‘Ce anume cere Iehova de la tine?’

 1, 2. De ce este încurajator să vedem cum a reacţionat Iehova la decăderea morală a poporului său din vechime?

SĂ NE imaginăm următoarea scenă: O fetiţă tresare speriată la auzul unor bătăi puternice în uşă. Să fie oare negustorul necinstit, care vine după banii pe care îi datorează familia ei? Acesta i-a înşelat pe mulţi folosind greutăţi false şi pretinzând dobândă în mod abuziv. Ca să scape cu faţa curată, el îi mituieşte pe mai-marii oraşului, care nu iau în seamă plângerile victimelor. Fetiţa se simte lipsită de apărare; tatăl ei şi-a părăsit familia pentru o femeie mai tânără. Ea şi mama ei ar putea fi vândute ca sclave.

² Această scenă surprinde câteva dintre practicile condamnate de cei doisprezece profeţi (Amos 5:12; 8:4-6; Mica 6:10-12; Ţefania 3:3; Maleahi 2:13-16; 3:5). Dacă am fi trăit pe timpul acela, cum am fi reacţionat? Oricât de tristă pare situaţia, putem fi încurajaţi de acţiunile hotărâte pe care le-a întreprins Iehova faţă de poporul său în zilele acestor profeţi. Într-adevăr, cele douăsprezece cărţi arată clar că Dumnezeu acordă importanţă unor calităţi şi atitudini lăudabile. Încurajările sale ne ajută să ne însuşim norme morale înalte, ne stimulează să facem ce este bine şi ne îndeamnă să-i aducem laude. Întrucât ziua de judecată a lui Iehova se apropie cu repeziciune, să acordăm atenţie mesajului încurajator din aceste cărţi ca să înţelegem mai bine ce anume cere Dumnezeu de la noi. Pentru început, să ne îndreptăm atenţia asupra evenimentelor care au avut loc în secolul al VIII-lea î.e.n., în zilele lui Mica.

 3, 4. a) Ce rugăminte emoţionantă găsim în cartea Mica? b) La ce te îndeamnă întrebarea din Mica 6:8?

³ La prima vedere, cartea Mica ar putea părea o listă lungă de acuzaţii aduse israeliţilor neascultători. Desigur, Iehova n-a închis ochii la decăderea morală a poporului său dedicat, din care făceau parte şi cei ce, aşa cum a spus el, ‘urau binele şi iubeau răul’ (Mica 3:2; 6:12). Însă, pe lângă mesajul de condamnare, această carte conţine unul dintre cele mai emoţionante şi mai stimulatoare sfaturi. Mica îndreaptă atenţia spre Sursa normelor drepte şi pune următoarea întrebare, care ne îndeamnă la reflecţie: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — Mica 6:8.

⁴ Ai remarcat ce rugăminte ne adresează Creatorul nostru? Ni se aminteşte cu iubire că trebuie să ne însuşim o atitudine constructivă, în loc să permitem ca răutatea atât de răspândită astăzi să ne ducă pe căi greşite. Iehova ştie că noi, ca slujitori loiali ai săi, dorim să cultivăm calităţi divine, de aceea are încredere în noi. Tu cum ai răspunde la întrebarea: ‘Ce anume cere Iehova de la tine?’ Poţi să identifici acele aspecte din viaţa ta care sunt, sau ar trebui să fie, influenţate de normele morale ale lui Dumnezeu? Dacă trăieşti la înălţimea acestor norme, relaţiile tale cu Dumnezeu şi calitatea vieţii tale se vor îmbunătăţi considerabil. În viitorul apropiat, întregul pământ va fi un paradis. De aceea, următorul sfat este foarte încurajator: „Semănaţi în dreptate, seceraţi potrivit bunătăţii iubitoare! Desţeleniţi-vă un ogor, cât mai aveţi timp să-l căutaţi pe Iehova, înainte să vină el şi să vă înveţe dreptatea“ (Osea 10:12). În continuare vom analiza câteva idei importante care se desprind din sfatul excelent dat în Mica 6:8.

 5. De ce este important să ‘umblăm modest’ cu Dumnezeu?

⁵ Să remarcăm că, aşa cum spune Mica, Iehova ne cere ‘să umblăm modest’ cu El. Este în folosul nostru să fim modeşti, pentru că „înţelepciunea este cu cei modeşti“ (Proverbele 11:2). Modestia presupune să fim conştienţi de limitele impuse de păcatul adamic. Recunoaşterea faptului că ne-am născut în păcat este un pas esenţial în eforturile noastre de a nu păcătui în mod intenţionat. — Romani 7:24, 25.

 6. De ce este în folosul nostru să recunoaştem cu modestie că păcatul nu rămâne fără consecinţe?

⁶ De ce modestia, însoţită de umilinţă, este atât de importantă în strădania de a nu păcătui intenţionat? Deoarece omul modest recunoaşte că păcatul are o mare putere (Psalmul 51:3). Osea ne ajută să înţelegem că păcatul ar putea părea atrăgător, însă consecinţele lui sunt întotdeauna dezastruoase. De exemplu, Iehova a promis că va „cere socoteală“ pentru neascultarea poporului său. Se înţelege oare din aceste cuvinte că păcătoşii lipsiţi de modestie ar putea scăpa de consecinţe? Poate că ei aşa credeau, dacă ne gândim că adesea păcatul înşală şi înrobeşte. Dar, ceea ce este şi mai grav, păcatul îi separă pe păcătoşi de Dumnezeu, aducându-i într-o stare şi mai deplorabilă: „Faptele lor nu-i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor“. Păcatul intenţionat va deteriora structura morală a celui ce păcătuieşte, transformându-l într-un „răufăcător“. Mai mult, viaţa lui va ajunge deşartă. Chiar dacă o vreme s-ar putea spune că păcătosului nepenitent îi merge bine, el nu se poate aştepta să aibă aprobarea lui Dumnezeu. — Osea 1:4; 4:11-13; 5:4; 6:8.

 7. Cum reacţionează oamenii modeşti la îndrumarea lui Iehova?

⁷ De asemenea, oamenii modeşti recunosc că au nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu pentru a evita consecinţele triste ale păcatului. Mica a prezis un timp, timpul nostru, când mulţi vor căuta stăruitor ‘să fie învăţaţi căile lui Iehova’ şi ‘să umble pe cărările sale’. Aceşti oameni smeriţi se îndreaptă spre „legea“ şi „cuvântul lui Iehova“. Probabil că şi tu te numeri printre cei care doresc ‘să umble în numele lui Iehova’, respectând cerinţele sale. Dar, asemenea lui Mica, ai putea fi interesat să cunoşti şi alte modalităţi de a rămâne „curat“ din punct de vedere moral (Mica 4:1-5; 6:11). Dacă vei căuta cu modestie să faci ceea ce Iehova cere de la tine, vei avea multe foloase.

 8. Ce putem spune despre valorile morale ale acestei lumi?

⁸ Fiind profund interesat de sănătatea noastră spirituală şi fizică, Iehova ne cere să ne păstrăm castitatea într-o lume ale cărei valori morale se degradează încontinuu (Maleahi 2:15). Din toate părţile suntem bombardaţi de mesaje cu conţinut sexual. Multora li se pare firesc să se uite la imagini şi filme pornografice, să citească materiale despre acte sexuale obscene şi să asculte cântece cu versuri indecente. De asemenea, unii dovedesc lipsă de respect faţă de femei, considerându-le simple obiecte de satisfacere a dorinţelor sexuale. În şcoli, adolescenţii spun glume obscene şi fac aluzii sexuale. Cum ne putem opune acestor influenţe corupătoare?

 9. Cum nesocoteau mulţi normele lui Iehova pe vremea celor doisprezece profeţi?

⁹ Cei doisprezece profeţi ne oferă sfaturi valoroase. Chiar dacă au trăit cu mult înainte de era cinematografelor multiplex şi a videocluburilor, pe timpul lor existau simbolurile falice, aşa-numita prostituţie sacră şi o promiscuitate neruşinată (1 Regi 14:24; Isaia 57:3, 4; Habacuc 2:15). Lucrul acesta reiese din următoarele cuvinte ale profeţilor: „Bărbaţii se retrag cu prostituatele şi aduc jertfe cu prostituatele sacre“. „Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să profaneze sfântul meu nume.“ Unii iudei dădeau cu regularitate „o plată pentru prostituate“ în cadrul unor ritualuri ale fertilităţii.a Adulterul se practica pe scară largă, soţiile infidele ‘ducându-se după amanţii lor pătimaşi’. — Osea 2:13; 4:2, 13, 14; Amos 2:7; Mica 1:7, Contemporary English Version (CEV).

10. a) Care este principala cauză a imoralităţii sexuale? b) În ce fel s-a făcut vinovat de fornicaţie spirituală poporul din vechime al lui Dumnezeu?

¹⁰ Dar noi ştim că imoralitatea sexuală dezvăluie atitudinea şi motivaţiile unei persoane (Marcu 7:20-22). Referitor la poporul său imoral, Iehova a spus că „spiritul de fornicaţie [pofta nesăţioasă după sex, CEV] i-a făcut să rătăcească“ şi că ei „comit nelegiuiri“ (Osea 4:12; 6:9).b Zaharia a menţionat „spiritul de necurăţie“ (Zaharia 13:2). Comportamentul acelor oameni reflecta neruşinare, lipsă de respect, ba chiar dispreţ faţă de normele şi de autoritatea lui Iehova. Astfel, pentru a-şi corecta motivaţiile, cei care manifestau această atitudine trebuiau să-şi schimbe complet modul de gândire şi starea inimii. Înţelegând acest lucru, creştinii apreciază şi mai mult ajutorul pe care îl primesc pentru a evita imoralitatea şi consecinţele ei tragice.

11. Care sunt câteva dintre consecinţele imoralităţii sexuale?

¹¹ Probabil că ştim multe cazuri în care imoralitatea a destrămat familii, i-a privat pe copii de îndrumarea părintească, a provocat boli dezgustătoare şi a dus la curmarea unor vieţi prin avort. Cei care nu ţin cont de normele Creatorului cu privire la sexualitate îşi fac de cele mai multe ori rău pe plan fizic şi afectiv. Mica a scris: „Pentru că [o persoană] a ajuns necurată, vine distrugerea, iar distrugerea este dureroasă“ (Mica 2:10). Fiind conştienţi de lucrul acesta, cei ce-l iubesc pe Dumnezeu sunt şi mai hotărâţi să nu-şi pângărească inima şi mintea insistând asupra unor gânduri necurate. — Matei 12:34; 15:18.

12. Ce foloase avem dacă ne însuşim punctul de vedere al lui Iehova cu privire la relaţiile sexuale?

¹² Însă creştinii nu evită imoralitatea sexuală doar pentru că nu vor să se îmbolnăvească sau să dea naştere unor copii nelegitimi. Ei înţeleg cât de important este să cultive iubire faţă de legea lui Dumnezeu şi să-şi însuşească punctul său de vedere cu privire la sexualitate. Iehova i-a înzestrat pe oameni cu dorinţa firească de a avea relaţii sexuale ca expresie a iubirii conjugale. Lucrul acesta a fost inclus în scopul său la crearea primilor oameni. Când au loc într-un cadru potrivit, adică între soţ şi soţie, relaţiile sexuale sunt folositoare, întărind legătura dintre cei doi şi având uneori drept rezultat procrearea. Dar relaţiile sexuale în afara căsătoriei au consecinţe grave, aşa cum au arătat cei doisprezece profeţi. În trecut, practicile sexuale imorale au atras dezaprobarea lui Dumnezeu. Acesta a fost un preţ foarte mare atunci şi la fel este şi în prezent.

13. Cum putem ‘să înlăturăm fornicaţia’ şi să ne împotrivim ispitelor?

¹³ Osea i-a implorat pe contemporanii lui să îndepărteze, sau ‘să înlăture, fornicaţia dinaintea lor’, altfel spus să ia măsuri concrete pentru a respecta norme morale înalte (Osea 2:2). Şi în cazul nostru este înţelept să ne îndepărtăm de orice situaţie periculoasă. De exemplu, poate că la şcoală sau în zona în care locuieşti te confrunţi permanent cu o ispită. Chiar dacă nu poţi să-ţi schimbi şcoala sau locuinţa, există alte modalităţi de a sta la distanţă de ispită şi, astfel, de a ‘înlătura fornicaţia dinaintea ta’. Spune-le altora că eşti un creştin adevărat, Martor al lui Iehova. Explică-le clar, dar cu respect, care sunt valorile şi convingerile tale. Asigură-te că ceilalţi au înţeles că eşti hotărât să respecţi normele înalte ale lui Iehova (Amos 5:15). O altă modalitate prin care poate fi ‘înlăturată fornicaţia’ este evitarea pornografiei şi a divertismentelor discutabile. Lucrul acesta ar putea presupune să arunci la gunoi unele reviste sau să-ţi faci alţi prieteni, care îl iubesc pe Iehova şi care te vor susţine în hotărârea de a face ceea ce aşteaptă el de la tine (Mica 7:5). Astfel, cu ajutorul lui Iehova vei putea să te împotriveşti influenţelor imorale ale acestei lumi!

14, 15. a) Ce înseamnă ‘a iubi bunătatea’? b) Cum ne poate ajuta faptul de a iubi bunătatea să fim ireproşabili?

¹⁴ Mica a arătat că Iehova ne cere ‘să iubim bunătatea’. Omul bun face bine, nu rău. Bunătatea este într-o strânsă legătură cu desăvârşirea morală. Ea presupune să fim cinstiţi şi corecţi în activităţile personale şi în relaţiile cu ceilalţi. În capitolul 6 am analizat câteva domenii importante, cum ar fi afacerile şi chestiunile financiare, în care corectitudinea şi cinstea sunt esenţiale. Dar acestea nu sunt singurele domenii în care trebuie să fim corecţi, cinstiţi şi buni.

¹⁵ Cei ce iubesc bunătatea şi doresc să le facă bine semenilor se străduiesc să fie ireproşabili. Iată ce le-a spus Iehova israeliţilor care nu se achitau de obligaţiile materiale pe care le aveau în ce priveşte închinarea curată: „Voi . . . mă jefuiţi“ (Maleahi 3:8). Poţi menţiona unele modalităţi prin care Dumnezeu ar putea fi ‘jefuit’ în prezent? Să ne gândim, de exemplu, la un creştin care, în cadrul congregaţiei sau într-o altă împrejurare, se ocupă de banii donaţi pentru promovarea intereselor Regatului. Ai cui sunt banii? Aceştia îi aparţin, de fapt, lui Iehova, deoarece au fost oferiţi pentru promovarea închinării sale (2 Corinteni 9:7). Ar putea un creştin „să ia cu împrumut“ din aceşti bani ca să-şi rezolve o problemă urgentă sau ca să-i folosească în alte scopuri fără să fie autorizat în acest sens? Categoric nu. A face lucrul acesta ar echivala cu a fura de la Dumnezeu! De asemenea, n-ar mai putea fi vorba de bunătate sau de corectitudine nici faţă de cei ce au donat aceşti bani pentru lucrarea lui Dumnezeu. — Proverbele 6:30, 31; Zaharia 5:3.

16, 17. a) Cum au dat unii dovadă de lăcomie în zilele lui Amos şi ale lui Mica? b) Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la lăcomie?

¹⁶ De asemenea, bunătatea îi ajută pe creştini să se ferească de lăcomie. Pe vremea lui Amos, majoritatea israeliţilor erau de o lăcomie fără margini. Rapace asemenea unor animale de pradă, unii erau gata ‘să-l vândă pe cel drept’, colaboratorul lor în credinţă, „pe argint“ (Amos 2:6)! La fel stăteau lucrurile şi pe vremea lui Mica: bogaţii din Iuda îşi însuşeau, uneori chiar cu forţa, bunurile celor care erau prea slabi să se poată apăra (Mica 2:2; 3:10). Aceşti oameni lacomi, care puneau stăpânire pe pământurile semenilor lor, încălcau Legea lui Iehova, îndeosebi ultima dintre Cele Zece Porunci şi prevederile care interziceau vânzarea definitivă a pământului moştenit. — Exodul 20:13, 15, 17; Leviticul 25:23-28.

¹⁷ Astăzi, obiceiul ca oamenii să fie vânduţi sau să fie făcuţi sclavi nu mai este aşa de răspândit ca în zilele profeţilor. Totuşi, ce putem spune despre cei care obţin profituri pe seama altora sau care îi exploatează pe alţii? În mod sigur, creştinii care iubesc bunătatea nu-şi vor exploata colaboratorii în credinţă. De pildă, ei ştiu că nici nu este un lucru corect, nici nu este o dovadă de bunătate să înceapă o afacere sau să promoveze un plan de investiţii gândindu-se că principalii lor clienţi vor fi colaboratorii lor în credinţă. Dacă cineva ar intenţiona să obţină repede profituri pe seama colaboratorilor săi creştini, ar da dovadă de lăcomie, iar creştinii sunt avertizaţi să se ferească de ea (Efeseni 5:3; Coloseni 3:5; Iacov 4:1-5). Lăcomia se poate manifesta sub diverse forme: iubirea de bani, dorinţa de putere sau de câştig, pofta nestăpânită în ce priveşte mâncarea, băutura, relaţiile sexuale sau alte lucruri. Mica a arătat că oamenii lacomi şi egoişti ‘nu se vor sătura’. Lucrul acesta este valabil şi astăzi. — Mica 6:14.

18, 19. a) Ce au spus unii dintre cei doisprezece profeţi despre grija lui Iehova faţă de „locuitorul străin“? b) Cum ne putem îmbunătăţi relaţiile cu semenii dacă manifestăm consideraţie iubitoare faţă de ei?

¹⁸ Iehova le-a poruncit slujitorilor săi să ‘nu-l înşele pe locuitorul străin’. Iată ce a spus el prin intermediul lui Maleahi: „Atunci mă voi apropia de voi pentru judecată . . . împotriva celor ce încalcă drepturile locuitorului străin“ (Zaharia 7:10; Maleahi 3:5). Au loc schimbări în zona în care locuieşti datorită valului de imigranţi sau de persoane de altă naţionalitate, de altă rasă sau dintr-un alt mediu social? Poate că ei s-au mutat din motive de siguranţă, pentru a-şi găsi un loc de muncă sau pentru a duce un trai mai bun. Cum îi priveşti pe cei care nu vorbesc aceeaşi limbă ca tine şi care au un mod de viaţă diferit de al tău? Observi la tine înclinaţia spre prejudecăţi, care reprezintă opusul bunătăţii?

¹⁹ Să ne gândim la reacţia favorabilă pe care o vor avea oamenii dacă le explicăm că toţi, indiferent de ţara sau de mediul din care provin, trebuie să audă adevărul din Biblie. Bunătatea nu ne va permite să considerăm că aceşti nou-veniţi nu au dreptul să folosească unele bunuri, cum ar fi Sala Regatului. În secolul I, apostolul Pavel le-a amintit unor creştini iudei care aveau prejudecăţi faţă de neiudei că nimeni nu merita salvarea; aceasta era posibilă numai datorită bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu (Romani 3:9-12, 23, 24). Bunătatea faţă de alţii ne va face să ne bucurăm că Dumnezeu îşi arată acum iubirea faţă de mulţi oameni care mai înainte nu au avut posibilitatea să audă vestea bună (1 Timotei 2:4). Străinii sau oamenii din alte medii sunt, de obicei, defavorizaţi. De aceea, noi trebuie să manifestăm consideraţie şi bunătate faţă de ei, primindu-i cu căldură printre noi şi tratându-i ca şi cum s-ar fi născut în mijlocul nostru. — Leviticul 19:34.

20. Spre cine s-au îndreptat unii israeliţi pentru îndrumare?

²⁰ Mica a subliniat şi importanţa faptului de a umbla cu Dumnezeu, de a avea încredere că el este adevăratul Dumnezeu şi de a ne lăsa îndrumaţi de el (Proverbele 3:5, 6; Osea 7:10). După ce s-au întors din exil, unii iudei s-au îndreptat spre ghicitori, spre prezicători şi spre dumnezei falşi, din câte se pare pentru a primi ajutor pe timp de secetă. În realitate, ei au invocat forţe spirituale rele, deşi Iehova condamnase în mod clar toate practicile spiritiste (Deuteronomul 18:9-14; Mica 3:6, 11; 5:12; Hagai 1:10, 11; Zaharia 10:1, 2). Acei iudei au intrat în legătură cu creaturi spirituale care i se împotrivesc adevăratului Dumnezeu!

21, 22. a) Ce practici spiritiste sunt cunoscute în zona ta? b) De ce adevăraţii slujitori ai lui Iehova nu au nicio legătură cu ocultismul?

²¹ În prezent, unii consideră că spiritele rele menţionate în Scripturi sunt doar simboluri ale ideii de rău. Totuşi, Biblia dezvăluie că demonii sunt reali şi că ei se află în spatele astrologiei, al vrăjitoriei şi al diferitelor forme de magie (Faptele 16:16-18; 2 Petru 2:4; Iuda 6). Pericolele spiritismului sunt şi ele reale. În multe culturi, oamenii apelează la şamani (vraci care pretind că deţin puteri miraculoase) şi la vrăjitori. Alţii caută îndrumarea horoscopului sau folosesc cărţi de tarot, baghete magice, planşe Ouija sau cristale aducătoare de noroc. Mulţi alţii încearcă să comunice cu spiritele morţilor. De asemenea, se spune că unii oameni de stat au apelat la astrologi şi la mediumuri spiritiste înainte de a lua anumite decizii. Toate acestea sunt în opoziţie cu sfatul lui Mica de a umbla cu adevăratul Dumnezeu, respectând îndrumarea sa.

²² Adevăraţii slujitori ai lui Iehova trebuie să respingă asemenea practici. Putem fi siguri că Dumnezeu nu recurge niciodată la magie sau la ocultism pentru a-şi revela voinţa sau pentru a-şi manifesta puterea. Dimpotrivă, după cum ni se dă asigurarea în Amos 3:7, Iehova „dezvăluie lucrurile sale confidenţiale slujitorilor săi profeţi“. În plus, cel ce practică ocultismul poate ajunge sub influenţa şi sub stăpânirea conducătorului demonilor, Satan, care este un mincinos şi maestru în înşelătorie. El şi acoliţii lui caută să facă numai rău, dovedind întotdeauna cruzime şi chiar omorând oameni (Iov 1:7-19; 2:7; Marcu 5:5). Aşadar, înţelegem că, îndemnându-ne să umblăm cu adevăratul Dumnezeu, Mica a condamnat implicit ghicitoria şi vrăjitoria.

23. Cine este singurul în măsură să răspundă la cererile noastre după ajutor?

²³ Putem avea o adevărată spiritualitate numai dacă stăm lângă Iehova şi lângă închinarea sa curată (Ioan 4:24). Profetul Zaharia a scris: „Cereţi-i lui Iehova“ (Zaharia 10:1). Chiar dacă s-ar întâmpla să fim atacaţi sau ispitiţi de forţe spirituale rele, să nu uităm că „oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Ioel 2:32). Această promisiune este încurajatoare pentru noi în timp ce păstrăm viu în minte marea sa zi.

24. Ce lecţie se desprinde din Mica 6:8?

²⁴ Aşadar, cuvintele din Mica 6:8 ne dau mult de gândit. Pentru a respecta norme morale înalte, avem nevoie de motivaţii corecte şi de calităţi divine. Cuvintele lui Osea constituie o încurajare pentru noi, care trăim „la sfârşitul zilelor“. El a spus că, în timpul nostru, cei ce se tem de Dumnezeu vor căuta bunătatea lui Iehova (Osea 3:5). Iar Amos a repetat invitaţia pe care ne-o face Dumnezeu: „Căutaţi binele . . . ca să trăiţi“. De asemenea, suntem îndemnaţi: „Iubiţi binele!“ (Amos 5:14, 15). Dacă procedăm aşa, vom găsi multă bucurie făcând ceea ce ne cere Iehova.