Capitolul 10

Un pseudo-regat se ridică

 1. În ce măsură a prosperat „vestea bună“ în primul secol?

ÎN CIUDA persecuţiilor crude, tînăra adunare creştină continua să prospere şi să crească. Adevărul veştii bune privitoare la Regatul lui Dumnezeu şi al său Mesia a continuat „să aducă rod şi să crească în toată lumea“. În timp ce predicatorii Regatului se angajau în noi teritorii, adversarii lor se plîngeau că „aceşti oameni care au răscolit pămîntul locuit sînt prezenţi şi aici“. — Coloseni 1:5, 6; Fapte 17:6.

 2. Ce eforturi a făcut Diavolul pentru a opri propagarea adevărului, dar de ce au eşuat toate acestea?

² Dar ce puteau face nişte simpli oameni pentru a împiedica difuzarea adevărului? Istoria raportează că în primele trei secole ale erei noastre, cezarii Imperiului Roman au declanşat circa zece valuri de persecuţii contra creştinilor, dar în zadar. Cei ce urmau exemplul lui Isus se arătau „tari în credinţă“ şi refuzau să treacă peste conştiinţa lor, deşi Diavolul, comparat cu un „leu care răcneşte“, a aruncat pe mulţi dintre ei la lei literali sau i-a torturat pînă la moarte. — 1 Petru 5:8, 9; vezi 1 Corinteni 15:32; 2 Timotei 4:17.

 3. De ce trebuie să îmbrăcăm „armura completă a lui Dumnezeu“?

³ Deoarece atacul său direct prin persecuţii a eşuat de cele mai multe ori, Satan a recurs la alte mijloace mai viclene pentru a face pe discipolii lui Isus să cadă. Aceştia trăiau într-o lume orgolioasă, imorală şi ahtiată după plăceri. Diavolul s-a servit la maximum de aceste condiţii pentru a abate pe creştini de la serviciul lui Dumnezeu. Trebuia deci ca discipolii ’să stea fermi‘, aşa cum apostolul Pavel a repetat de trei ori în Efeseni 6:11–18, unde el a descris în detaliu „armura [spirituală] completă a lui Dumnezeu“ cu care ei trebuiau să se îmbrace. Te-ai îmbrăcat tu însuţi cu „armura completă a lui Dumnezeu“? Pentru a suporta încercările în aceste „zile din urmă“, aceasta este indispensabilă (2 Timotei 3:1–5). Creştinii din secolul întîi aveau şi ei mare nevoie de această armură. De ce?

 4. Ce adevăruri fundamentale referitoare la Regat au înţeles creştinii din secolul întîi?

⁴ Credinţă lor era curată şi simplă. În acel timp, toţi creştinii primiseră ungerea cu spirit şi sperau deci să beneficieze mai tîrziu de o înviere care să le permită intrarea „în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:11; 1 Corinteni 15:50). Mai tîrziu, prin anul 96 e.n., an în care apostolul Ioan, pe atunci foarte înaintat în vîrstă, a primit Apocalips sub inspiraţia lui Dumnezeu, creştinii au înţeles că „turma mică“ din care făceau ei parte va număra 144 000 de membri; chemaţi să devină „regi şi preoţi“ asociaţi cu Cristos în ceruri, ei vor domni peste pămînt timp de 1 000 de ani. Ioan  a mai înţeles că „după“ ce vor fi adunaţi cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual, se va constata existenţa unei „mari mulţimi“ de bărbaţi fideli şi femei fidele, în număr nelimitat care vor veni „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Aceşti creştini vor supravieţui ca şi clasă „marele necaz“ final care trebuie să se abată asupra pămîntului şi va constitui apoi nucleul societăţii umane care va gusta din binecuvîntările pe care le va aduce domnia Regatului milenar al lui Dumnezeu. — Luca 12:32; Apocalips 7:4, 9–17; 20:1–6; 21:1–5.

MAREA APOSTAZIE

 5, 6. (a) Ce texte biblice arată că, deja din acel timp, Diavolul a recurs la atacuri mai viclene? (b) Într-un cuvînt, în ce au constat acestea?

⁵ Ce fel de atac viclean urma deci să declanşeze Diavolul contra creştinilor? Făcînd aluzie la vechiul Israel căruia îi lipsea credinţa, apostolul Petru a dat avertismentul: „Însă au ajuns să fie şi profeţi falşi prin popor, aşa cum şi printre voi vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce discret secte distructive (. . .) vă vor exploata cu lăcomie prin cuvinte falsificate“ (2 Petru 2:1, 3). Aceşti învăţători sectanţi falşi şi doctrinele lor religioase eronate începuseră să-şi facă deja apariţia pe la sfîrşitul primului secol, căci prin 98 e.n. apostolul Ioan  a scris: „Şi cum aţi auzit că vine anticristul, iata că acum au şi ajuns să fie mulţi anticrişti (. . .). Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau de ai noştri.“ — 1 Ioan 2:18, 19.

⁶ Încă din anul 51, în ceea ce se presupune că este a doua scrisoare canonică, apostolul Pavel i-a pus în gardă pe creştini contra învăţăturilor false referitoare la „ziua lui Iehova“. El a scris: „Nimeni să nu vă seducă în vreun fel, deoarece ziua aceasta nu va veni pînă cînd nu va veni întîi apostazia şi nu va fi dezvăluit omul nelegiuirii, fiul distrugerii.“ Cine putea fi acest „om al nelegiuirii“? Această expresie trebuie să se refere la capii religioşi apostaţi care dispreţuiesc legea în sensul că, deşi pretind a fi creştini, ei „nu cunosc pe Dumnezeu“ şi „nu ascultă vestea bună privitoare la Domnul nostru Isus“ (2 Tesaloniceni 1:6–8; 2:1–3). Dar cum urma să se manifeste în adunarea creştină această clasă de apostaţi?

 7. Cum au căzut în cursă anumiţi discipoli ai lui Isus, şi ce a rezultat din aceasta?

⁷ În timp ce încă trăiau, apostolii lui Isus Cristos au constituit un obstacol în faţa întroducerii învăţăturilor false, dar „misterul acestei nelegiuiri“ era deja în acţiune „conform cu operaţiunea lui Satan“, iar în secolul al doilea a devenit şi mai evident. Isus spusese discipolilor săi: „Voi toţi sînteţi fraţi“, dar anumiţi creştini care umblau după consideraţie personală au căzut în cursa întinsă de Diavol. Ei au stabilit o distincţie între clerici şi laici. S-a observat astfel că se dezvoltă încetul cu încetul situaţia pe care apostolul Pavel o anunţase profetic prin cuvintele: „Va exista o perioadă de timp cînd nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci potrivit propriilor lor dorinţe îşi vor strînge învăţători pentru a le gîdila urechile; şi îşi vor întoarce urechile de la adevăr.“ — 2 Timotei 4:3, 4; 2 Tesaloniceni 2:6–10; Matei 23:8.

 8. (a) Care erau cele două surse principale ale învăţăturilor false? (b) Cum descriu unele enciclopedii denaturarea creştinismului?

⁸ Spre ce şi-au întors ei deci urechile? Spre învăţături care proveneau din Babilonul antic, leagănul religiei false, şi spre filozofiile greceşti care erau foarte populare în lumea romană a epocii. În Cyclopædia de M’Clintock şi Strong se face următorul comentariu: „Învăţătura creştină simplă a fost denaturată; au fost introduse ceremonii şi ritualuri pompoase; învăţătorilor creştinismului li s-au acordat onoruri lumeşti şi mari venituri băneşti; iar regatul lui Cristos s-a transformat în mare măsură într-un regat al acestei lumi.“ La rîndul ei, Encyclopædia Britannica scrie în legătură cu aceasta: „Nimic nu a putut contribui probabil mai mult la denaturarea creştinismului decît introducerea superstiţiilor care, fie că erau ele însele păgîne, fie că au fost sugerate de obiceiurile păgîne. Incapabil de a se opune cu succes creştinismului, păgînismul a contribuit mult la denaturarea lui şi i-a distrus puritatea în cele mai variate feluri.“

 9. (a) Ce concepţii religioase răspîndite se bazează pe doctrina nemuririi sufletului? (b) Cum contrazice Biblia aceste învăţături?

⁹ Care sînt cîteva din aceste superstiţii şi obiceiuri păgîne? Mai cu seamă învăţătura filozofului grec Platon, că sufletul uman este nemuritor. După această concepţie, sufletul trebuie să meargă undeva după moarte: în fericire cerească, într-un purgatoriu pentru purificare sau într-un iad de foc unde să sufere chinuri veşnice. Aceasta este total eronat dacă ne gîndim ce spune Biblia în Psalm 146:4; Ecleziast 9:5, 10; Matei 10:28; şi Romani 6:23.

ORIGINEA CATOLICISMULUI

10, 11. (a) Ce a recunoscut cardinalul Newman în legătură cu numeroase învăţături ale bisericii sale? (b) Întrucît recunoaşte că multe din obeceiurile şi doctrinele bisericii sale sînt de origine păgînă, mai pot fi considerate cu adevărat sfinte?

¹⁰ În secolul al XIX-lea, cardinalul romano-catolic John Henry Newman a arătat în lucrarea sa Essays and Sketches (vol. 2, pag. 231) originea multor învăţături din biserica sa. El scrie: „Faptul real admis de toţi este următorul: o mare parte a ceea ce este general acceptat ca adevăr creştin, se găseşte în formele sale primitive şi în părţile sale elementare în filozofiile şi religiile păgîne. De exemplu, se găseşte, atît în est cît şi în vest, credinţa într-o trinitate, ceremonia spălării picioarelor, ritul sacrificiului. Doctrina Cuvîntului Divin este platoniciană; cea a încarnării este indiană.“ Răspunzînd unui critic ce argumenta: „Aceste lucruri se găsesc în păgînism, de aceea nu sînt creştine“, cardinalul a adăugat apoi: „Noi, dimpotrivă, preferăm să spunem: «Aceste lucruri sînt în creştinism; de aceea nu sînt păgîne.»“ Cu toate acestea, ele îşi au originea în doctrinele babiloniene şi greceşti care existau deja cu secole înainte de naşterea romano-catolicismului. În plus, ele nu se găsesc în Biblie, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.

¹¹ În lucrarea sa The Development of Christian Doctrine, cardinalul Newman confirmă că învăţăturile şi ceremoniile introduse prin această mare apostazie îşi au originea în religia păgînă. Astfel, el scrie: „Pentru a recomanda păgînilor noua religie [romano-catolică], Constantin a transferat în aceasta toate podoabele exterioare cu care ei erau obişnuiţi în religia lor“. Apoi, după ce a enumerat multe obiceiuri din biserica sa, cardinalul admite că „acestea, fiind toate de origine păgînă, sînt sanctificate prin adoptarea lor în biserică“. Dar pot fi sanctificate, adică făcute sfinte nişte învăţături false?

12, 13. (a) În ce împrejurări şi cu ce intenţii s-a interesat Constantin de religia romano-catolică? (b) A devenit Constantin un creştin sincer? Cum putem afla acest lucru?

¹² Cardinalul vorbeşte despre Constantin cel Mare, împăratul roman din secolul al patrulea. Dar de ce s-a interesat Constantin de religie? La cîţiva ani după ce a luat Roma, în 312 e.n., Constantin a făcut să se ştie că în ajunul biruinţei sale avusese viziunea unei cruci de foc însoţită de cuvintele: „Prin acest [semn] vei învinge.“ El a înscris aceste cuvinte pe stindardul său. El a pus bazele religiei romano-catolice evident pentru a obţine sprijin în realizarea ulterioară a ţelurilor sale politice, şi el a întrodus în această religie „creştină“ concepţiile religioase păgîne pe care le avea încă în inima sa.

¹³ Encyclopædia Britannica scrie în legătură cu Constantin: „Păgînismul trebuie să fi fost încă o credinţă valabilă pentru acest bărbat care, aproape pînă la sfîrşitul vieţii sale, a rămas ataşat de atîtea superstiţii păgîne (. . .) Constantin avea dreptul la titlul de «Mare» nu atît pentru ceea ce era cît pentru ceea ce a făcut. Judecat după caracterul său el figurează în realitate printre cei mai josnici dintre toţi cei care în timpurile vechi sau moderne, şi-au atribuit acest epitet [„Mare“].“ Lucrul acesta este demonstrat de faptul că el s-a înjosit pînă acolo încît a ucis pe mai mulţi membri ai familiei sale. Titlul său păgîn de „Pontifex Maximus“ a fost atribuit mai tîrziu papilor Bisericii romano-catolice.

14. Au reprezentat papii Romei cu adevărat Regatul lui Dumnezeu? Motivează-ţi răspunsul.

¹⁴ În perioada întunericului şi în Evul Mediu, papii Romei au domnit pe pămînt într-un mod foarte aproape de cel al regilor, fără să mai aştepte ca Cristos să-şi inaugureze domnia milenară din ceruri. Ei şi-au dorit atunci un „regat“ pentru propriul lor avantaj egoist. Encyclopædia Britannica vorbeşte astfel despre aceasta: „Una dintre primele cauze ale denaturării creştinismului a fost tentativa de a transforma regatul creştin al lui Dumnezeu într-o monarhie vizibilă în care sfinţii să moştenească pămîntul într-un sens literal.“ Nu este de mirare că oamenii sinceri au dorit să ia poziţie împotriva unei astfel de denaturări a creştinismului! “ Însă cruda Inchiziţie care numai prin arderi pe rug a ucis mai mult de 30 000 de oameni a servit timp îndelungat Bisericii catolice ca mijloc de dominare a pretinşilor eretici. Dar nu pentru totdeauna!

CE SE POATE SPUNE DESPRE PROTESTANTISM?

15. (a) Ce a devenit în realitata Reforma protestantă? (b) De ce se poate spune că protestantismul a rămas pînă astăzi în cătuşele religiei false?

¹⁵ La 31 octombrie 1517 pe la amiază, preotul romano-catolic Martin Luther afişează cele 95 de teze de protest pe uşa bisericii din Wittenberg, Germania. Reforma protestantă începuse. Dar, în loc să se producă o întoarcere la învăţătura creştină pură şi la serviciul sacru pentru Dumnezeu, ea s-a transformat în mare parte într-o mişcare politică. S-a urmărit cîştigarea de noi teritorii prin războaie religioase, aşa cum a fost Războiul de Treizeci de ani (1618—1648) din Europa care a făcut milioane de victime. Numeroase ţări şi-au întemeiat religii proprii de stat care au continuat să înveţe principalele doctrine catolice, aşa ca nemurirea sufletului, chinul într-un iad de foc, treimea, botezul copiilor mici şi multe altele. Aceste religii au rămas pînă astăzi în sclavia falselor învăţături ale marii apostazii.

„BABILONUL CEL MARE“

16, 17. (a) Ce semnificaţie are pentru noi astăzi avertismentul din Ieremia 51:6? (b) Cum a devenit religia din Babilon de proporţii internaţionale?

¹⁶ Dar nu numai cei ce afirmă că sînt creştini practică religia falsă. Profetul Ieremia ne-a dat avertismentul:

„Fugiţi din mijlocul Babilonului şi fiecare să se îngrijească de scăpare pentru propriul său suflet“ (Ieremia 51:6).

Acest avertisment ne priveşte şi pe noi astăzi. Deja pe vremea lui Ieremia, Babilonul era celebru prin ritualurile sale religioase depravate şi prin mulţimea dumnezeilor săi. Dar Babilonul modern este de proporţii internaţionale. Cum au ajuns lucrurile pînă aici?

¹⁷ După potopul din timpul lui Noe, Nimrod, un bărbat rău, „un puternic vînător în opoziţie cu Iehova“, a început să construiască un oraş-regat şi probabil turnul religios care trebuia să ajungă pînă la cer. Acesta era Babilonul. Iehova a zădărnicit planurile acestuia încurcînd limba oamenilor şi împrăştiindu-i „peste toată suprafaţa pămîntului“. Dar religia lor falsă şi-au luat-o cu ei. Acesta a fost punctul de plecare sau rădăcina din care au ieşit apoi majoritatea religiilor lumii. — Geneza 10:8–10; 11:1–9.

18. Din ce regat fals trebuie să ieşim şi unde trebuie să fugim?

¹⁸ După cum am precizat, Constantin a amestecat această religie falsă cu învăţăturile creştine cînd a pus bazele religiei romano-catolice care, la rîndul ei, a fost sursa majorităţi doctrinelor protestante. Religiile necreştine ale pămîntului îşi au şi ele originea în Babilonul antic. Toate aceste religii, pseudo-creştine şi necreştine alcătuiesc un imperiu mondial al religiei false. Acesta este un pseudo-regat pe care apostolul Ioan  l-a numit „Babilonul cel Mare“ (. . .) Cetatea cea mare care are un regat [religios] peste regii pămîntului“ (Apocalips 17:5, 18). Dacă vrem aşadar să ne scăpăm sufletul, am face bine să urmăm sfatul excelent care ne îndeamnă să ieşim din pseudo-regatul babilonic şi să fugim la Regatul lui Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 95]

SATAN LUPTĂ CONTRA SLUJITORILOR REGATULUI —

● În mod direct, prin persecuţii, servindu-se de rudele greşit informate, guverne şi fanaticii religioşi.

● Incitînd la imoralitate în societatea prea tolerantă, fără tabu, de astăzi.

● Promovînd mîndria datorită situaţiei sociale, avuţiei, rasei sau naţionalităţii.

● Încercînd să-i facă pe oameni iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu, în goana după divertismente.

● Promovînd învăţăturile ateiste şi evoluţioniste.

● Prezentînd adevăratul creştinism într-o lumină falsă prin intermediul pseudo-regatului apostat al creştinătăţii

● Aducînd în existenţă învăţători falşi care seamănă îndoială în mijlocul creştinilor adevăraţi şi descurajîndu-i în mod perfid.

NOI PUTEM ÎNVINGE LUMEA LUI SATAN PRIN CREDINŢĂ