Isaia
5 Unul va zice: „Eu sunt al lui Iehova”.+
Altul se va numi cu numele lui Iacob,
iar altul își va scrie pe mână: „Al lui Iehova”
și își va lua numele lui Israel».
«Eu sunt cel dintâi și eu sunt cel din urmă.+
În afară de mine nu există alt Dumnezeu!+
Să strige, să spună și să-mi dovedească.+
Așa cum am făcut eu de când am întocmit poporul de demult,
așa să spună și ei lucrurile care vor veni,
precum și ce se va mai întâmpla.
N-am spus eu dinainte și n-am anunțat lucrul acesta fiecăruia dintre voi?
Voi sunteți martorii mei.+
Există oare alt Dumnezeu în afară de mine?
Nu, nu există nicio altă Stâncă.+ Nu cunosc alta».”
9 Toți cei ce fac chipuri cioplite sunt un nimic
și obiectele la care țin nu vor fi de niciun folos.+
Ele* sunt martori care nu văd nimic și nu știu nimic;+
de aceea, cei care le-au făcut vor fi rușinați.+
11 Iată! Toți tovarășii lui vor fi făcuți de rușine!+
Meșterii nu sunt decât oameni.
Să se adune toți și să-și ocupe locurile.
Se vor îngrozi și vor fi făcuți de rușine cu toții.
12 Fierarul prelucrează metalul pe cărbuni cu unealta sa.
Îi dă formă cu ciocanele,
muncind cu brațul lui puternic.+
Apoi i se face foame și nu mai are putere.
Nu bea apă și obosește.
13 Cioplitorul în lemn întinde sfoara de măsurat și schițează modelul cu cretă roșie.
Îl lucrează cu dalta și îl trasează cu compasul.
14 Un om taie cedri.
El alege o anumită specie de copac, un stejar,
și îl lasă să crească viguros printre copacii din pădure.+
Plantează un laur, iar ploaia îl face să crească.
15 Acesta îi va folosi ca lemn de foc.
Omul ia o parte din el ca să se încălzească.
Aprinde un foc și coace pâine.
Tot din el face și un dumnezeu căruia i se închină.
Își face un chip cioplit și se pleacă înaintea lui.+
16 Jumătate din lemn o arde în foc.
Cu acea jumătate frige carnea, o mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și spune:
„Ah, ce bine mă încălzesc în timp ce privesc focul!”.
17 Din ce rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se pleacă înaintea lui și se închină.
Se roagă la el, spunând:
„Salvează-mă, căci tu ești dumnezeul meu!”.+
18 Ei nu știu nimic și nu înțeleg nimic,+
pentru că ochii le sunt acoperiți și nu pot să vadă,
iar inima lor nu are perspicacitate.
19 Niciunul nu se gândește în inima lui
și n-are cunoștință sau pricepere ca să spună:
„Jumătate din el am ars-o în foc,
iar pe cărbunii lui am copt pâine și am fript carne ca să mănânc.
Și, din ce rămâne, să fac un lucru dezgustător?+
Să mă închin la o bucată de lemn* dintr-un copac?”.
20 El se hrănește cu cenușă.
Inima lui amăgită l-a dus în rătăcire.
El nu se poate salva*, nici nu spune:
„Oare n-am o minciună în mâna dreaptă?”.
21 „Amintește-ți aceste lucruri, Iacob, amintește-ți, Israel,
căci tu ești slujitorul meu!
Eu te-am întocmit, iar tu ești slujitorul meu.+
Israel, nu te voi uita!+
22 Îți voi acoperi fărădelegile ca și cum le-aș acoperi cu un nor+
și păcatele ca și cum le-aș acoperi cu un nor gros.
Întoarce-te la mine, căci te voi răscumpăra!+
23 Strigați de bucurie, ceruri,
căci Iehova a făcut aceasta!
Strigați triumfător, adâncimi ale pământului!
Strigați de bucurie, munți,+
și tu, pădure, și toți copacii tăi!
Căci Iehova l-a răscumpărat pe Iacob
și își arată măreția în Israel.”+
„Eu, Iehova, am făcut totul.
Cine a fost cu mine?
25 Eu zădărnicesc semnele celor ce vorbesc lucruri deșarte*.
Eu sunt Cel ce-i face pe ghicitori să acționeze ca niște nebuni;+
Cel ce-i derutează pe înțelepți
și le preface cunoștința în nebunie;+
26 Cel ce face să se împlinească cuvântul slujitorului său
și îndeplinește prezicerile mesagerilor săi;+
Cel ce spune despre Ierusalim: «Va fi locuit»+
și despre orașele lui Iuda: «Vor fi reconstruite+
și îi voi ridica dărâmăturile»;+
27 Cel ce spune adâncului de ape: «Evaporă-te
și îți voi seca toate râurile»;+
28 Cel ce spune despre Cirus:+ «El este păstorul meu
și el va îndeplini tot ce doresc»;+
Cel ce spune despre Ierusalim: «Va fi reconstruit»
și despre templu: «Ți se va pune temelia»”.+