Cartea biblică numărul 61 — 2 Petru

Scriitorul: Petru

Locul scrierii: Babilon (?)

Data încheierii scrierii: aprox. 64 e.n.

 1. Ce fapte atestă că Petru a scris această scrisoare?

CÂND a scris a doua sa scrisoare, Petru ştia că nu după mult timp avea să moară. El dorea cu ardoare să le amintească fraţilor săi creştini cât de importantă era cunoştinţa exactă pentru ca ei să rămână statornici în serviciul lor. Există oare vreun motiv de îndoială că apostolul Petru a scris a doua scrisoare care îi poartă numele? Scrisoarea însăşi înlătură orice îndoială cu privire la identitatea scriitorului. El afirmă că este „Simon Petru, sclav şi apostol al lui Isus Cristos“ (2 Pet. 1:1). Scriitorul mai spune: „Aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu“ (3:1). Petru vorbeşte despre sine ca despre un martor ocular al transfigurării lui Isus Cristos. El s-a bucurat de acest privilegiu împreună cu Iacov şi Ioan şi descrie evenimentul cu emoţia unui martor ocular (1:16–21). El spune că Isus prezisese moartea sa (2 Pet. 1:14; Ioan 21:18, 19).

 2. Ce anume confirmă canonicitatea acestei scrisori?

² Însă unii critici consideră că a doua scrisoare n-a fost scrisă de Petru întrucât stilul celor două scrisori diferă. Dar acest lucru n-ar trebui să constituie o problemă, deoarece atât subiectul, cât şi scopul celor două scrisori sunt diferite. În plus, Petru a scris prima scrisoare „prin Silvan, un frate fidel“. Dacă lui Silvan i s-a dat o anumită libertate în ce priveşte formularea ideilor, acest lucru ar putea explica deosebirea de stil dintre cele două scrisori, întrucât se pare că Silvan nu a mai luat parte la scrierea celei de-a doua scrisori (1 Pet. 5:12). Şi canonicitatea acesteia a fost contestată, motivul invocat fiind acela că „este insuficient atestată de Părinţii Bisericii“. Totuşi, aşa cum se poate observa din chenarul „Primele cataloage importante ale Scripturilor greceşti creştine“, înainte de Al Treilea Conciliu de la Cartagina mai mulţi scriitori bisericeşti considerau că A doua scrisoare a lui Petru făcea parte din catalogul Bibliei.a

 3. Când şi unde se pare că a fost scrisă A doua scrisoare a lui Petru, şi cui i-a fost adresată?

³ Când a fost scrisă A doua scrisoare a lui Petru? Este foarte probabil ca ea să fi fost scrisă în jurul anului 64 e.n., în Babilon sau în vecinătatea acestuia, la puţin timp după prima scrisoare, însă nu există nicio dovadă sigură, mai ales cu privire la locul scrierii ei. Când a fost redactată, majoritatea scrisorilor lui Pavel circulau prin congregaţii şi îi erau cunoscute lui Petru, care le-a considerat inspirate de Dumnezeu, la fel ca „restul Scripturilor“. A doua scrisoare a lui Petru le este adresată celor „care au dobândit o credinţă, adică acelaşi privilegiu ca noi“, printre aceştia numărându-se cei cărora le fusese adresată prima scrisoare, precum şi alte persoane cărora le predicase Petru. Aşa cum prima scrisoare circulase în multe zone, şi a doua scrisoare a ajuns să aibă un caracter general (2 Pet. 3:15, 16; 1:1; 3:1; 1 Pet. 1:1).

CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA SCRISORI A LUI PETRU

 4. a) Ce eforturi trebuie să depună fraţii pentru a deveni roditori în ce priveşte cunoştinţa exactă, şi ce li se promite? b) În ce fel este cuvântul profetic mai sigur, şi de ce trebuie respectat?

⁴ Asiguraţi-vă chemarea la Regatul ceresc (1:1–21). Încă de la începutul scrisorii, Petru arată un interes iubitor faţă de „cei care au dobândit o credinţă“. El doreşte ca bunătatea nemeritată şi pacea să le fie înmulţite „prin cunoştinţa exactă despre Dumnezeu şi despre Isus, Domnul nostru“. Dumnezeu le-a dat cu mărinimie „promisiunile preţioase şi nespus de măreţe“, prin care să se facă părtaşi naturii divine. De aceea, depunând toate eforturile, ei trebuie să adauge la credinţă virtutea, cunoştinţa, stăpânirea de sine, perseverenţa, devoţiunea sfântă, afecţiunea frăţească şi iubirea. Dacă aceste calităţi vor fi în ei şi vor abunda, spune Petru, ei nu vor deveni niciodată leneşi sau neroditori în ce priveşte cunoştinţa exactă. Fraţii trebuie să facă tot posibilul să-şi asigure chemarea şi alegerea, precum şi intrarea în regatul veşnic al Domnului lor. Întrucât ştia că ‘dezbrăcarea de tabernacolul său urma să aibă loc curând’ după aceea, Petru dorea să le reamintească aceste lucruri pentru ca, după plecarea lui, aceştia să le poată menţiona oricând. Petru fusese martor ocular al măreţiei lui Cristos pe muntele sfânt când lui Isus „i-au fost adresate prin gloria măreaţă“ cuvintele: „Acesta este fiul meu iubit, pe care eu l-am aprobat!“. Astfel, cuvântul profetic este mai sigur şi trebuie respectat, deoarece n-a fost adus prin voinţa omului, „ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“ (1:1, 2, 4, 14, 17, 21).

 5. Ce avertisment dă Petru cu privire la învăţătorii falşi, şi ce ilustrări pline de forţă foloseşte el pentru a arăta că executarea judecăţilor lui Dumnezeu împotriva unor astfel de oameni este sigură?

⁵ Un avertisment plin de forţă cu privire la învăţătorii falşi (2:1–22). Profeţi falşi şi învăţători falşi aveau să introducă secte distrugătoare şi să promoveze o conduită libertină, făcând ca adevărul să fie vorbit de rău. Dar Petru dă asigurarea că distrugerea lor nu dormitează. Dumnezeu nu s-a reţinut să-i pedepsească pe îngerii care au păcătuit, nici să aducă potopul în zilele lui Noe sau să prefacă în cenuşă Sodoma şi Gomora. Însă el i-a eliberat pe predicatorul Noe şi pe dreptul Lot, ceea ce înseamnă că „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă, dar să-i păstreze pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată, ca să fie tăiaţi“. Aceştia sunt nişte îndrăzneţi, încăpăţânaţi şi, asemenea unor animale fără raţiune, vorbesc de rău despre lucruri pe care nu le cunosc. Pe lângă aceasta, ei se lasă în voia unor învăţături amăgitoare, sunt adulteri, lacomi şi, la fel ca Balaam, iubesc răsplata pentru nelegiuire. Promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt sclavi ai degradării. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, fiindcă în cazul lor se aplică proverbul: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă“ (2:9, 22).

 6. a) De ce scrie Petru, şi ce spune el cu privire la promisiunea lui Dumnezeu? b) În contrast cu batjocoritorii, cum trebuie creştinii să arate că sunt vigilenţi?

⁶ Păstraţi viu în minte ziua lui Iehova (3:1–18). Petru le scrie creştinilor pentru a le stimula capacitatea de a gândi clar, ca să-şi amintească de cuvintele rostite mai înainte. El spune că în zilele din urmă aveau să vină batjocoritori şi să zică: ‘Unde este promisa prezenţă’ a lui Cristos? Dar aceşti oameni scapă din vedere faptul că Dumnezeu a distrus lumea din vechime prin apă, iar „cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“. O mie de ani sunt ca o zi înaintea lui Iehova, aşadar Iehova „nu este încet cu privire la promisiunea sa“, ci este răbdător, fiindcă nu doreşte ca vreunul să fie distrus. Prin urmare, creştinii trebuie să fie atenţi la conduita lor şi să fie bogaţi în fapte de devoţiune sfântă în timp ce aşteaptă şi păstrează viu în minte prezenţa zilei lui Iehova, din cauza căreia cerurile aflate în flăcări se vor descompune şi elementele foarte încinse se vor topi. Dar, potrivit promisiunii lui Dumnezeu, vor exista „ceruri noi şi un pământ nou“ (3:4, 7, 9, 13).

 7. Ştiind dinainte toate acestea, ce trebuie creştinii să se străduiască să facă?

⁷ Aşadar, ei trebuie să facă tot posibilul să fie „găsiţi de el fără pată, fără defect şi în pace“. Ei trebuie să considere răbdarea Domnului lor drept salvare, aşa cum le-a scris şi iubitul frate Pavel. Ştiind dinainte toate acestea, ei trebuie să se păzească să nu cadă de la statornicia lor. Petru spune în încheiere: „Continuaţi să creşteţi în bunătatea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos. A lui să fie gloria acum şi până în ziua eternităţii!“ (3:14, 18).

DE CE ESTE DE FOLOS

 8. a) Ce afirmă Petru despre caracterul inspirat atât al Scripturilor ebraice, cât şi al celor greceşti? b) Ce foloase vom trage dacă ţinem ferm la cunoştinţa exactă?

⁸ Cunoştinţa exactă este foarte importantă! Petru însuşi foloseşte în argumentaţia sa cunoştinţa exactă pe care o dobândise din Scripturile ebraice. El afirmă că acestea au fost inspirate de spiritul sfânt: „Profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“. El arată, de asemenea, că înţelepciunea pe care o avea Pavel îi fusese „dată“ (1:21; 3:15). Vom trage mari foloase dacă analizăm aceste scrieri inspirate şi dacă ţinem ferm la cunoştinţa exactă. În felul acesta, nu vom manifesta niciodată mulţumire de sine asemenea oamenilor care, potrivit cuvintelor lui Petru, spun: „Toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei“ (3:4). De asemenea, nu vom cădea în capcanele învăţătorilor falşi asemenea celor descrişi de Petru în capitolul 2 al scrisorii sale. Dimpotrivă, ar trebui să acordăm întotdeauna atenţie avertismentelor date de Petru şi de ceilalţi scriitori ai Bibliei. Acestea ne ajută să rămânem ‘ferm stabiliţi în adevăr’ şi, cu răbdare şi statornicie, să ‘continuăm să creştem în bunătatea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos’ (1:12; 3:18).

 9. Ce eforturi suntem încurajaţi să depunem, şi de ce?

⁹ Pentru a ne ajuta să creştem în „cunoştinţa exactă despre Dumnezeu şi despre Isus, Domnul nostru“, Petru ne îndeamnă să depunem eforturi ca să dezvoltăm calităţile creştine enumerate în capitolul 1, versetele 5 la 7. Apoi, în versetul 8, el adaugă: „Pentru că, dacă aceste lucruri vor fi în voi şi vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiţi leneşi sau neroditori în ce priveşte cunoaşterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos“. Aceasta este, într-adevăr, o excelentă încurajare pentru a fi slujitori activi ai lui Dumnezeu în aceste zile critice! (1:2)

10. a) Ce promisiuni scoate în evidenţă Petru, şi ce îndemn dă el în legătură cu acestea? b) Ce asigurare dă Petru în legătură cu profeţiile referitoare la Regat?

¹⁰ Este foarte important să facem tot posibilul pentru a ne asigura că vom avea parte de „promisiunile preţioase şi nespus de măreţe“ ale lui Iehova Dumnezeu! Din acest motiv, Petru îi îndeamnă pe creştinii unşi să-şi menţină privirile aţintite asupra Regatului, spunând: „Faceţi tot posibilul să vă asiguraţi chemarea şi alegerea, căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veţi eşua niciodată. De fapt, aşa vi se va da din belşug intrarea în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“. Apoi, Petru atrage atenţia asupra măreţiei gloriei Regatului lui Isus, al cărei martor fusese cu ocazia viziunii transfigurării, şi adaugă: „De aceea, noi avem cuvântul profetic mai sigur“. Într-adevăr, toate profeţiile referitoare la măreţul Regat al lui Iehova se vor împlini cu siguranţă. Astfel putem repeta plini de încredere cuvintele lui Isaia citate de Petru: „Potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea“ (2 Pet. 1:4, 10, 11, 19; 3:13; Is. 65:17, 18).

[Notă de subsol]