Faptele apostolilor
17 Apoi au trecut prin Amfipolis și prin Apollonia și au ajuns la Tesalonic+, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Potrivit obiceiului său+, Pavel a intrat la ei și, în trei sabaturi, a discutat cu ei din Scripturi+, 3 explicând și dovedind cu citate că Cristosul trebuia să sufere+ și să fie sculat din morți+. Și zicea: „Acesta este Cristosul, acest Isus pe care vi-l vestesc”. 4 Drept urmare, unii dintre ei au devenit credincioși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila+ și, la fel, o mare mulțime de greci care se închinau lui Dumnezeu și multe dintre femeile de seamă.
5 Dar iudeii, fiind plini de invidie+, au strâns câțiva oameni răi care își pierdeau vremea prin piață, au format o gloată și au provocat agitație în oraș. Au dat năvală în casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Sila ca să-i scoată înaintea gloatei+. 6 Și, pentru că nu i-au găsit, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați la conducătorii orașului, strigând: „Oamenii aceștia care au răscolit* pământul locuit sunt și aici+, 7 iar Iason i-a primit în casa lui. Toți oamenii aceștia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus+”. 8 Când au auzit aceste lucruri, mulțimea și conducătorii orașului s-au alarmat. 9 Și, după ce au primit suficientă garanție* de la Iason și de la ceilalți, i-au lăsat să plece.
10 Chiar în noaptea aceea, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, ei au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia aveau un caracter mai nobil* decât cei din Tesalonic, căci au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa. 12 Astfel, mulți dintre ei au devenit credincioși și, la fel, dintre greci, multe femei de vază și unii bărbați. 13 Dar, când au aflat că Pavel vestea cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo să instige și să tulbure mulțimile+. 14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre mare+, dar Sila și Timotei au rămas acolo. 15 Însă cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Și, după ce Pavel le-a spus să le transmită lui Sila și lui Timotei+ să vină cât mai repede la el, au plecat.
16 În timp ce îi aștepta în Atena, lui Pavel i s-a iritat spiritul văzând că orașul era plin de idoli. 17 Astfel, a început să discute în sinagogă cu iudeii și cu ceilalți oameni care se închinau lui Dumnezeu și, zilnic în piață, cu cei ce se aflau acolo. 18 Dar câțiva filozofi epicurieni și stoici au început să discute cu el în contradictoriu. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul ăsta?”, iar alții: „Pare să predice despre niște zeități străine”. Și aceasta pentru că anunța vestea bună despre Isus și învierea+. 19 De aceea, l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând: „Putem ști ce este această învățătură nouă despre care vorbești? 20 Căci tu vii cu niște lucruri ciudate pentru urechile noastre și vrem să știm ce înseamnă lucrurile acestea”. 21 De fapt, toți atenienii și străinii care stăteau acolo nu-și petreceau timpul liber cu nimic altceva decât spunând sau ascultând ceva nou. 22 Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului+ și a zis:
„Bărbați din Atena, după câte văd, în toate lucrurile aveți mai multă teamă de zeități* decât alții+. 23 De exemplu, când am trecut și m-am uitat cu atenție la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era gravat: «Unui Dumnezeu necunoscut». Astfel, ceea ce venerați voi fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeul care a făcut lumea și toate lucrurile din ea, el, care este Domnul cerului și al pământului+, nu locuiește în temple făcute de mâini+, 25 nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva+, căci el însuși le dă tuturor viață, suflare+ și toate lucrurile. 26 El a făcut dintr-un singur om+ toate națiunile ca să locuiască pe toată fața pământului+ și a decretat timpurile fixate și a stabilit granițele între care să locuiască oamenii+, 27 pentru ca ei să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar trebui să bâjbâie după el, și să-l găsească+, deși nu este departe de niciunul dintre noi. 28 Fiindcă prin el* avem viață, ne mișcăm și existăm+, așa cum au zis unii dintre poeții voștri: «Căci și noi suntem copiii* săi».
29 Așadar, pentru că suntem copiii* lui Dumnezeu+, nu trebuie să credem că Ființa Divină este asemenea aurului, argintului sau pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta și imaginația omului+. 30 Este adevărat că Dumnezeu a trecut cu vederea acele timpuri de neștiință+; dar acum, el le spune tuturor oamenilor, de pretutindeni, că trebuie să se căiască. 31 Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece+ cu dreptate pământul locuit printr-un om pe care l-a numit. Și le-a dat o garanție tuturor oamenilor înviindu-l din morți+”.
32 Când au auzit despre învierea morților, unii au început să-și bată joc+, în timp ce alții au zis: „Despre asta te vom asculta și altă dată!”. 33 Atunci Pavel a ieșit din mijlocul lor, 34 dar unii oameni i s-au alăturat și au devenit credincioși. Printre ei au fost Dionisie, judecător la tribunalul Areopagului, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.