Eclesiastul
7 Mai mult valorează un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii. 2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul fiecărui om; cel viu să ia aminte la lucrul acesta. 3 Mai bună este supărarea decât râsul,+ căci, prin întristarea feței, inima devine mai bună.+ 4 Inima înțelepților este în casa de jale, dar inima celor fără minte este în casa de veselie*.+
5 Mai bine să asculți mustrarea unui înțelept+ decât să asculți lauda* celor fără minte. 6 Căci râsul celui fără minte este ca pârâitul spinilor care ard sub oală;+ și aceasta este deșertăciune. 7 Asuprirea îl poate face pe cel înțelept să se poarte nebunește, iar mita corupe inima.+
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Mai bine să fii răbdător decât să ai spiritul trufaș.+ 9 Nu te grăbi* să te mânii*,+ căci mânia locuiește în sânul celor fără minte*.+
10 Nu zice: „Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi asta.+
11 Înțelepciunea, alături de o moștenire, este bună și este folositoare pentru cei ce văd lumina zilei*. 12 Fiindcă înțelepciunea aduce ocrotire,+ așa cum și banul aduce ocrotire,+ dar avantajul cunoștinței este că înțelepciunea îl ține în viață pe cel ce o are.+
13 Ia aminte la lucrarea adevăratului Dumnezeu, fiindcă cine poate îndrepta ce a făcut el strâmb?+ 14 Într-o zi bună fii și tu bun,+ iar în ziua necazului* gândește-te că Dumnezeu a făcut-o și pe una, și pe cealaltă,+ pentru ca oamenii să nu fie siguri de* nimic din ceea ce li se va întâmpla în viitor.+
15 De-a lungul vieții mele deșarte+ le-am văzut pe toate: de la omul drept care piere în dreptatea lui+ până la omul rău care trăiește mult timp, în ciuda răutății lui.+
16 Nu fi exagerat de drept+ și nu te arăta peste măsură de înțelept.+ De ce să-ți atragi singur nenorocirea?+ 17 Nu fi exagerat de rău și nu fi nebun.+ De ce să mori înainte de vreme?+ 18 Cel mai bine este să ții seama de primul avertisment*, fără să-l ignori pe al doilea*;+ fiindcă cel care se teme de Dumnezeu va ține cont de amândouă.
19 Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni puternici dintr-un oraș.+ 20 Căci nu există om drept pe pământ care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.+
21 Nu pune la inimă toate cuvintele pe care le spun oamenii,+ ca să nu-l auzi pe slujitorul tău vorbindu-te de rău*; 22 căci știi bine în inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.+
23 Mi-am folosit înțelepciunea ca să le încerc pe toate acestea și am zis: „Voi dobândi înțelepciune”. Dar ea era departe de mine. 24 Lucrurile care s-au întâmplat și există sunt departe* și nespus de adânci. Cine poate să le pătrundă?+ 25 Mi-am îndreptat inima să cunosc, să cercetez, să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să înțeleg ce rău este să fii fără minte și ce prostie este să fii nebun.+ 26 Și am aflat că mai amară decât moartea e femeia care este ca o plasă de vânătoare, a cărei inimă este ca năvoadele și ale cărei mâini sunt ca niște lanțuri. Cel ce îi este plăcut adevăratului Dumnezeu scapă de ea,+ dar păcătosul se lasă prins de ea.+
27 „Iată ce-am aflat”, spune convocatorul.+ „Am cercetat lucrurile unul câte unul ca să ajung la o concluzie, 28 dar ceea ce am căutat* fără încetare nu am găsit: Din o mie de oameni, un bărbat* am găsit, dar o femeie n-am găsit. 29 Iată doar ce-am aflat: Adevăratul Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepți,+ dar ei și-au urmat propriile planuri.”+