După Marcu

12 Atunci el a început să le vorbească folosind ilustrări: „Un om a plantat o vie,+ a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o cadă pentru teasc și a ridicat un turn.+ Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate.+ 2 La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei o parte din roadele viei. 3 Dar ei l-au prins, l-au bătut și l-au trimis de acolo cu mâna goală. 4 El a trimis din nou un sclav la ei, iar pe acela l-au lovit în cap și l-au umilit.+ 5 Și a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a trimis mulți alții; pe unii dintre ei i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. 6 Omul acela mai avea un fiu,+ pe care îl iubea mult. L-a trimis ultimul la ei, zicându-și: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Dar viticultorii și-au zis unul altuia: «Acesta este moștenitorul.+ Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră». 8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie.+ 9 Ce va face proprietarul viei? Va veni și îi va omorî pe viticultori, iar via o va da altora.+ 10 N-ați citit niciodată acest pasaj din Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală.+ 11 De la Iehova a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»?”.+

12 Atunci ei au vrut să-l prindă*, căci au înțeles că spusese ilustrarea gândindu-se la ei. Dar se temeau de mulțime, astfel că l-au lăsat și au plecat.+

13 Apoi i-au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre membrii partidului lui Irod ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui.+ 14 Când au sosit, ei i-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu cauți aprobarea nimănui, deoarece nu te uiți la înfățișarea oamenilor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. Este permis* să i se plătească impozit* Cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?”. Dându-și seama de ipocrizia lor, el le-a zis: „De ce mă puneți la încercare? Aduceți-mi un dinar să-l văd”. 16 Ei i-au adus unul, iar el le-a zis: „Ale cui sunt chipul și inscripția aceasta?”. Ei i-au zis: „Ale Cezarului”.+ 17 Atunci Isus a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ Și au rămas uimiți de răspunsul lui.

18 Atunci saducheii, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+ 19 „Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași.+ 20 Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit și n-a lăsat urmași. 21 A luat-o de soție al doilea, dar și el a murit fără să lase urmași; la fel și al treilea. 22 Niciunul dintre cei șapte n-a lăsat urmași. Femeia a murit ultima dintre toți. 23 La înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”. 24 Isus le-a zis: „Oare nu de aceea greșiți voi, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?+ 25 Deoarece, când se vor scula din morți, nici bărbații nu se vor căsători, nici femeile nu vor fi date în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri.+ 26 Dar, cât despre faptul că morții vor fi sculați, n-ați citit în cartea lui Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, că Dumnezeu i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ 27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Cât de mult greșiți!”.+

28 Unul dintre scribi se apropiase și le auzise discuția. Dându-și seama că Isus le răspunsese foarte bine, l-a întrebat: „Care este prima* dintre toate poruncile?”.+ 29 Isus a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israel: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova. 30 Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta».+ 31 A doua este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+ Nu există poruncă mai mare decât acestea”. 32 Scribul i-a zis: „Învățătorule, ai vorbit bine, potrivit adevărului: «El este unul singur și nu există altul în afară de el».+ 33 A-l iubi cu toată inima, cu toată puterea de înțelegere și cu toată forța și a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți valorează mai mult decât toate ofrandele arse și jertfele”.+ 34 Atunci Isus, văzând că răspunsese inteligent, i-a zis: „Nu ești departe de Regatul lui Dumnezeu”. Și nimeni n-a mai avut curajul să-i pună întrebări.+

35 Totuși, continuând să predea în templu, Isus a spus: „De ce spun scribii că Cristosul este fiul lui David?+ 36 Prin spiritul sfânt,+ David însuși a spus: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale”».+ 37 David însuși îl numește «Domn»; atunci cum poate el să fie fiul lui?”.+

Și mulțimea aceea mare îl asculta cu plăcere. 38 În timp ce îi învăța, a mai zis: „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi, să fie salutați în piețe,+ 39 să stea pe scaunele din față în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină.+ 40 Ei devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.

41 Și el s-a așezat cu fața spre cutiile trezoreriei+ și se uita cum mulțimea punea bani în cutiile trezoreriei. Mulți bogați puneau multe monede.+ 42 Și a venit și o văduvă săracă și a pus doi bănuți de valoare foarte mică.+ 43 Atunci Isus i-a chemat la el pe discipolii săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus bani în cutiile trezoreriei.+ 44 Căci toți au pus din surplusul lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce avea, tot ce mai avea ca să trăiască”.+