâinile au fost 5 000 de bărbați.

45 Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înainte pe malul opus, spre Betsaida, în timp ce el avea să dea drumul mulțimii.+ 46 Dar, după ce și-a luat rămas-bun de la ei, s-a dus pe un munte să se roage.+ 47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat.+ 48 Pe la a patra strajă a nopții, văzând că se chinuiau să vâslească fiindcă vântul le era potrivnic, a venit spre ei umblând pe mare, dar părea că vrea să treacă pe lângă ei. 49 Când l-au văzut umblând pe mare, și-au zis: „Este o nălucă*!”.+ Și au început să țipe. 50 Căci toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar imediat el le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 51 Apoi a urcat cu ei în barcă, iar vântul s-a potolit.+ Ei au fost peste măsură de uluiți, 52 pentru că nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile, iar inima lor încă nu putea să înțeleagă.

53 Trecând pe celălalt mal, au ajuns la Ghenezaret, unde au ancorat.+ 54 Dar, imediat ce au coborât din barcă, oamenii l-au recunoscut. 55 Și au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i ducă pe bolnavi cu tărgile acolo unde auzeau că era el. 56 Și oriunde intra, în sate, în orașe sau în cătune*, îi puneau pe bolnavi în piețe și îl implorau să-i lase să-i atingă măcar franjurii veșmântului.+ Toți cei care îi atingeau se vindecau*.