„Pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu“

IEHOVA este personificarea generozităţii. Biblia afirmă pe bună dreptate că el este Dătătorul „oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect“ (Iacov 1:17, NW). Să ne gândim, de exemplu, la lucrurile create de Dumnezeu. El a făcut hrana delicioasă, nu fără gust; florile colorate, nu gri; apusurile de soare pitoreşti, nu lipsite de strălucire. Într-adevăr, orice faţetă a creaţiei lui Iehova este o dovadă a iubirii şi a generozităţii sale (Psalmii 19:1, 2; 139:14). În plus, Iehova este un Donator bucuros. El îşi găseşte plăcerea în faptul de a le face bine slujitorilor săi. — Psalmii 84:11; 149:4.

Israeliţilor li s-a poruncit să imite generozitatea lui Dumnezeu în relaţiile dintre ei. Moise le-a spus: „Să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău în nevoie“. „Să-i dai de bunăvoie şi să n-ai părere de rău în inimă când îi dai“ (Deuteronomul 15:7, 10). Întrucât faptul de a da trebuia să izvorască din inimă, israeliţilor li se cerea să găsească plăcere în manifestarea generozităţii.

Creştinilor li s-au dat sfaturi asemănătoare. Isus a spus pe bună dreptate că „este mai ferice să dai decât să primeşti“ (Faptele 20:35). Discipolii lui Isus au fost exemplari în ce priveşte faptul de a da cu bucurie. De exemplu, Biblia relatează că cei din Ierusalim care au devenit credincioşi „îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia“. — Faptele 2:44, 45.

Mai târziu însă, acei evrei generoşi au ajuns săraci. Biblia nu menţionează cu exactitate din ce cauză au ajuns ei în acea situaţie. Unii biblişti sunt de părere că foametea despre care se vorbeşte în Faptele 11:28, 29 ar fi putut fi cauza. În orice caz, creştinii evrei se aflau într-o situaţie disperată, iar Pavel dorea să fie sigur că necesităţile lor aveau să fie satisfăcute. Cum a făcut el lucrul acesta?

O colectă pentru nevoiaşi

Pavel a menţionat ajutorul dat de congregaţiile aflate tocmai în Macedonia, iar el a organizat o colectă pentru creştinii din Iudeea, care erau lipsiţi de strictul necesar. Pavel le-a scris corintenilor: „Să faceţi şi voi cum am rânduit [am dat instrucţiuni, NW] bisericilor Galatiei. În ziua întâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea“.a — 1 Corinteni 16:1, 2.

Pavel dorea ca aceste fonduri să fie trimise cât mai repede fraţilor din Ierusalim, însă corintenii nu au răspuns cu promptitudine la instrucţiunile lui Pavel. De ce? Erau ei insensibili la situaţia critică a fraţilor lor evrei? Nu, deoarece Pavel ştia despre corinteni că ei „creşteau [abundau, NW] în toate: în credinţă, în cuvânt, în cunoaştere, în orice râvnă“ (2 Corinteni 8:7). Este posibil ca ei să fi fost ocupaţi cu alte chestiuni importante despre care Pavel le scrisese în prima scrisoare. Dar acum situaţia din Ierusalim era urgentă. De aceea, Pavel a menţionat această problemă în a doua sa scrisoare adresată corintenilor.

Apeluri la generozitate

Mai întâi Pavel le-a vorbit corintenilor despre macedoneni, care răspunseseră în mod exemplar la acţiunea de ajutorare. Pavel a scris: „În mijlocul multelor necazuri, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au adus un belşug de dărnicie din partea lor“. Macedonenii nu au trebuit împinşi de la spate. Dimpotrivă, Pavel a spus că aceştia „i-au rugat insistent pentru harul şi părtăşia la acest serviciu pentru sfinţi“. Generozitatea binevoitoare a macedonenilor este şi mai remarcabilă dacă ne gândim că şi ei se aflau „în mijlocul multor necazuri“. — 2 Corinteni 8:2–4.

A încercat Pavel atunci când i-a lăudat pe macedoneni să trezească un spirit de concurenţă printre corinteni? Absolut deloc, deoarece el ştia că aceasta nu era o modalitate corectă de a îndemna pe cineva la acţiune (Galateni 6:4). În plus, el ştia că corintenii nu trebuiau constrânşi să facă ce este bine. Mai degrabă, el avea încredere în corinteni că îi iubeau cu adevărat pe fraţii lor evrei şi că doreau să contribuie şi ei la acţiunea de ajutorare. El le-a spus: „Vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi [să faceţi]“ (2 Corinteni 8:10). Într-adevăr, în ce priveşte acţiunea de ajutorare, corintenii înşişi au fost exemplari în anumite privinţe. „Cunosc . . . bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedoneni“, le-a spus Pavel şi a adăugat: „Râvna voastră a însufleţit pe foarte mulţi [dintre ei, NW]“ (2 Corinteni 9:2). Acum însă, corintenii trebuiau să-şi materializeze zelul şi bunăvoinţa.

Prin urmare, Pavel le-a spus: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu»“ (2 Corinteni 9:7). Aşadar, scopul lui Pavel nu era acela de a-i obliga pe corinteni, deoarece cu greu ar putea fi cineva un donator bucuros dacă este constrâns. Se pare că Pavel a pornit de la premisa că ei aveau deja o motivaţie corectă, dat fiind că fiecare hotărâse deja să dea. Mai mult decât atât, Pavel le-a spus: „Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ce are cineva, nu cu ceea ce nu are“ (2 Corinteni 8:12). Într-adevăr, atunci când există bunăvoinţă — când motivaţia cuiva este iubirea — ceea ce oferă va fi acceptat de Dumnezeu, indiferent cât de puţin ar putea părea. — Compară cu Luca 21:1–4.

Donatori bucuroşi astăzi

Acţiunea de ajutorare în folosul creştinilor evrei este un excelent exemplu pentru zilele noastre. Martorii lui Iehova efectuează o campanie de predicare la scară mondială, oferindu-le hrană la milioane de oameni înfometaţi din punct de vedere spiritual (Isaia 65:13, 14). Ei fac lucrul acesta deoarece ascultă de porunca lui Isus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i . . . şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit“. — Matei 28:19, 20.

Această misiune nu este uşor de îndeplinit. Ea presupune întreţinerea caselor de misionari şi a peste o sută de filiale de pe tot globul. Ea atrage după sine şi construirea de săli ale Regatului şi săli de congrese, pentru ca închinătorii lui Iehova să aibă locuri adecvate unde să se întrunească şi unde să se încurajeze unii pe alţii (Evrei 10:24, 25). Uneori, Martorii lui Iehova oferă şi ajutoare în regiunile devastate de dezastre naturale.

Gândiţi-vă, de asemenea, la extraordinara creştere a volumului de publicaţii tipărite. În fiecare săptămână se tipăresc în medie peste 22 000 000 de exemplare ale revistei Turnul de veghere şi în jur de 20 000 000 de exemplare ale revistei Treziţi-vă! La cantitatea de hrană spirituală distribuită cu regularitate se adaugă milioanele de cărţi, broşuri, audiocasete şi videocasete produse în fiecare an.

Cum este susţinută această lucrare? Prin donaţii benevole. Aceste donaţii nu sunt făcute pentru publicitate sau din motive egoiste, ci pentru promovarea închinării adevărate. Astfel, aceste donaţii le aduc bucurie donatorilor, precum şi binecuvântarea lui Dumnezeu (Maleahi 3:10; Matei 6:1–4). Chiar şi copiii Martorilor lui Iehova se dovedesc a fi donatori bucuroşi şi generoşi. Iată un exemplu. După ce a auzit de distrugerile provocate de un uragan într-o regiune din Statele Unite, Allison, o fetiţă de patru ani, a oferit o donaţie de doi dolari. Ea a scris: „Aceştia sunt toţi banii pe care i-am avut în puşculiţă. Ştiu că copiii şi-au pierdut toate jucăriile şi cărţile şi păpuşile. Poate că veţi cumpăra cu aceşti bani o carte pentru o fetiţă de seama mea“. Maclean, un băieţel de opt ani, a scris că este fericit deoarece nici un frate nu a murit în furtună. El a adăugat: „Am câştigat 17 dolari vânzând împreună cu tata capace pentru butucii roţilor. Intenţionam să-mi cumpăr ceva cu banii aceştia, însă m-am gândit la fraţi“. — Vezi şi chenarul de mai sus.

Cu adevărat, inima lui Iehova se bucură când îi vede atât pe cei tineri, cât şi pe cei în vârstă punând interesele Regatului său pe primul loc prin faptul că „îl onorează cu lucrurile lor de valoare“ (NW) (Proverbele 3:9, 10). Bineînţeles, nimeni nu poate de fapt să-l îmbogăţească pe Iehova, întrucât lui îi aparţin toate lucrurile (1 Cronici 29:14–17). Însă faptul de a susţine această lucrare este un privilegiu care îi dă posibilitatea fiecărui închinător să-şi dovedească iubirea pentru Iehova. Le mulţumim tuturor celor a căror inimă i-a îndemnat să procedeze astfel.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 26]

Donaţii pentru susţinerea închinării adevărate

Israeliţii au avut privilegiul de a face donaţii pentru construirea şi dotarea edificiilor destinate închinării adevărate. Ei au donat materiale pentru tabernacol şi pentru mobilierul acestuia (Exodul 25:1–9; 35:4–9), „au adus DOMNULUI daruri de bunăvoie“, acţiune ce a trebuit oprită deoarece lucrurile aduse erau „de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă era prea mult“ (Exodul 35:20–29; 36:3–7).

În zilele regelui Ioas, la poarta casei lui Iehova a fost pus un cufăr destinat contribuţiilor pentru vastele lucrări de restaurare de la templu. Prinţii şi poporul au adus atunci cu bucurie „impozitul sacru“ (NW), cu ajutorul căruia s-a renovat casa lui Dumnezeu şi s-au fabricat ustensilele pentru templu. — 2 Cronici 24:4–14.

Unii neisraeliţi au făcut şi ei donaţii pentru închinarea adevărată. În 468 î.e.n., când Ezra şi restul evreilor s-au întors din Babilon la Ierusalim, aceştia au luat cu ei argint, aur şi ustensile, o contribuţie pentru casa lui Dumnezeu din partea regelui Artaxerxes, a consilierilor lui, a prinţilor şi a israeliţilor din Babilon. — Ezra 7:12–20; 8:24–30.

În cadrul ministerului lor, Isus Cristos şi apostolii săi au primit ajutorul material care le-a fost oferit ca donaţie (Luca 8:1–3). Creştinii din Macedonia şi din Ahaia au dat dovadă de o bunăvoinţă extraordinară ajutându-i pe fraţii lor nevoiaşi; ei au vrut „să facă o strângere de ajutoare [cu siguranţă sub formă de bani] pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim“. — Romani 15:26.

Se pare că mulţi evrei şi prozeliţi străini, care îmbrăţişaseră creştinismul la Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n., au rămas un timp în acest oraş pentru a învăţa mai multe lucruri despre credinţă. Pentru ca nimeni să nu ducă lipsă, ei şi-au oferit bunurile ca donaţii; ei „aveau toate în comun“ (Faptele 4:32–37; compară cu Faptele 5:1–4). Mai târziu, congregaţia din Ierusalim le distribuia zilnic alimente văduvelor nevoiaşe (Faptele 6:1–3). Pavel a dat instrucţiuni cu privire la întrebuinţarea banilor oferiţi pentru îngrijirea văduvelor care meritau cu adevărat ajutor. — 1 Timotei 5:9, 10.

Şi în zilele noastre, adevăraţii creştini au privilegiul de a face donaţii pentru sprijinirea închinării la Iehova Dumnezeu. Aceste donaţii se fac în mod voluntar, conform celor scrise de apostolul Pavel: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu»“. — 2 Corinteni 9:7.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 28]

Şi copiii sunt donatori bucuroşi!

Doresc să ofer aceşti bani ca să faceţi mai multe cărţi pentru noi. Am economisit banii aceştia ajutându-l pe tata. Vă mulţumesc foarte mult pentru toată munca voastră sârguincioasă. — Pamela, şapte ani.

Vă trimit 6,85 dolari pentru a contribui la construirea mai multor săli ale Regatului. Am câştigat aceşti bani în vara aceasta vânzând limonadă pe stradă. — Selena, şase ani.

Am crescut o găină de la care am avut un cocoş şi o altă găină. Pe ultima am pus-o deoparte pentru Iehova. De la aceasta am avut în cele din urmă trei găini, pe care le-am vândut. Banii obţinuţi i-am pus în plic pentru lucrarea lui Iehova. — Thierry, opt ani.

Aceştia sunt toţi banii mei! Vă rog să-i folosiţi cu înţelepciune. Nu mi-a fost uşor să-i economisesc. Primiţi 21 de dolari. — Sarah, zece ani.

Am câştigat premiul întâi la un concurs şcolar şi a trebuit să mă prezint la etapa pe regiune. Şi aici am luat premiul întâi, iar la ultima etapă, pe district, am luat premiul doi. La toate aceste concursuri am câştigat bani. Doresc să ofer o parte din aceşti bani Societăţii. Consider că am câştigat aceste premii datorită instruirii primite la Şcoala de Minister Teocratic. Am fost sigură pe mine când am prezentat referatul în faţa comisiei. — Amber, clasa a şasea.

Aş dori să vă ofer aceşti bani pentru Iehova. Întrebaţi-l pe el ce ar trebui să faceţi cu ei. El ştie totul. — Karen, şase ani.

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Activitatea Martorilor lui Iehova este susţinută prin donaţii benevole