Psalmii
Pentru dirijor. Al lui David. O melodie.
139 O, Iehova, tu m-ai cercetat și mă cunoști!+
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic.+
Îmi pătrunzi de departe gândurile.+
5 Ești înapoia și înaintea mea, mă înconjori;
îți pui mâna peste mine.
6 O astfel de cunoștință este mai presus de înțelegerea mea*.
Este prea înaltă ca să ajung la ea*.+
9 Dacă aș zbura cu aripile zorilor
ca să locuiesc lângă cea mai îndepărtată mare,
10 și acolo m-ar călăuzi mâna ta
și m-ar ține strâns dreapta ta.+
11 Dacă aș spune: „Întunericul mă va ascunde!”,
atunci noaptea din jurul meu ar deveni lumină.
12 Nici chiar întunericul n-ar fi prea întunecos pentru tine,
ci noaptea ar străluci ca ziua;+
întunericul este pentru tine ca lumina.+
14 Te laud pentru că sunt făcut într-un mod minunat, uluitor*.+
15 Oasele mele nu ți-au fost ascunse
când am fost întocmit în taină,
când am fost țesut în adâncurile pământului.+
16 Ochii tăi m-au văzut chiar și când eram un embrion;
toate părțile lui erau scrise în cartea ta
– chiar și zilele când aveau să se formeze –,
înainte să existe vreuna dintre ele.
17 Cât de prețioase sunt deci pentru mine gândurile tale!+
O, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor!+
18 Dacă aș încerca să le număr, ar fi mai multe decât firele de nisip.+
Când mă trezesc, încă sunt cu tine*.+
19 O, Dumnezeule, de i-ai ucide pe cei răi!+
Atunci s-ar îndepărta de mine oamenii violenți*,
20 care vorbesc împotriva ta cu intenții rele*;
ei sunt dușmanii tăi, care folosesc numele tău în mod nedemn.+
21 Nu îi urăsc eu pe cei ce te urăsc, o, Iehova?+
Nu sunt eu dezgustat de cei ce se răzvrătesc împotriva ta?+