Prima scrisoare către corinteni
9 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru?+ Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2 Chiar dacă nu sunt apostol pentru alții, în mod sigur sunt pentru voi! Căci voi sunteți sigiliul care confirmă apostolatul meu în Domnul.
3 Apărarea mea în fața celor care mă judecă este următoarea: 4 N-avem oare dreptul* să mâncăm și să bem? 5 N-avem oare dreptul să ne căsătorim cu o femeie credincioasă+ și s-o luăm cu noi*, la fel ca ceilalți apostoli și frații Domnului+ și Chifa*?+ 6 Sau numai Barnaba+ și cu mine trebuie să lucrăm* pentru a ne întreține? 7 Ce soldat slujește vreodată pe propria cheltuială? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei?+ Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei?
8 Spun eu aceste lucruri potrivit gândirii omenești? Nu spune și Legea aceste lucruri? 9 Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu pui botniță taurului când treieră”.+ Oare la tauri se gândește Dumnezeu? 10 Nu spune el, de fapt, lucrul acesta în folosul nostru? Într-adevăr, lucrul acesta a fost scris în folosul nostru, fiindcă cine ară și cine treieră trebuie să facă aceasta cu speranța că își va primi partea.
11 Dacă noi am semănat printre voi lucruri spirituale, este oare prea mult dacă secerăm de la voi lucruri materiale?+ 12 Dacă alții au acest drept asupra voastră, nu-l avem cu atât mai mult noi? Totuși, noi nu ne-am folosit de acest drept*,+ ci îndurăm totul ca să nu punem vreo piedică veștii bune despre Cristos.+ 13 Nu știți că bărbații care îndeplinesc un serviciu sacru mănâncă din lucrurile de la templu, iar cei ce slujesc la altar își primesc partea de la altar?+ 14 Tot așa, Domnul a hotărât ca oricine anunță vestea bună să trăiască din vestea bună.+
15 Dar eu nu m-am folosit de niciuna dintre aceste măsuri.+ De fapt, n-am scris aceste lucruri ca să se facă așa în cazul meu, căci mai bine aș muri decât să . . . Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudă!+ 16 Dacă anunț vestea bună, nu înseamnă că am motive să mă laud, fiindcă am o obligație. Într-adevăr, vai de mine dacă nu anunț vestea bună!+ 17 Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată; dar, chiar dacă îl fac împotriva voinței mele, tot am această responsabilitate* care mi-a fost încredințată.+ 18 Care este deci răsplata mea? Este ca, atunci când anunț vestea bună, să o dau fără plată și, astfel, să nu abuzez de dreptul* meu în legătură cu vestea bună.
19 Căci, deși n-am nicio obligație față de nimeni, m-am făcut sclavul tuturor, ca să-i câștig pe cât mai mulți. 20 Pentru iudei am devenit ca un iudeu, ca să-i câștig pe iudei;+ pentru cei ce sunt sub lege am devenit ca și cum aș fi sub lege – deși eu nu sunt sub lege – , ca să-i câștig pe cei ce sunt sub lege.+ 21 Pentru cei ce sunt fără lege am devenit ca și cum aș fi fără lege – deși, față de Dumnezeu, eu nu sunt fără lege, ci sunt sub legea lui Cristos+ – , ca să-i câștig pe cei fără lege. 22 Pentru cei slabi am devenit slab, ca să-i câștig pe cei slabi.+ Am devenit orice pentru oameni de orice fel, ca să-i salvez cu orice preț pe unii. 23 Dar fac toate lucrurile de dragul veștii bune, ca să le-o împărtășesc altora*.+
24 Nu știți că alergătorii într-o cursă aleargă toți, dar numai unul primește premiul? Alergați în așa fel încât să-l câștigați.+ 25 Toți cei care iau parte la o competiție* manifestă stăpânire de sine în toate lucrurile. Ei fac aceasta ca să primească o coroană pieritoare,+ însă noi facem aceasta pentru una nepieritoare.+ 26 Așadar, eu nu alerg la întâmplare+ și nu lovesc în vânt, 27 ci îmi lovesc corpul cu pumnii*+ și îl conduc ca pe un sclav, ca nu cumva, după ce le-am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat*.