După Marcu

9 Și le-a mai zis: „Adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu vor vedea mai întâi Regatul lui Dumnezeu venit deja cu putere”.+ 2 Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus pe un munte înalt; acolo erau doar ei. Și a fost transfigurat înaintea lor:+ 3 veșmintele au început să-i strălucească, devenind mult mai albe decât le-ar fi putut albi cineva de pe pământ. 4 De asemenea, le-au apărut Ilie și Moise, care vorbeau cu Isus. 5 Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Rabi, ce bine că suntem aici! Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. 6 De fapt, el nu știa cum să reacționeze, fiindcă erau înspăimântați. 7 Și s-a format un nor, care i-a acoperit cu umbra lui, și din nor s-a auzit un glas:+ „Acesta este Fiul meu, cel iubit!+ Să ascultați de el!”.+ 8 Deodată însă, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni cu ei, decât pe Isus.

9 În timp ce coborau de pe munte, el le-a poruncit cu fermitate să nu povestească nimănui ce văzuseră+ până când Fiul omului nu avea să se scoale din morți.+ 10 Ei au păstrat în inimă aceste cuvinte*, dar vorbeau între ei despre ce însemna scularea sa din morți. 11 Și l-au întrebat: „De ce spun scribii că mai întâi+ trebuie să vină Ilie?”.+ 12 El le-a răspuns: „E adevărat că mai întâi vine Ilie și restabilește toate lucrurile.+ Dar cum de este scris despre Fiul omului că trebuie să îndure multe suferințe+ și să fie tratat cu dispreț?+ 13 Eu însă vă spun că, de fapt, Ilie+ a venit și ei i-au făcut ce au vrut, așa cum este scris despre el”.+

14 Când au ajuns la ceilalți discipoli, au văzut o mare mulțime în jurul lor și niște scribi care discutau aprins cu ei.+ 15 Imediat ce l-au văzut pe Isus, toți cei din mulțime au rămas uluiți și au alergat la el ca să-l salute. 16 Și el i-a întrebat: „Despre ce discutați atât de aprins cu ei?”. 17 Cineva din mulțime i-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus pe fiul meu la tine pentru că are un spirit care l-a făcut mut.+ 18 Ori de câte ori pune stăpânire pe el, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și își pierde puterea. I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut”. 19 El le-a zis: „O, generație necredincioasă!+ Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l la mine”.+ 20 Astfel, l-au adus pe băiat la el. Când l-a văzut pe Isus, spiritul i-a provocat imediat copilului convulsii.+ Acesta a căzut la pământ, apoi a început să se tăvălească și să facă spume la gură. 21 Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De când i se întâmplă lucrul acesta?”. El a spus: „Din copilărie. 22 De multe ori l-a aruncat în foc și în apă ca să-l omoare. Dar, dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și ajută-ne!”. 23 Isus i-a zis: „Cuvintele acestea: «Dacă poți»! Totul este posibil pentru cel care are credință”.+ 24 Imediat, tatăl copilului a strigat: „Am credință! Ajută-mă unde am nevoie de credință!*”.+

25 Văzând că o mulțime venea în grabă spre ei, Isus a mustrat spiritul necurat: „Spirit care îi faci pe oameni muți și surzi, îți poruncesc să ieși din el și să nu mai intri în el!”.+ 26 După ce a țipat și i-a provocat copilului multe convulsii, spiritul a ieșit; și copilul părea mort, astfel că cei mai mulți ziceau: „Este mort!”. 27 Dar Isus l-a luat de mână și l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28 După ce au intrat într-o casă, discipolii săi l-au întrebat în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”.+ 29 El le-a zis: „Felul acesta de demoni nu poate ieși decât cu rugăciune”.

30 Ei au plecat de acolo și au traversat Galileea, dar el nu voia să se afle unde era 31 pentru că dorea să-i învețe pe discipolii săi. El le spunea: „Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor și ei îl vor omorî;+ dar, deși va fi omorât, se va scula din morți după trei zile”.+ 32 Însă ei nu înțelegeau cuvintele sale și se temeau să-i pună întrebări.

33 Și au ajuns la Capernaum. Când era în casă, el i-a întrebat: „Despre ce ați discutat atât de aprins pe drum?”.+ 34 Ei tăceau, căci pe drum discutaseră aprins cu privire la care dintre ei era mai mare. 35 Atunci el s-a așezat, i-a chemat pe Cei doisprezece și le-a zis: „Dacă cineva vrea să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor”.+ 36 Apoi a luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și, cuprinzându-l cu brațele, le-a spus: 37 „Cine primește un copilaș+ ca acesta în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine mă primește nu numai pe mine, ci și pe Cel care m-a trimis”.+

38 Ioan i-a zis: „Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu face parte dintre cei care ne urmează”.+ 39 Dar Isus a zis: „Nu încercați să-l opriți, căci nimeni nu face o lucrare de putere în numele meu, iar imediat după aceea să spună lucruri rele despre mine. 40 Fiindcă cine nu este împotriva noastră este de partea noastră.+ 41 Și adevărat vă spun că cine vă dă să beți un pahar de apă fiindcă sunteți ai lui Cristos+ nu-și va pierde nicidecum răsplata.+ 42 Dar, dacă cineva îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred, ar fi mai bine pentru el să i se pună de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, și să fie aruncat în mare.+

43 Dacă mâna ta te face vreodată să te poticnești, tai-o. Este mai bine pentru tine să fii ciung și să primești viață decât să ai două mâini și să te duci în Gheenă, în focul care nu poate fi stins.+ 44 —— 45 Dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie-l. Este mai bine pentru tine să fii șchiop și să primești viață decât să ai două picioare și să fii aruncat în Gheenă.+ 46 —— 47 Dacă ochiul tău te face să te poticnești, aruncă-l.+ Este mai bine pentru tine să ai un singur ochi și să intri în Regatul lui Dumnezeu decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheenă,+ 48 unde viermii nu mor și focul nu se stinge.+

49 Căci orice om trebuie să fie sărat cu foc.+ 50 Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde capacitatea de a săra, cu ce i-o veți reda?+ Să aveți sare în voi înșivă+ și să păstrați pacea între voi”.+