Faptele apostolilor
20 Când s-a potolit agitația, Pavel i-a chemat pe discipoli și i-a încurajat, apoi și-a luat rămas-bun de la ei și a plecat spre Macedonia+. 2 După ce a străbătut regiunile acelea și i-a încurajat mult pe cei de acolo, a ajuns în Grecia. 3 Acolo a stat trei luni, dar, pentru că iudeii puseseră la cale un complot împotriva lui+ când se pregătea să se îmbarce spre Siria, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Cu el erau Sopater, fiul lui Pir, din Bereea, Aristarh+ și Secund, din Tesalonic, Gaius, din Derbe, Timotei+, precum și Tihic+ și Trofim+, din provincia Asia. 5 Ei au mers înaintea noastră și ne-au așteptat în Troa+. 6 Iar noi, după Sărbătoarea Turtelor Nedospite+, am plecat pe mare din Filipi și în cinci zile am ajuns la ei, în Troa, unde am stat șapte zile.
7 În prima zi a săptămânii, când eram împreună pentru a lua masa, Pavel a început să le vorbească, fiindcă urma să plece în ziua următoare. El și-a prelungit discursul până la miezul nopții. 8 În camera de sus, unde eram adunați, erau mai multe lămpi. 9 La fereastră stătea un tânăr pe nume Eutih. El a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Pavel vorbea și, biruit de somn, a căzut de la etajul al doilea*. Când l-au ridicat, era mort. 10 Dar Pavel a coborât, s-a aruncat peste el, l-a cuprins cu brațele+ și a zis: „Nu vă mai agitați, căci este viu+!”. 11 Apoi a urcat, a frânt pâinea și a început să mănânce. Și a vorbit mult timp cu ei, până în zori, după care a plecat. 12 Ei l-au luat pe băiat, care revenise la viață, și aceasta i-a mângâiat nespus de mult.
13 Noi am mers la corabie și am pornit spre Asos, de unde voiam să-l luăm la bord pe Pavel, așa cum ne dăduse instrucțiuni, pentru că el voia să vină până acolo pe jos. 14 Astfel, când a ajuns și el la Asos, l-am luat la bord și ne-am dus la Mitilene. 15 A doua zi am plecat de acolo, ne-am oprit în dreptul insulei Chios, iar în ziua următoare am acostat la Samos. După încă o zi am sosit la Milet. 16 Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes+, ca să nu piardă timp în provincia Asia, fiindcă se grăbea să ajungă, dacă era posibil, la Ierusalim+ în ziua Sărbătorii Penticostei+.
17 Totuși, de la Milet a trimis vorbă la Efes și i-a chemat pe bătrânii congregației. 18 Când au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți bine cum m-am purtat în mijlocul vostru din prima zi în care am pus piciorul în provincia Asia+. 19 Am slujit ca sclav Domnului cu toată umilința+ și cu lacrimi și am trecut prin multe încercări din cauza uneltirilor iudeilor. 20 În acest timp nu m-am reținut să vă spun toate lucrurile care vă erau de folos și să vă învăț în public+ și din casă în casă+. 21 Le-am depus o mărturie temeinică atât iudeilor, cât și grecilor despre căința+ față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus+. 22 Și acum, iată că, obligat de spirit, mă duc la Ierusalim+, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Știu doar că, din oraș în oraș, spiritul sfânt mă avertizează* neîncetat că mă așteaptă închisoare și necazuri+. 24 Totuși, eu nu pun preț pe* viața mea, numai să pot să-mi sfârșesc cursa+ și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus+: acela de a depune o mărturie temeinică despre vestea bună referitoare la bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.
25 Și acum, iată, știu că niciunul dintre voi, cărora v-am predicat Regatul, nu mă veți mai vedea vreodată. 26 De aceea, vă chem să depuneți mărturie astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor+, 27 fiindcă nu m-am reținut să vă spun toată voința lui Dumnezeu+. 28 Fiți atenți la voi înșivă+ și la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori+, ca să păstoriți congregația lui Dumnezeu+, pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu+. 29 Știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori+, care nu vor avea milă de turmă, 30 și că se vor ridica bărbați chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei+.
31 De aceea, rămâneți treji și amintiți-vă că trei ani+, zi și noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi. 32 Și acum, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului bunătății sale nemeritate, cuvânt care vă poate zidi și vă poate da moștenirea între toți cei sfințiți+. 33 N-am dorit argintul, aurul sau hainele nimănui+. 34 Voi înșivă știți că am muncit cu aceste mâini ca să mă îngrijesc de necesitățile mele+ și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate v-am arătat că, trudind astfel+, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, care a zis: «Este mai multă fericire în a da+ decât în a primi»”.
36 După ce a spus aceste lucruri, a îngenuncheat cu ei și s-a rugat. 37 Atunci toți au izbucnit în plâns, l-au îmbrățișat pe Pavel și l-au sărutat cu afecțiune, 38 fiind îndurerați mai ales deoarece le spusese că nu aveau să-l mai vadă+. Apoi l-au condus până la corabie.