Prima scrisoare către corinteni
11 Fiți imitatorii mei, așa cum și eu sunt imitatorul lui Cristos.+
2 Vă laud pentru că vă amintiți de mine în toate lucrurile și țineți cu tărie la tradiții, așa cum vi le-am transmis. 3 Dar vreau să știți aceasta: capul oricărui bărbat este Cristos,+ capul femeii este bărbatul+ și capul lui Cristos este Dumnezeu.+ 4 Orice bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit îi aduce rușine capului său, 5 dar orice femeie care se roagă sau profețește+ cu capul descoperit îi aduce rușine capului ei, fiindcă este ca și cum ar avea capul ras*. 6 Dacă o femeie nu se acoperă, să se tundă; dar, dacă este rușinos pentru o femeie să fie tunsă sau rasă, să se acopere.
7 Bărbatul nu trebuie să aibă capul acoperit, deoarece el este chipul+ și gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului. 8 Căci nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat.+ 9 Mai mult, nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.+ 10 Din acest motiv, dar și pentru îngeri, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorității asupra ei.+
11 De altfel, în Domnul*, femeia nu poate exista fără bărbat și bărbatul nu poate exista fără femeie. 12 Căci, așa cum femeia este din bărbat,+ tot așa și bărbatul vine în existență prin femeie; dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.+ 13 Judecați voi înșivă: Este potrivit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14 Nu vă învață chiar firea că este o dezonoare pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 dar că pentru o femeie este o onoare să poarte părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. 16 Totuși, dacă cineva vrea să susțină alt obicei, noi n-avem altul și nici congregațiile lui Dumnezeu.
17 Dându-vă aceste instrucțiuni, nu vă laud, deoarece întrunirile voastre vă fac mai mult rău decât bine. 18 În primul rând, aud că, atunci când vă întruniți în congregație, între voi sunt dezbinări și, într-o anumită măsură, o cred. 19 Fiindcă, în mod sigur, vor fi și secte între voi,+ ca să se vadă clar care dintre voi sunteți aprobați.
20 Când vă întruniți toți într-un loc, voi nu faceți lucrul acesta pentru a mânca Cina Domnului.+ 21 Deoarece, când sosește momentul s-o mâncați, voi luați mai întâi propria cină, astfel că unul este flămând, iar altul este beat. 22 N-aveți oare case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți voi congregația lui Dumnezeu și îi faceți să se rușineze pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.
23 Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am și transmis: că Domnul Isus, în noaptea+ în care urma să fie trădat, a luat o pâine 24 și, după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a zis: „Aceasta reprezintă corpul meu,+ care este dat în folosul vostru. Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”.+ 25 După ce au luat cina, el a făcut la fel și cu paharul,+ zicând: „Paharul acesta reprezintă noul legământ,+ ce va fi validat de sângele meu.+ Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea, ori de câte ori îl veți bea”.+ 26 Fiindcă, ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, continuați să vestiți moartea Domnului până va veni el.
27 Așadar, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în mod nedemn va fi vinovat cu privire la corpul și sângele Domnului. 28 Fiecare să se examineze+ mai întâi cu atenție dacă într-adevăr corespunde și abia apoi să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29 Fiindcă cel care nu discerne că ceea ce mănâncă și bea reprezintă corpul Domnului își mănâncă și își bea propria condamnare. 30 Iată de ce mulți dintre voi sunt slabi și bolnavi și nu puțini dorm în moarte*.+ 31 Dar, dacă ne-am examina cu atenție, nu am fi judecați. 32 Însă, când suntem judecați, suntem și disciplinați de Iehova*,+ ca să nu fim condamnați împreună cu lumea.+ 33 Așadar, frații mei, când vă întruniți ca să mâncați această cină, așteptați-vă unii pe alții. 34 Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, pentru ca întrunirea voastră să nu fie spre condamnare.+ Cât despre celelalte chestiuni, le voi pune în ordine când voi veni la voi.