Psalmii
CARTEA A DOUA
(Psalmii 42–72)
Către dirijor. Maschil* al fiilor lui Core.+
42 Așa cum tânjește o căprioară după șuvoaie de apă,
așa tânjește sufletul* meu după tine, o, Dumnezeule!
2 Sufletul* meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu.+
Când voi putea merge să mă prezint înaintea lui Dumnezeu?+
3 Lacrimile îmi sunt hrană zi și noapte,
toată ziua oamenii mă întreabă batjocoritor: „Unde este Dumnezeul tău?”.+
4 Îmi aduc aminte de aceste lucruri și îmi vărs sufletul*.
Căci odinioară mergeam cu mulțimea,
pășeam solemn* înaintea lor spre casa lui Dumnezeu
cu strigăte de bucurie și cu mulțumiri;
eram o mulțime în sărbătoare.+
5 De ce sunt* cuprins de disperare?+
De ce mă frământ atât de mult?
6 Dumnezeul meu, sunt* cuprins de disperare!+
De aceea îmi aduc aminte de tine+
din țara Iordanului și de pe piscurile Hermonului,
de pe muntele Mizar*.
7 Apele adânci cheamă alte ape adânci
la vuietul cascadelor tale.
Toate valurile tale tumultoase m-au acoperit.+
8 Ziua, Iehova îmi va arăta iubirea sa loială,
iar noaptea îi voi înălța un cântec, o rugăciune, Dumnezeului vieții mele.+
9 Îi voi spune lui Dumnezeu, stânca mea:
„De ce m-ai uitat?+
De ce trebuie să umblu trist din cauza asupririi dușmanului?”.+
10 Dușmanii mă batjocoresc cu o ură criminală*;
toată ziua mă întreabă batjocoritor: „Unde este Dumnezeul tău?”.+
11 De ce sunt* cuprins de disperare?
De ce mă frământ atât de mult?